Dialogul ratat cu românii

„Militarizarea” comunicării în pandemie. De ce vorbește statul român ca un plutonier cu cetățenii săi?

Computer Hope Guy
Colonelul Valeriu Gheorghiță, șeful campaniei de vaccinare, și Raed Arafat, cel care coordonează comitetul care propune restricțiile anti-Covid, alături de premierul Florin Cîțu. Sursa foto: Guvernul României

Dincolo de marea luptă dusă pe frontul medical, cu pandemia de Covid-19, autoritățile din întreaga lume au fost nevoite să facă față unei alte provocări: să își convingă cetățenii să le fie aliați, nu dușmani în fața restricțiilor sau nevoii de vaccinare. Pe acest front, în primul an al pandemiei, România a ales să dea milităria jos din pod, la propriu, și să scoată mai ales armata și figurile autoritare la înaintare.

În primul an al pandemiei, autoritățile române au preferat mai degrabă să dea ordine și să strige comenzi către populație, adesea nefiind în stare să vină cu răspunsuri convingătoare la reflexul democratic al multor români care s-au întrebat: „dar de ce?”.

Închistate în reflexul istoric vechi de peste 30 de ani, de a nu se coborî cu explicații la nivelul populației și a o câștiga de partea lor, pentru că știu ele mai bine, autoritățile s-au poticnit pe ambele linii de comunicare: și cea de informare concretă despre măsurile pe care cetățenii trebuiau să le respecte, și cea de imagine și promovare. Iar când au încercat să iasă din impas, au făcut mai degrabă propagandă, în loc de comunicare.

Efectele s-au făcut văzute pe parcursul pandemiei și se vor vedea în continuare. Românii erau, la finalul anului trecut, pe locul doi în Uniunea Europeană (40%) în a-și afirma totalul acord că autoritățile nu sunt suficent de transparente în privința vaccinurilor anti-Covid. Doar Bulgaria depășea România la acest capitol (44%), conform unui Eurobarometru al Comisiei Europene.

Intenția de vaccinare a românilor arată că nu sunt șanse reale de reușită pentru campania de vaccinare anti-Covid, în anul 2021. Un studiu realizat de Medlife în aprilie arăta că până la sfârșitul anului, se vor vaccina complet în jur de 5 milioane de români, adică jumătate din cât sperau inițial autoritățile să atingă. În prezent, ținta anunțată de președintele Klaus Iohannis a fost recalibrată la 7 milioane de vaccinați până în luna august, măcar cu o doză. O himeră, având în vedere că la mijlocul lunii iulie primiseră o doză de vaccin puțin peste 4,8 milioane de români.

Statul nu vrea să convingă, ci să impună. Mentalitatea statului român e de popă de țară, care trebuie să-și disciplineze cu joarda turma de enoriași obraznici. S-a vorbit ca de la stăpân la supus și instituțiile de forță, armata și poliția, au fost puse să pună în aplicare măsurile luate de stat pentru binele nostru, biete minți rătăcite”, pictează tabloul comunicării de stat în pandemie scriitoarea Raluca Feher, publicitară la CAP Advertising, cunoscută nu doar pentru ideile creative îndrăznețe, dar și pentru că nu se ferește să spună lucrurilor pe nume.

Milităria și mesajele autoritare prind încă la o bună parte din români, explică pentru Panorama profesorul de psihologie Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai și cel care și-a făcut obiect de cercetare din psihologia poporului român, în singura abordare modernă de acest tip din domeniu.

„România are încă un profil socio-cultural caracterizat de concentrarea puterii. Oamenii sunt obișnuiți să asculte de șefi, de ordine”, spune profesorul. Totuși, această tipologie de români este depășită în ultimii ani de cei cărora mesajele autoritare din partea statului le provoacă alergie. În primul an de pandemie, nimeni nu a vorbit și pe limba lor.

