Generația lockdown. Cum le-a pus piedică pandemia tinerilor români

Răzvan Vișoiu are 22 de ani și este proaspăt absolvent de cibernetică în București. A fost un student premiant și a avut bursă. Este unul dintre numeroșii tineri din România care, în paralel cu facultatea, a și muncit să capete „vechimea” care se cere deseori la interviurile de angajare. Deși zona lui de interes, domeniul IT, este una căutată în România, în plină pandemie nu a reușit să-și găsească un loc de muncă.

„Inițial am început să caut prin mai-iunie, când sectorul IT nu era încă foarte afectat. După terminarea licenței, m-am apucat să caut activ din luna septembrie. Din 80-90 poziții deschise în mai (2019), la sfârșitul lui 2020 erau doar 5-6. Pentru o poziție de entry level erau între 20 și 90 de oameni pe o poziție. Acum, în special la pozițiile foarte căutate pot fi și câte 300 de aplicanți. Înainte de pandemie aveam opțiunea să mă uit exact pe nișa mea de interes. Acum, din cauza numărului limitat de poziții disponibile sunt nevoit să-mi lărgesc orizonturile și să accept orice din domeniul IT, doar ca să fie în apropierea zonei mele de interes”, spune Răzvan.

Cazul lui Răzvan nu este o excepție, ba chiar pare să devină regula. Pandemia de Covid-19 a generat o criză a șomajului printre tineri. Criza sanitară a afectat disproporționat tânăra generație, atât la nivel economic, cât și la nivel social. Din cauza perioadei de carantină, dar și din cauza restricțiilor de mișcare și călătorie, tinerii au fost nevoiți să-și ajusteze în mod radical planurile, prioritățile și ambițiile cu privire la viitorul lor profesional.

Așadar, ce se întâmplă cu viitorul tinerilor români în pandemie?

După începerea pandemiei, bătrânii au fost primii la care lumea a privit cu îngrijorare. Vulnerabili în fața bolii, adesea neajutorați și cu buzunarele mai goale decât alte categorii, vârstnicii au devenit personajul colectiv cel mai protejat. Apoi a venit rândul copiilor și incertitudinilor care i-au privit – merg sau nu merg la școală, poartă sau nu poartă mască, cum îi afectează scoaterea bruscă din colectivitate și rutinele obișnuite? La rând au urmat părinții, care au fost forțați să facă de acasă și munca de birou, și mâncare, și lecții, și jocuri, și curățenie.

De tineri, acei oameni abia ieșiți de pe băncile facultăților, cărora pandemia le-a pus stop avântului către propria viață, prea puțină lume s-a preocupat. Încă o „generație de sacrificiu”? Cât ne costă tinerii pe care societatea românească a uitat să-i bage în seamă și ce șanse au să revină la start?

Ca să înțelegem mai bine impactul pandemiei asupra tinerilor, am analizat studii internaționale, date locale, am vorbit cu oameni în măsură să ne spună varianta lor de adevăr și am ajuns să punem punctul pe I. Pandemia nu e numai despre bunici, părinți și copii, ci și despre o generație pusă în stand-by.

Tinerii din România în cifre

Rata șomajului la tinerii până în 25 de ani a crescut de la 14,7% în ianuarie 2020, la 17,6% în august 2020, conform Eurostat, autoritatea de statistică a Uniunii Europene. Este cea mai mare rată înregistrată din 2017 încoace (cele mai recente date, din februarie 2021, plasează rata șomajului printre tinerii sub 25 de ani la 17,3%). Și în categoria extrem de vulnerabilă, pe timpul pandemiei, a celor cu contracte de muncă temporare, tinerii cu vârste între 15 și 24 de ani sunt predominanți – 45,6%.

Un studiu al Eurofund, agenția care se ocupă de îmbunătățirea condițiilor de muncă și trai în cadrul UE, a arătat că tinerii sunt printre grupurile cel mai grav afectate de către pandemie. Insecuritatea financiară îi face pe tineri să fie și printre cei mai predispuși la a dezvolta probleme mintale, precum depresia. Ei raportează unul dintre cele mai scăzute niveluri de satisfacție și optimism privind viitorul.

Din studiu mai reiese că situația tinerilor în pandemie nu este prea îmbucurătoare: cei cu vârste sub 35 de ani au fost cei mai predispuși la a-și pierde locul de muncă în pandemie. În România, 14% dintre oamenii care erau angajați înainte de pandemie au devenit între timp șomeri.

