De ce nu mai avem „un nou Game of Thrones” și ce spune asta despre noua cultură a consumului de seriale

Au trecut cinci ani de când s-a terminat ultimul sezon din „Game of Thrones” (Urzeala tronurilor, cum a fost tradus în română), serialul-fenomen bazat pe cărțile lui George R.R. Martin și lansat de HBO în 2011.

„Game of Thrones” a devenit un adevărat etalon pentru ceea ce înseamnă un fenomen în televiziune. Totuși, începând cu finalul său controversat din 2019, încercările de a emula succesul său au fost, în cel mai bun caz, semi-reușite.

În 2024, însă, situația din jurul serialelor s-a schimbat drastic. Nu mai vorbim despre un peisaj dominat de câteva titluri uriașe, care captează atenția globală, ci despre o fragmentare extremă a publicului și despre o competiție acerbă între platforme. În acest context, nu mai e vorba de a copia rețeta Game of Thrones, ci de a înțelege cum s-a transformat consumul cultural.

Întrebarea nu mai e neapărat „care va fi următorul Game of Thrones” ci „e posibil să mai avem un astfel de fenomen în era streaming-ului și a platformelor multiple?”.

Fenomenul „Game of Thrones”: scenariu impecabil, buget uriaș, timing perfect

Nu încape îndoială că Game of Thrones a fost unul dintre cele mai bune seriale din toate timpurile. Vorbim de un produs care a reușit să îmbine cu succes o țesătură impresionantă de narațiuni complementare și o încrengătură de personaje bine construite, devenită chiar amețitoare la un moment dat.

Serialul nu a mers pe rețeta clasică a eroului care trece peste obstacolele din călătoria lui și iese victorios la final, ci s-a bazat pe o ambiguitate morală care a adus nuanțe necesare și o doză de realism, într-o poveste de tip fantasy, unde de obicei personajele pozitive și cele negative sunt clar definite. Dincolo de asta, am avut parte constant de întorsături de situație de-a dreptul șocante uneori (Red Wedding vă spune ceva?), care au ținut oamenii lipiți cu ochii de ecrane.

„Game of Thrones” e ceea ce criticii numesc „prestige TV”, un continuator al trendului lansat de HBO cu „Oz”, „The Wire” și „The Sopranos”, în care serialele în sfârșit au căpătat nivelul de complexitate al filmelor artistice, ajungând la nivel de cult.

Deși e un serial fantasy, „Game of Thrones” e mai degrabă supus unui așa-numit „realism medieval”, pentru că autorul cărților, George R.R. Martin, a vrut mereu ca opera sa să fie mai degrabă ficțiune istorică, decât fantasy contemporan. „Adevăratele orori ale istoriei nu vin de la orci sau Lorzi ai Întunericului, ci de la noi înșine”, spunea el. Și fix asta face cel mai bine Game of Thrones: explorează natura umană cu toate fațetele ei.

Un serial de o asemenea calitate e, însă, doar baza pentru o rețetă de succes. E nevoie de mult mai mult pentru ca un astfel de produs să se sedimenteze ca una dintre cele mai populare bucăți de artă din istorie.

Dincolo de un scenariu și o regie excelente, ai nevoie de o producție fără precedent, iar bugetul pus la dispoziție de HBO a asigurat asta. „Game of Thrones” a setat noi standarde când vine vorba de producție, cu un buget care în ultimele sezoane a ajuns să sară de 10 milioane de dolari pe episod.

Rezultatele s-au văzut, serialul fiind, din punct de vedere vizual, impecabil, de la costumele personajelor, la colorizare, la integrarea CGI, mai ales când vine vorba de dragoni.

Dincolo de asta, timing-ul e totul și, în cazul „Game of Thrones”, a fost unul ideal. 

Dacă vorbim de anii în care Game of Thrones a devenit popular, nu putem să nu ne uităm și la faptul că a coincis și cu perioada în care memele au devenit din ce în ce mai răspândite pe tot internetul. Dacă acum brandurile se folosesc de meme ca de adevărate unelte de marketing, pe atunci „Game of Thrones” a fost împins de la spate de o mașinărie organică de meme create de oameni obișnuiți, care au devenit rapid virale pe net.

„A fost fix perioada de naștere a consumatorului online, cel care face totul pe calculator: se uită la seriale, e conectat tot timpul la rețelele sociale și poate să distribuie acolo aceste meme”, spune Leu. 