29 ianuarie 2020
26 februarie 2020
27 februarie 2020
14 martie 2020
16 martie 2020
25 martie 2020
28 martie 2020
Martie-Aprilie 2020
2 aprilie 2020
14 aprilie 2020
11 iunie 2020
7 august 2020
Septembrie 2020
7 decembrie 2020
25 decembrie 2020
3 februarie 2021

Acest comportament comunicațional era la fel de așteptat din partea autorităților române precum un reflex pavlovian. Crenguța Roșu, partener la DC Communications, cunoaște metehnele de comunicare ale autorităților încă de când acestea prindeau rădăcini, la începutul anilor ‘90, iar ea lucra pentru biroul de presă al guvernelor Roman, Stolojan sau Văcăroiu. Explicația sa este simplă: „Autoritatea din România nu a avut cultura, școala sau interesul genuin al unui dialog pe bune cu cetățenii. Operăm într-un mediu care are un istoric de propagandă, în care autoritatea nu știe să discute cu publicul. În România, autoritatea este mereu superioară. Publicul nu știe, noi știm mai bine. Este autoritatea care dă acel feeling militarizat”.

În pandemie, ca în orice situație de criză, reflexul unei astfel de autorități este să recurgă la propagandă, nu să comunice cinstit cu cetățenii, arată Crenguța Roșu. Asta s-a întâmplat și în criza de durată, declanșată de pandemia de Covid-19, pe care o trăim și acum, la peste un an de la debut.

„Dintre posibilele forme de comunicare pe care le avea la dispoziție, autoritatea a ales să facă propagandă. La noi tipul de informație a fost – faci cum zic eu, nu mai discutăm, lasă întrebările. Este caracteristica propagandei”, spune Crenguța Roșu.

Pe acest istoric bolnav al comunicării de stat în situații de criză, Crenguța Roșu consideră că eforturile făcute acum, în pandemie, s-au derulat sub zodia lui „atât s-a putut”: „S-au făcut eforturi, da, ele au fost stângace și există erori. Dar în contextul în care s-a operat, pe acest pat de desconsiderare a dialogului, nu știu dacă ar fi putut fi mult mai bine, în mod realist”.

Statul a dat semne de schimbare a abordării în primele luni din 2021, odată cu venirea guvernului Cîțu, după alegerile parlamentare. Totuși, chiar dacă Ministerul Sănătății, condus vremelnic și mereu pierdut în scandaluri de Vlad Voiculescu, a implementat o nouă formă de comunicare a cifrelor seci ale pandemiei pe social media, iar secretarul de stat Raed Arafat a fost scos la înaintare mai des, pentru a comunica explicit măsurile și restricțiile luate de stat împotriva pandemiei, senzația de militărie la nivel de stat a rămas.

Incoerența la nivel decizional a rămas însă la fel de neadresată. Cel mai recent exemplu este relaxarea majoră a restricțiilor anti-Covid, începând cu 15 mai, în paralel cu o campanie de vaccinare care nu merge la viteză optimă, oricât ar încerca autoritățile să îi laude rezultatele de până acum. Pentru a păstra presiunea pro-vaccinare, în paralel cu renunțarea la purtatul măștii și la restricțiile sociale, guvernul a lansat un nou clip realizat profesionist, pe principiul „râdem, glumim, dar nu părăsim incinta”: ne relaxăm, dar ne și vaccinăm.

Cât costă creativitatea la stat. De la clipuri cu medici crispați, la ghiduri de igienă pandemică

Pandemia a fost descrisă de mulți ca un război cu virusul. Iar o strategie de război a fost întotdeauna să câștigi „inima și mintea” populației. În războiul cu pandemia de Covid-19, preocuparea autorităților române pentru a câștiga de partea lor populația și-a dat deseori cu stângul în dreptul. Un exemplu grăitor este începutul campaniei de promovare a vaccinării, care a debutat la finalul anului 2020.