Mai bine de 1 din 6 tineri între 18 și 29 de ani nu mai lucrează de la începutul pandemiei, iar orele de muncă pentru cei care se mai regăsesc pe piața muncii au scăzut cu 23%, conform Organizației Internaționale a Muncii (OIM). OIM a mai precizat că 4 din 10 tineri între 15 și 24 de ani lucrează în sectoare care au fost lovite grav de pandemie, iar mai bine de 77% dintre ei lucrau într-un sector economic informal – activități economice legale, dar ascunse intenționat autorităților. Prin sectorul economic informal înțelegem salariați cu contracte de muncă, dar ai căror angajatori activează în unități neînregistrate.

Nici la nivel global situația nu este mult mai roz. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) organizația economică interguvernamentală care include marile economii ale lumii, a anunțat că de la 34,9 milioane de șomeri în februarie 2020, s-a ajuns la 45,5 milioane de șomeri în ianuarie 2021, iar rata șomajului a ajuns de la 5,2% la 6,7%.

Evoluția ratei șomajului în județele României

Septembrie 2019 – Martie 2021

România – țara „oportunităților”

România nu reprezintă o excepție de la efectele economice ale crizei sanitare. Dimpotrivă, cazul țării noastre este cu atât mai grav, deoarece avem una dintre cele mai mari rate de tineri care părăsesc timpuriu școala. Un raport de țară al Comisiei Europene din 2019 a arătat că „proporția tinerilor din România care nu este încadrată profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare a fost de 15,2 %, – printre cele mai ridicate din UE”.

Raportul mai spune că există o coordonare ineficace între sectorul educației, sectorul de ocupare a forței de muncă și sectorul social la nivelul țării. „În același timp, emigrația rămâne la un nivel foarte ridicat în rândul tinerilor, România fiind una dintre țările UE cu cel mai mare număr de emigranți cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani”, mai explică raportul.

Lipsa de coordonare între sectoare este vizibilă și când vorbim despre accesul la date privind impactul pandemiei asupra tinerilor.

„Cu toate că am solicitat în nenumărate rânduri instituțiilor statului cu atribuții pe zona de tineret să facă ceva în acest sens, nici până în ziua de astăzi nu avem un studiu care să confirme impactul negativ pe care îl are pandemia asupra tinerilor”, ne-a declarat Alin Grigore, Președinte al Forumului Tinerilor din România.

În trimestrul 2 (aprilie-iunie) din 2020 șomajul pentru cei între 15 și 24 de ani a atins o rată de 15,4%, iar în septembrie 2020 a ajuns aproape de 17% în rândul tinerilor, conform statisticilor Institutului Național de Statistică (INS).

Din păcate, aceste date nu reprezintă doar niște statistici într-un Excel, ci se traduc în viața de zi cu zi a tinerilor din România.

Pandemia a dat peste cap planurile de carieră ale tinerilor

Mihnea Săvulescu are 23 de ani, licențiat și masterand în științe politice la București, iar aspirațiile sale profesionale nu coincid cu perioada incertă în care trăim.

„În martie (2020) eram destul de optimist: urma să termin masterul și mă vedeam pe o poziție de consilier sau expert debutant în administrația publică. Însă de când a început pandemia mai toate pozițiile au fost înghețate. Am început să învăț singur limbaje de programare și să reiau informatica învățată în liceu pentru a mă axa pe analiză cantitativă de date, știind că asta se caută. Mi-am făcut conturi pe toate site-urile de joburi și mi-am updatat profilul de Linkedin. Din septembrie și până acum am aplicat la mai bine de 70 de poziții. Înainte de pandemie, pe site-ul Guvernului se punea o poziție de consilier debutant o dată la 2-3 săptămâni. De exemplu, din martie și până în septembrie (2020) se deschisese doar o poziție de așa fel. Pandemia m-a forțat să mă reorientez. Acum mă uit spre joburi care implică cercetare de piață, ca să mă pot folosi măcar de aceste aptitudini”, ne-a spus Mihnea.

Din păcate, tineri ca Mihnea, care vor să intre în sectorul public, sunt o raritate. Administrația publică nu este un domeniu atractiv pentru tinerii calificați. Doar „3% din totalul funcționarilor publici au sub 30 de ani, iar peste 41% au peste 50 de ani”, explică o analiză Hotnews.

