„Doar NATO îl poate salva pe Putin”, concertul dictatorului și cum să facem afaceri cu inamicul

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul lumii.

Astăzi, vorbim despre concertul lui Vladimir Putin de pe stadionul Lujniki, dar și despre cum o atragere NATO în războiul din Ucraina, ceea ce unii comentatori spun că s-ar întâmpla imediat în cazul unui „no-fly zone”/zonă de interdicție aeriană, ar fi tocmai portița liderului rus de a legitima războiul în plan intern. Ne uităm, pe urmă, la cum forțează acest război o regândire a globalizării și a relațiilor de business și comerciale cu state nedemocratice sau chiar agresive în plan extern. În fine, vedem cum există deja o reașezare și pe frontul cibernetic, care ar putea transforma dinamica business-stat. 

Așa arată Panorama războiului, la finalul zilei de 18 martie 2022:

NATO, salvarea lui Putin?

Vladimir Putin a avut, vineri, prima lui baie de mulțime, fie ea și una profund regizată, de la începerea războiului. Președintele rus a participat la un miting pe un stadion din Moscova. Evenimentul, organizat la împlinirea a opt ani de la anexarea Crimeei, a fost în realitate un miting pro-război, o încercare a liderului rus de a arăta că e încă susținut de populație. Se crede că pe stadion au fost chiar și 100 de mii de oameni. Imaginile arătau că participanții aveau în piept litera Z, devenită simbolul așa-zisei supremații rusești.

Cel mai discutat aspect al momentului e faptul că discursul lui Vladimir Putin a fost întrerupt minute bune la televiziunea publică, unde a rulat brusc un concert. Kremlinul a explicat că a fost o simplă „eroare tehnică”, dar, cum era de așteptat, incidentul e comentat de zor în presa internațională și pe rețelele sociale – chiar mai mult decât ce am văzut din discursul lui Vladimir Putin:

„Știm ce trebuie să facem, cum să facem și cu ce preț. Ne vom îndeplini scopurile”, a dat asigurări președintele rus.

Desigur că, în afara Kremlinului și mai ales în afara Rusiei, situația se vede complet diferit.

„Doar NATO îl poate salva pe Putin”, e titlul unui material din publicația americană The Atlantic, despre cum o eventuală atragere a Alianței Nord-Atlantice în războiul din Ucraina ar fi „muniția” perfectă de care președintele rus are disperată nevoie în plan intern.

„Șansele unei lovituri de palat împotriva lui Putin sunt deja foarte mici; șansele ca așa ceva să se întâmple când Rusia e în război cu NATO sunt chiar mai mici de atât”, se arată în deschiderea analizei, care vorbește și despre cum, în ciuda avansurilor în teren, Rusia se confruntă cu perspectiva unei „înfrângeri în plan strategic” în acest război pe care nimeni nu credea că-l poate pierde. 

O intervenție NATO în Ucraina, continuă articolul, l-ar ajuta pe Vladimir Putin să recâștige sprijinul poporului și să transforme războiul într-un demers legitim. De aici, Putin ar putea să înlăture și mai mult orice voce critică atât din societatea, cât și din politica rusă. „Putin știe că însuși termenul ‘NATO’ provoacă un răspuns visceral în Rusia. NATO e inamicul tradițional, cel pe care mulți ruși au dat vina pentru necazurile lor în trecut”. Cu avioane NATO pe cerul Ucrainei, protestele ruse își vor pierde din forță, iar susținătorii Kremlinului își vor putea perfecționa operațiunea de reprimare a criticilor războiului.

Articolul integral, în The Atlantic, AICI

Și pentru că imaginea de ansamblu mai are și alți jucători importanți, amintim că președintele american și cel chinez au avut, vineri, o discuție care a durat două ore. Convorbirea, prima din noiembrie 2021, a venit în contextul îngrijorării americane că Beijingul ia în calcul să furnizeze Rusiei asistență militară și financiară, pentru a face față costului războiului și sancțiunilor care au lovit dur economica rusă.

Pe un alt front SUA-China, via Orientul Mijlociu, apar tot mai multe relatări potrivit cărora Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol din lume, e în discuții intense cu Beijingul pentru a face parte din livrările de țiței în yuan, nu în dolar, valuta dominantă pe piața mondială a energiei. O astfel de înțelegere între cele două țări ar fi începutul lumii petroyuanilor, comentează Quartz. 

Deși discuții despre contracte saudite în yuani au tot fost în ultimii ani, pare că cele două țări sunt mai aproape ca niciodată de o decizie. În parte, e consecința unor răciri tot mai profunde a relațiilor dintre Arabia Saudită și Statele Unite, răcire pe care China încearcă intens să o exploateze. China cumpără mai bine de un sfert din exporturile saudite de petrol, potrivit Wall Street Journal. 

Globalizarea, după războiul lui Putin

După săptămâni în care economiile UE și NATO au impus, zi după zi, cele mai dure sancțiuni cu care s-a confruntat Rusia sau orice altă economie majoră a lumii până acum, facem un folositor pas înapoi și ne uităm la ce rămâne după ce se așază praful comunicatelor. Vedem, astfel, scrie The Economist, că avem în față o nouă confruntare: cea între comerț liber și libertate. Multă vreme, cele două s-au susținut reciproc: schimburile comerciale s-au dovedit un instrument foarte eficient pentru deschiderea societăților, pentru democratizare.

Dacă privim dincolo de haosul războiului, continuă analiza, constatăm că atacul lui Vladimir Putin ridică o întrebare incomodă cu privire la însăși ideea de globalizare: cât de prudent este ca societățile libere să mai aibă relații economice normale cu regimuri autocrate, precum Rusia și China, care devin tot mai amenințătoare pe măsură ce se îmbogățesc? Până nu demult, părea destul de clar cum ar trebui să facem afaceri cu țări inamice sau măcar rivale. Avansul globalizării și transformarea lanțurilor globale de aprovizionare în sisteme profund interconectate au schimbat situația. O treime din importurile de bunuri pe care le fac țările democrate vin din economii ale unor regimuri autoritare. 

E motivul pentru care, crede The Economist, trebuie să vedem războiul purtat de Rusia în Ucraina drept argument în favoarea regândirii lanțurilor de aprovizionare, astfel încât, pe de-o parte, să împiedicăm țări autocrate să șantajeze sau chiar să agreseze state liberale și, pe de altă parte, să nu cădem în „capcana periculoasă a autosuficienței”. 

Analiza The Economist, integral AICI

Apărare împotriva unui război cibernetic

O altă tranziție dificilă care a fost accelerată de războiul din Ucraina e în sfera cyber: teama de un război cibernetic poate duce la o schimbare pe termen lung a relației dintre mediul de business și guverne, scrie Financial Times.

În SUA, frica de eventuale atacuri cibernetice rusești împotriva unor ținte sau infrastructuri-cheie ale Occidentului a convins companiile americane să-și unească forțele și să facă schimb de informații cu privire la orice atac de care sunt vizate sau pe care l-au dejucat. Și nu vor face asta neapărat pentru că vor, ci pentru că trebuie, ca urmare a unui decret venit de la Casa Albă săptămâna aceasta. 

Ca să ne dăm seama cât de mult s-a schimbat percepția mediului de business asupra pericolelor cibernetice, Financial Times amintește cum, cu un deceniu în urmă, când Administrația Obama propunea fix aceeași colaborare în sfera cyber, Camera de Comerț a SUA, împreună cu alte organizații de lobby au respins vehement planul, pe care l-au descris drept „ne-american” și contrar principiilor capitaliste privind piața liberă.

Articolul din Financial Times, AICI