„Am organizat activitățile logistice necesare pentru stocarea, pentru distribuirea vaccinurilor la nivelul centrelor de vaccinare, prin acțiuni sincrone și compatibile…”, se revarsă din ecrane cuvintele lemnoase, dar spuse cu voce caldă de colonelul Valeriu Gheorghiță, medicul militar desemnat să coordoneze campania de vaccinare anti-Covid în România. Acesta, alături de alte clipuri video lansate de Guvern în perioada Crăciunului 2020, ar fi trebuit să sensibilizeze cetățenii și să-i apropie de procesul de vaccinare anti-Covid, care a trezit atâtea spaime și controverse în întreaga lume.

În alte clipuri de promovare, sub același slogan „Și eu mă vaccinez”, au apărut medicii Beatrice Mahler, Adrian Marinescu și Mihai Craiu. Ușor crispați, citind în mod evident un text, cu machiaje stridente sau lipsă, medicii aleși de stat să promoveze vaccinul au transmis mai natural sau mai cu stângăcie mesaje populației, chiar dacă uneori desincronizat cu realitatea. Medicul Mihai Craiu era filmat afirmând că vaccinurile anti-Covid „au ajuns în etapa de analiză a experților”, deși la momentul respectiv (decembrie 2020-ianuarie 2021), vaccinurile Pfizer-BioNTech și Moderna erau deja aprobate de autoritățile din SUA și UE, iar campania de vaccinare era pornită. Abia la finalul lunii ianuarie, Guvernul și CNA au cerut presei să nu mai difuzeze aceste clipuri, urmând ca ele să fie înlocuite.

Guvernul a ales să facă această campanie in-house, fără să cheltuiască resurse suplimentare și fără să implice profesioniști într-ale publicității sau PR-ului. Creativitatea și know-how-ul s-au centralizat la vârful statului, fără deschidere spre profesioniștii din mediul privat. Spoturile tv, online și radio „au fost realizate cu sprijinul și contribuția pro bono a mai multor cadre medicale, specialiști în comunicare, angajați ai instituțiilor statului și entități publice”, a explicat Guvernul, într-un răspuns oficial pentru Panorama.

Materialele respective au fost făcute de TVR și Societatea Română de Radiodifuziune, pe cheltuiala acestora și cu oamenii lor. Eforturile creative puse la bătaie pentru pornirea acestei campanii s-au concentrat pe un grup de WhatsApp, unde comunicatori din instituțiile de stat, dar și oameni din exterior, aleși de „Comandamentul” de vaccinare, au schimbat păreri.

Profesoara Alina Bârgăoanu, decana Facultății de Comunicare din cadrul SNSPA, a fost aleasă de „Comandament” să ofere sfaturi și consiliere de comunicare în acea primă etapă a campaniei de vaccinare.

Medicii care au apărut în clipuri, figuri omniprezente în comunicarea cu presa pe subiecte legate de pandemie, au fost invitați în acest „grup de experți” de pe WhatsApp și au participat voluntar la această campanie. Vectorii de imagine aleși de autorități să împrietenească românii cu vaccinul au spus cam ce le-a trecut prin cap, a explicat unul dintre ei pentru Panorama:

„În acel clip nu trebuia să spui ceva anume, lucrurile au venit spontan. Trebuia într-un interval scurt să spui niște lucruri în raport cu populația, pentru a promova vaccinarea. Fiecare și-a ales cuvintele, cel puțin eu mi le-am ales. Singurul lucru care trebuia spus a fost „și eu mă vaccinez”, că așa era campania. În rest, cum și le alegea fiecare”.

Ca în aproape toate demersurile de comunicare din pandemie, autoritățile au ales să țină totul centralizat și să le vorbească cetățenilor prin voci autoritare, reci, care livrează îndemnuri seci și cuvinte scorțoase. Adică exact invers față de ce spun profesioniștii că ar trebui să fie o campanie de succes.