Mihnea este însă un norocos. Părinții îl susțin și își poate permite să nu se grăbească cu procesul de căutare, așteptând oportunitatea potrivită. Însă pentru restul tinerilor la început de drum care nu-și pot permite să aștepte ca jobul perfect să le vină în cale, procesul de căutare poate fi demoralizant și fără nici o luminiță la capătul tunelului.

Consecințele sunt îngrijorătoare și se pot traduce într-o cronicizare a șomajului la tineri. „43,3% din totalul șomerilor între 15 și 24 de ani sunt șomeri pe termen lung, iar un număr considerabil de tineri neocupați, atât din grupa de vârstă 15–24 ani cât și din grupa de vârstă 25–34 ani, au renunțat să mai caute un loc de muncă”, arată cifrele INS.

Andreea Barbu, consultant de recrutare ne-a explicat că este o perioadă complicată să intri pe piața muncii în plină pandemie. „La începutul pandemiei  mai toate companiile mari au pus stop procesului de recrutare, iar ce s-a menținut au fost doar pozițiile care trebuiau umplute urgent. De asemenea, dintre pozițiile care au rămas deschise, companiile au decis să recruteze din interiorul companiei mai degrabă decât din exterior, pentru a reduce costurile. Pot să estimez că resursele destinate procesului de recrutare au fost reduse cu 40%”, spune Andreea Barbu.

Dacă lui Răzvan, tânărul IT-ist care își caută de lucru într-unul din domeniile cele mai ofertante și bine plătite din țară,  îi este greu, ne putem doar imagina ce se întâmplă cu studenții care au terminat facultăți cu profil uman – o categorie de aptitudini tot mai puțin căutată în contextul pandemiei.

Andra Enescu are 24 de ani și a terminat în 2018 relații internaționale și studii europene în Bucureșți, dar nu simte că a fost neapărat cea mai bună decizie pentru traiectoria ei profesională: „din punct de vedere al carierei, nu m-a ajutat în mod special, deși mi-a dezvoltat această parte critică și socială”.

Deși este licențiată în istorie și politică, Andra a activat în domenii diferite studiilor ei: aviație, turism, logistică pentru o firmă de construcții. De la începutul pandemiei, lucrează în domeniul imobiliar. „Cea mai dificilă parte în a aplica la joburi în perioada asta a fost incertitudinea. Iar în cazul joburilor la care am aplicat în pandemie comunicarea și lipsa de feedback au lăsat de dorit. În mare parte, nu am primit nici un fel de feedback sau de răspuns din partea angajatorului, iar când ești la început de drum acesta este un aspect crucial”, povestește Andra.

Andra Haidau, technical recruiter la Talentor România, o firmă de recrutare internațională, spune că în perioada pandemiei, tot mai mulți tineri și-au atașat la profil următoarea sintagmă: „open to new opportunities” (deschiși la noi oportunități). „Undeva la 5 de până la 10 ori mai mulți tineri s-au prezentat pe Linkedin ca fiind deschiși către o schimbare, comparativ cu 2019”, ne-a explicat Andra Haidau.

Mai puține oportunități pentru tinerii din România

Pentru tineri, pandemia nu numai că a limitat posibilitățile de a-și găsi stabilitate și predictibilitate financiară, dar a însemnat și că joburile sezoniere, recrutările pentru sezonul estival, schimburile de experiență pentru studenți sau diversele programe menite dezvoltării să fie puse pe pauză.

Mihai Păun, director executiv al companiei American Experience, a declarat pentru Ziarul Financiar că între 3.400 și 4.500 de tineri pleacă anual cu scheme de Work&Travel, să lucreze în SUA pe perioada verii. În medie, aceștia câștigă între „6.000 și 7.000 de dolari și reușesc să economisească între 3.000 și 5.000 de dolari”, a mai declarat Păun. În 2020, tinerii care ar fi dorit să călătorească, să capete experiențe de viață și de muncă în străinătate sau să economisească niște bani au fost lipsiți de această șansă.

De altfel, schemele de finanțare pentru diverse programe și burse educaționale reprezintă un alt domeniu care îi afectează pe tineri în mod direct. Printre cele mai cunoscute și populare astfel de programe se numără și Erasmus+, un program al Uniunii Europene care încurajează și susține schimbul de experiențe între studenții din statele membre. Conform Agenției Naționale Erasmus+ citată de Știrileprotv, mai bine de 10.000 de studenți români au plecat în străinătate prin intermediul acestui program în 2019.