A ajutat și faptul că serialul s-a bazat pe niște cărți care erau deja foarte populare printre oamenii interesați de genul fantasy, iar autorul George R.R. Martin era foarte cunoscut în lumea literaturii: „E un produs care a venit din start cu această autoritate în lumea fanilor, ceea ce s-a tradus foarte bine și pe ecran”, adaugă Dora Leu.

Peste toate astea, adăugăm o campanie de marketing a HBO, descrisă de Wired ca fiind „genială”, care a împânzit internetul, dar și lumea reală, de la White Walkers pe străzile Londrei la zeci de mii de oameni convinși să se uite la o bucată mare de gheață cum se topește. „Game of Thrones” era peste tot.

Moștenitorii „Game of Thrones”: câteva încercări care s-au apropiat, dar n-au reușit

După încheierea serialului în 2019, deși mulți critici au spus încă de pe atunci că nu mai e posibil să avem un fenomen cultural similar, casele de producții nu s-au lăsat. Câteva seriale au fost încercări evidente de a copia rețeta Game of Thrones, însă au eșuat lamentabil. Vorbim de „House of The Dragon”, „The Witcher”, „Rings of Power” sau, mai nou, „Dune: Prophecy”. 

Nu ajută nici că seriale precum „House of The Dragon”, „Rings of Power” sau „Dune: Prophecy” sunt prequels, adică seriale în care acțiunea are loc înainte de evenimentele din producția „principală”. Cu alte cuvinte, știm deja deznodământul, deci tensiunea și interesul nu au cum să fie la fel de mari.

Dincolo de aceste seriale care au încercat să emuleze rețeta „Game of Thrones”, cele care s-au apropiat de fapt cel mai mult de acel succes viral au fost mai degrabă serialele de cu totul alt tip. 

Vorbim de „Stranger Things”, lansat în 2016, în paralel cu ultimele sezoane ale GOT, o producție care avea destule ingrediente pentru a prelua ștafeta: „A fost un hype mare o perioadă cu Stranger Things. Povestea era simplă, copii într-un orășel mic, care se luptă cu un monstru și mina foarte mult această nostalgie din lumea vestică pentru perioada anilor ’80”, spune Costache.

Dar, „Stranger Things” suferă din același motiv ca „Squid Game”, un alt serial care a produs multe discuții la nivel cultural, dar care nu a reușit să ajungă la acel vârf al Game of Thrones. Ambele seriale au fost lansate de Netflix, platforma de streaming care a brevetat modelul de a lansa toate episoadele dintr-un sezon în același timp.

Un alt dezavantaj e că de multe ori, erau perioade lungi de pauză între sezoane.

„Când așteptai câte o săptămână pentru un episod nou, procesai altfel un produs cultural. Se prelungea așteptarea, iar în acest timp nu poți decât să analizezi ce s-a întâmplat în episodul precedent, eventual discutând despre asta cu prietenii. Iar această procesare a fiecărui episod nu mai are loc acum, când episoadele apar la pachet”, spune și Dora Leu.

Poate cel mai puternic candidat la dobândirea unui statut similar este „The Last of Us”, serialul post-apocaliptic lansat de HBO, în 2023. Primul sezon a fost văzut în medie de 32 de milioane de oameni pe episod. Ca o comparație, la apogeul popularității, în ultimul sezon, „Game of Thrones” avea undeva la 44 de milioane de oameni pe episod. Nu sunt diferența așa de mari, iar „The Last of Us” a generat și el destule discuții pe internet.

„The Last of Us”, la fel ca „Game of Thrones”, avea deja o nișă de fani gata formată, serialul bazându-se pe un joc video din 2013, care a devenit în timp destul de popular. Totuși, deși s-a apropiat cel mai mult, nici acesta nu a atins (încă) statutul de „cult classic”, ca GOT. Iar asta e posibil să aibă mai mult de-a face cu felul în care consumăm produsele culturale în 2024, decât cu calitatea serialului în sine.

Nu avem un nou „Game of Thrones”, pentru că trăim într-o nouă eră a consumului cultural

Dincolo de anumite probleme punctuale ale serialelor care au încercat să preia ștafeta de la „Game of Thrones”, un factor important pentru lipsa unui nou „rege atotputernic” în lumea televiziunii e cel al modului în care ne uităm acum la seriale sau la produsele culturale de orice fel, dar și schimbarea la față a ofertei de seriale pentru public.