De altfel, un sondaj IRES din ianuarie 2021 arăta că doi dintre experții folosiți în aceste clipuri – medicii Valeriu Gheorghiță, care ulterior a fost numit șeful campaniei de vaccinare, și Mihai Craiu, ar convinge doar 3%, respectiv 1% dintre respondenți să aibă mai multă încredere în vaccinarea anti-Covid.

Spre deosebire de campania pro-vaccinare, campania din 2020 de popularizare a măsurilor de igienă și a restricțiilor sociale precum purtatul măștii sau statul în casă a fost lăsată pe mâna creativilor profesioniști, iar Guvernul a scos din buzunar bani special pentru asta: aproape 300.000 de euro, în total.

În 2020, Guvernul a împărțit 1,35 milioane de lei între patru mari companii de publicitate, pentru a crea materialele de promovare (spoturi radio și tv, bannere web online, panouri outdoor, de tip panotaj stradal și panouri outdoor de tip afișaj electronic), în cinci etape de lucru, care au inclus și traducerea acestor materiale în limba maghiară, conform informațiilor furnizate pentru Panorama.

Presa a distribuit aceste materiale de promovare a măsurilor anti-pandemie, în baza banilor primiți de la Guvern, ca schemă de ajutor a sectorului mass-media, care trebuia să se ridice la 200 de milioane de lei (circa 40 de milioane de euro), dar din care în 2020 s-au plătit puțin peste jumătate (circa 122 de milioane de lei).

Cu ce succes și impact la public nu se cunoaște încă, pentru a putea spune dacă tipul de mesaje ales a fost potrivit sau și-a ratat ținta.

Pentru comparație, autoritățile din SUA au deschis total efortul de imagine în pandemie și de promovare a vaccinării anti-Covid, punând la bătaie 250 de milioane de dolari. Doar episodul de debut, cu mesaje de la medici și experți, a costat circa 150.000 de dolari. În paralel, o organizație profesională din domeniul publicității, Ad Council, a lansat un efort privat de strângere a unui buget de 50 de milioane de dolari, pentru efortul de promovare și educare a populației despre vaccinarea împotriva Covid-19.

Rezultatele creative din timpul pandemiei, din întreaga lume, îți arată că se poate și altfel decât să livrezi mesaje cazone și scorțoase populației, în speranța că se va conforma indicațiilor.

Vaccinarea fără Elvis, doar cu brandul lui Iohannis și uniforma lui Gheorghiță

În perioada pandemiei și mai ales când vaccinurile anti-Covid au început să fie folosite, s-a vorbit și în România despre replicarea modelului Elvis Presley în promovarea vaccinului anti-Covid, așa cum legenda rock and roll a făcut-o în anii 50, pentru vaccinul împotriva poliomielitei.

Cei doi șefi ai autorității medicale din New York l-au vaccinat pe Elvis Presley împotriva poliomielitei, în 1956, la New York, în culisele show-ului lui Ed Sullivan, de la CBS.

„Având în vedere că emoțiile influențează percepțiile privind riscul vaccinării și intențiile, mai puternic decât informațiile statistice, eforturile viitoare de educare pentru vaccinarea Covid-19 trebuie să meargă dincolo de prezentarea factuală de informații, pentru a adresa emoțiile care înconjoară Covid-19”, arată un articol științific din revista Health Communication a editurii Taylor&Francis.

Multe state care și-au pornit în forță campaniile de vaccinare, precum Israel, Emiratele Arabe Unite sau Bahrain, au știut din start că trebuie să câștige de partea lor populația, și au făcut-o apelând în primul rând la „endorseri”, așa cum sunt numite în publicitate persoanele cu notorietate care împrumută din senzația de expertiză și autoritate produsului promovat – vaccinul anti-Covid, în cazul de față. Au fost aleși lideri de stat, dar și lideri religioși, și mai puțin vedete din zona entertainment sau din alte domenii.