După terminarea licenței, Răzvan Vișoiu plănuia să urmeze un masterat în Olanda. Din cauza pandemiei, n-a mai văzut rostul investiției. Răzvan speră să-și găsească un job în paralel cu masteratul pe care l-a început în București, la care are cursuri online seara, ceea ce i-ar permite să ducă un job cu normă întreagă în timpul zilei.

Anul 2020 nu a fost mai prietenos nici cu tinerii care se bazau pe joburi sezoniere pentru a se întreține sau pentru a-și face economii. Conform Federației Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), rata șomajului în hoteluri și restaurante ajunsese la și la 60% la sfârșitul anului trecut. „Cei cu contracte de muncă pe perioada determinată de șase luni nu vor mai beneficia în anul 2020 de indemnizație de șomaj, deoarece nu vor îndeplini condiția stagiului de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni, având în vedere că nu pot fi angajați”, dat fiind perioada în care activitatea a fost sistată, a declarat Dragoș Răducan, prim-vicepreședintele executiv FPTR, pentru Incont.ro.

„Pot spune fără nicio reținere că oportunitățile tinerilor au scăzut într-adevăr dramatic. Fie că vorbim de Work and Travel, de Erasmus+ sau alte call-uri de proiecte. La nivel național nu s-a mai realizat nici măcar Concursul național de proiecte studențești/de tineret, organizat până acum anual de către Ministerul Tineretului și Sportului. Au alocat o parte din bani către instituțiile subordonate (Direcțiile Județene pentru Sport și Tineret), dar nici acolo nu a fost organizat peste tot, iar unde a fost organizat, sumele alocate au fost infime,” a mai explicat pentru Panorama Alin Grigore, Președinte al Forumului Tinerilor din România.

Eternul obstacol al primului job: experiența este obligatorie

În România, persistă o cultură a muncii neplătite pentru tineri. Abia de la jumătatea anului 2018 a apărut o lege a Internship-ului care permite unui tânăr începând cu vârsta de 16 ani să participe în scheme de internship plătite în instituții publice sau companii private.

Proaspătul absolvent Răzvan Vișoiu spune că este un dezavantaj să intri pe piața muncii în acest moment, deoarece acum o poziție de entry level cere peste 1 an de experiență, iar altele chiar 2-3 ani, în condițiile în care înainte de pandemie exista opțiunea să fii angajat fără experiență, chiar ca și student în an terminal.

„Există multe cazuri în care pe poziții de entry level aplică oameni care și-au pierdut locul de muncă, dar care au senioritate și experiență în domeniu, iar acest lucru scade șansa ca un proaspăt absolvent să primească poziția. Nu prea mai ai opțiunea ca tânăr să fii angajat, pentru că ești dornic să înveți și să poți crește într-o poziție, chiar dacă nu ai multă experiență. Acum, angajările se fac strict în funcție de experiență”, ne-a povestit Răzvan.

În decursul pandemiei, tinerii au fost printre grupurile cele mai afectate de criza sanitară. Anul școlar a fost întrerupt, iar mulți au fost nevoiți să se adapteze unui nou mod de învățare exclusiv online, li s-au amânat baluri, ceremonii de absolvire, oportunități de internship, scheme educaționale sau profesionale.

Mulți au început să numească acest grup de vârstă Generația Lockdown sau generația pierdută.

Tineri precum Răzvan, Mihnea sau Andra ar trebui priviți ca o valoare adăugată, nu ca o povară pe piața muncii din România. Tineri educați, dispuși să muncească, să învețe și care sunt serioși în căutările lor de experiențe și oportunități, dar care au avut ghinionul să dea peste ei o pandemie. Pentru mulți, criza sanitară a stricat planuri, aspirații, visuri și speranțe. În timp ce se aflau în plină ascensiune, pregătindu-se să-și înceapă viața de adult, mulți au fost nevoiți să-și pună pauză planurilor sau chiar să o ia de la capăt.

Tinerii întâmpină și vor continua să se lovească de tot mai multe obstacole intrând pe piața muncii în mijlocul unei crize sanitare, când nivelul de incertitudine este copleșitor. Mulți vor fi nevoiți să se reorienteze către alte domenii și să-și dezvolte alte aptitudini, acolo unde cererea este mai mare.

Pentru tinerii cu care am stat de vorbă, pandemia a afectat planurile și aspirațiilor lor de viitor. Toți spun însă un „da” puternic, când îi întrebi dacă se simt optimiști cu privire la viitor și dacă experiența pandemiei i-a întărit.