În primul rând, lumea serialelor arată complet diferit în 2024 față de acum 13 ani, când s-a lansat „Game of Thrones”. În prezent, avem un ecosistem mult mai competitiv și fragmentat. Vorbim de mai multe platforme și de mai puține seriale capabile să atragă o audiență cu adevărat masivă.

În perioada de glorie a „Game of Thrones”, HBO era unul dintre puținii jucători majori pe piața de streaming, dar și de producție de seriale în general. În plus, HBO nu avea cu adevărat competiție în materie de producții originale, nici măcar de la Netflix sau Hulu, ceilalți actori importanți la acea vreme.

Serviciile de streaming care au început să își facă apariția odată cu Netflix și Hulu, acum aproape 15 ani, s-au transformat total și se aseamănă din ce în ce mai mult cu televiziunea tradițională: includ reclame, transmit evenimente sportive în direct și în curând vor oferi pachete ce vor reuni mai multe platforme.

Dacă în 2019 aveam doar trei platforme mari care dominau piața, în 2024 vorbim deja de un număr mult mai mare, cu jucători noi precum Disney+, Prime Video, Apple TV+, Paramount+, Sky Showtime, Peacock și alții.

Avem mai multe seriale și mai multe platforme ca niciodată. Avem seriale împărțite pe toate nișele imaginabile. Avem câte ceva pentru toată lumea, dar nu avem ceva pentru toată lumea.

Fiindcă fiecare are mai multe opțiuni ca niciodată și se pot abona la platforme diferite, rezultatul e că consumul de seriale e mai fragmentat ca niciodată. Majoritatea oamenilor, când aud de o recomandare de la un prieten, vin cu răspunsul implacabil: ok, merci, o să-l pun pe listă. 

„Și ai, pe de altă parte, Apple TV+ la care nu se uită nimeni, dar scot producții foarte bune. E practic HBO-ul internetului. Orice iese bun ca serial o să găsești acolo. Dar nici nu se promovează prea bine și sunt oricum atât de multe platforme și seriale, încât se pierd”, adaugă el.

Dincolo de numărul mare de seriale și platforme, contează și faptul că s-a impus la nivel cultural modelul Netflix de lansare, adică toate episoadele unui sezon deodată. Chiar dacă mai sunt seriale care preferă să meargă pe modelul tradițional, cu câte un episod pe săptămână, publicul nu vrea să audă.

„Am prieteni care nu vor să se uite la niciun episod până nu apare tot sezonul. Lumea nu mai are răbdare să aștepte” consideră Costache.

Moartea monoculturii

Această fragmentare face parte dintr-un fenomen mai amplu, numit de critici „moartea monoculturii”. În ultimii ani, mai mulți jurnaliști și critici au spus că popularitatea uriașă și sentimentul de universalitate, aduse de „Game of Thrones” și filmele Marvel, e pe moarte. The Ringer a numit „Game of Thrones” „ultima bucată de monocultură TV”, iar Vulture a descris GOT ca fiind „ultimul serial la care ne uităm împreună”.

„​​Dezbaterea despre monocultură nu ține neapărat de dorința noastră de a vedea dragoni CGI sau supereroi, ci mai degrabă de conexiunea umană și de recunoaștere. Nu știi niciodată cu adevărat câți oameni urmăresc, ascultă sau sunt interesați de aceleași lucruri ca tine, așa că nu ai certitudinea că trăiești aceleași experiențe media împreună cu alții. Acest lucru ne lasă pe noi, consumatorii, să ne simțim mai izolați”, scrie jurnalistul Kyle Chayka în Vox.

În orice caz, oricine vrea să facă un serial de succes în 2024 are o sarcină mult mai grea decât în trecut, pentru că în momentul de față nu mai concurează doar cu alte seriale, ci și cu Facebook, Instagram, TikTok, YouTube, Snapchat, podcasturi etc.

În condițiile astea, pare imposibil să mai avem un nou „Game of Thrones”. Numai că nu e. E mai degrabă improbabil. Netflix are cele mai mari șanse să producă următorul „hit”, pentru că are în continuare cea mai mare bază de abonați. De ce ingrediente ar avea nevoie, totuși?