„Literatura despre acceptarea vaccinării identifică unele strategii esențiale: limbaj simplu, ușor de înțeles; mesaje care pun accentul pe știință, în fața politicii; sprijinul unor celebrități și lideri de opinie diverși și bine priviți; și accentul pe fapte și dovezi în fața miturilor și dezinformării”, arată un articol științific despre strategii comportamentale în promovarea vaccinului anti-Covid, publicat de JAMA, revista Asociației Medicale Americane.

În România, autoritățile par să fi ignorat total, în primul an al pandemiei, această componentă vitală a comunicării moderne. S-au concentrat doar pe aspectele raționale și seci. Abia din primăvara lui 2021, au început să apară eforturi sporadice de a umaniza relația cu cetățenii, în special când autoritățile și-au dat seama că ritmul campaniei de vaccinare și-a pierdut din avânt.

Doar că de cele mai multe ori, în publicitate emoția vinde, nu datele reci sau recomandările experților, explică lucrurile de bază creativa publicitară Raluca Feher, pentru Panorama: „Normal că una este să îl vezi pe Fuego, Hagi, Maia sau Piersic vaccinându-se, decât patru roboți cu trese vorbind despre beneficiile vaccinului. Dacă și-a făcut Rebengiuc, știe el ceva. Fac și eu. Este faimosul efect al endorserului: atrage atenția asupra campaniei, crește încrederea în produs și deci vânzările sau, în acest caz, numărul persoanelor dispuse să se vaccineze”.

Nu am văzut monștri sacri vaccinându-se sau coordonați de autorități într-o campanie de mobilizare și sensibilizare la vaccin, în schimb au apărut eforturi răzlețe, cel mai probabil făcute din proprie inițiativă a unor vedete aflate în trend, cu priză la publicul tânăr și de masă: Dorian Popa s-a filmat la vaccin, iar manelistul Tzancă Uraganu a acceptat pe Facebook provocarea de a face o manea pro-vaccinare (încă neonorată).

Funcționează însă aceste principii și în cazul unui subiect care ține de siguranța sănătății, atât de sensibil și încărcat de controverse precum vaccinul și pandemia de Covid-19?

La prima vedere, ai zice că da. Cel puțin episodic. Momentul în care președintele Klaus Iohannis s-a vaccinat împotriva Covid-19, iar forma fizică a brațului său stâng i-a lăsat pe mulți cu gura căscată, a creat valuri de reacții pozitive în mediul online. „Brandul” prezidențial a devenit brand pentru vaccin, mai mult decât uniforma militară a colonelului Valeriu Gheorghiță și toate discursurile reci ale medicilor.

„Într-o campanie de comunicare, momentul în care președintele își face vaccinul este un punct pe care poți să îl valorifici. Acest tip de momente ar fi trebuit valorificat în mod constant, de la purtatul măștii până la vaccinare. A lipsit această adunare de elemente”, spune experta în comunicare Crenguța Roșu.

Totuși, Crenguța Roșu nu este așa de convinsă că pe termen lung o astfel de campanie bazată mai mult pe emoție ar funcționa: „Cred că pentru a așeza emoție într-un subiect, trebuie să te asiguri că baza pentru emoție există. Eu sunt foarte atentă în a deosebi între eficiența procesului de comunicare și cât de simpatic este el”.

Poate tocmai de aceea, de frică să nu pericliteze campania de imagine, autoritățile au ales timp de un an calea cea mai puțin riscantă de promovare, care să nu supere pe nimeni, spune Crenguța Roșu: „Ideea de influencer e aici cu noi de multă vreme, dar felul cum o adaptezi poate fi problematic, dacă alegi o personalitate care nu rezonează cu un public larg sau e nepotrivită complet. Probabil ca să fie în siguranță, să nu expună campania în sine, au ales personalități din domeniul medical”, mai spune Crenguța Roșu.

Totuși, concentrarea pe un singur tip de mesaj a fost marea greșeală a autorităților în efortul lor de a comunica și a-și câștiga cetățenii de partea lor, chiar dacă au început demersuri, spre exemplu, de a convinge preoții să le vorbească enoriașilor despre siguranța vaccinului anti-Covid.

Într-o a doua etapă a promovării campaniei de vaccinare anti-Covid, Guvernul a dat semne că a început să țină cont de aceste lucruri și să „umanizeze” comunicarea. În februarie, Ministerul Sănătății a lansat un clip „cu față umană”, în campania „Om cu om oprim pandemia”. Clipul a fost realizat gratuit, cu bani de la UNICEF, iar în plan era să apară și alte clipuri – de exemplu cu preoții Constantin Necula și Francisc Doboș.

Marea greșeală: nesegmentarea publicului. Românii, rupți între figuri autoritare

„Greșeala de a nu segmenta corect publicul este una foarte mare. Probabil că sunt necesare și tipul acesta de clipuri informative, cu susținere din partea unor specialiști care au credibilitate prin natura jobului lor. Este un segment necesar, ca oamenii să înțeleagă conținutul. Acel public rațional este cel care ulterior poate transmite argumente raționale mai departe”, spune Crenguța Roșu.

Totuși, nu așa sunt toți românii, cum nu toți oamenii din întreaga lume răspund la același tip de mesaje. Chiar dacă 41% dintre români erau siguri că se vaccinează sau înclinau să se vaccineze, conform unui sondaj IRES din luna ianuarie, o proporție aproape la fel de mare – 31%, erau împotriva vaccinului.

Cum s-a adresat statul acestor oameni, dintre care mulți sunt victime ale preconcepțiilor și dezinformărilor despre vaccinare, iar cea mai mare temere a lor (30%) este față de posibilele reacții adverse ale vaccinului? Lansând către ei același tip de mesaj cazon, rece și informativ.

„Nu convingi oamenii să se vaccineze îndopându-i cu date medicale pe care oricum nu le înțeleg. Internetul e plin de suporteri ai teoriei conspirației care iată, au pătruns și în Parlament. Fiecare așa zisă recomandare medicală are o contra-recomandare venită de la vraci care te amenință cu modificarea ADN-ului, cancer, cipuri și sclavia”, explică Raluca Feher, pentru Panorama.

Crenguța Roșu spune că după țintirea publicului care răspunde la mesaje raționale, ar fi trebuit să urmeze publicul care se împotrivește vaccinării: „Acolo nu te apuci să te lupți cu preconcepțiile, studiile arată clar că dacă cineva crede pe dos, nu vii neapărat cu argumente raționale. Poți adăuga alte unghiuri, iar emoția poate fi unul dintre ele. În al doilea rând, volumul de informații livrat unui astfel de public trebuie să fie mai mare decât cel care îți generează probleme”.

Iar aici, poate că un mesaj împachetat profesionist, nu livrat milităros și rece, ar fi fost de mai mult ajutor. Raluca Feher ar fi preferat să vadă și mesaje „vorbind omenește despre doruri, emoții, frici, explicând efectele vaccinului asupra vieții, nu asupra trupului. În definitiv, nu cred că primii navigatori ai lumii au vrut să știe despre legea lui Arhimede și nici primii pasageri ai avioanelor nu au cerut detalii despre principiile zborului”. Această abordare a apărut, mai ales din partea unor companii private, târziu, după un an de pandemie.

Aceeași lipsă de segmentare a publicului despre care vorbește și specialista în comunicare Crenguța Roșu a resimțit-o și psihologul Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai: „Mă așteptam ca atunci când prezintă mesaje, să fie aleși oameni care reprezintă modele de referință pentru grupurile de risc – cele împotriva vaccinării sau cele indecise. Să nu mergi cu cineva cu expertiză medicală într-o zonă care mai degrabă ar reacționa la un lider religios, medicul le-ar accentua teoriile conspirației. Să nu mergi cu un lider militar într-o zonă care are alergie la concentrarea puterii”.

Până la publicul general, autoritățile nu s-au adresat însă coordonat nici măcar unor categorii profesionale care ar fi putut să le fie aliați de nădejde în promovarea măsurilor anti-pandemie: medicii de familie sau jurnaliștii.

„Până la publicul larg, medicii de familie ar fi trebuit targhetați cu informații de primă mână, de tip medical. Pentru că cei mai mulți când au o problemă medicală, mai întâi sună la medicul de familie. Nici măcar jurnaliștii nu au fost o țintă deliberată, constantă de informare despre ce se întâmplă, nu a existat un dialog autentic cu ei”, explică Crenguța Roșu, amintind de comunicatele militare citite sec de fostul ministru de Interne Marcel Vela, la miez de noapte, în starea de urgență, sau de grupurile de WhatsApp închise, făcute de autorități, și unde doar anumiți jurnaliști selectați netransparent aveau voie să pună întrebări, la care și așa primeau rareori răspuns.

Milităria salvează România, dar ruptura între generații sângerează

Cei mai mulți dintre români rămân într-adevăr receptivi la mesajele unor figuri autoritare, fie că sunt medicii de familie, fie că e vorba de președintele Iohannis sau emblema situațiilor de urgență din România, Raed Arafat. Un sondaj IRES din ianuarie 2021 a arătat că nu vreo vedetă de tip influencer i-ar face pe cei care nu sunt hotărâți să se vaccineze să se răzgândească, ci medicul de familie (75%). Dintre personalități, cei cu cea mai mare putere de convingere printre nehotărâți și anti-vacciniști erau președintele Klaus Iohannis (23%) și secretarul de stat Raed Arafat (17%).

Armata rămâne însă una dintre cele mai de încredere instituții din România, alături de pompieri și SMURD, detronând chiar Biserica Ortodoxă Română, conform unui sondaj Avangarde.

Poate că și de asta, pandemia de Covid-19 a dat prilejul statului să dea jos din pod hainele militare nu doar la propriu, cu scoaterea mașinilor blindate și a soldaților înarmați pe străzile marilor orașe, cu mașini de poliție din care cânta imnul național la ore fixe, cu etalarea celebrei geci din vinilin a fostului minstru de Interne Marcel Vela. Un medic militar conduce Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva Covid-19 (CNCAV), spitalele Covid sau Direcțiile de Sănătate Publică intrate în derivă au primit conducere militară temporară, pentru a fi scoase din impasul care punea în pericol sănătatea publică.

Zona de concentrare și militarizare poate prinde în anumite segmente din populație”, spune psihologul Daniel David.

Totuși, acest profil nu mai are o majoritate așa de largă în societate, iar pe măsură ce vremea trece și generațiile s-au schimbat, pierde teren. „România se află într-o perioadă de luptă paradigmatică – o Românie care încă răspunde la concentrarea puterii și una care are alergie la concentrarea puterii. Autoritățile au fost nevoite să se adreseze celor două Românii – o strategie militară pentru majoritatea populației și una mai flexibilă, de expertiză, pentru celălalt segment”, consideră Daniel David.

Psihologul consideră că apelarea la experții medicali, dincolo de haina militară, a fost încercarea autorităților de a extinde strategia de comunicare, după ce „au înțeles că doar o parte din populația României răspunde la mesajul militarizat. O altă parte poate avea alergie la astfel de mesaje”.

Grupurile secrete care gestionează pandemia și marele lor rateu: informarea cetățenilor

În lupta sa cu pandemia, statul român a ratat însă o misiune încă și mai importantă decât cea de a convinge cetățenii, prin imagine și promovare, de valabilitatea unor măsuri anti-Covid. A ratat însăși misiunea de a informa cetățenii despre lucrurile pe care le au de făcut sau de care trebuie să se ferească.

„Informația disponibilă este într-un limbaj aproape legal, greu de înțeles de oricine. Publicul găsește un fragment acolo, unul dincolo. Autoritatea are un discurs paralel față de societate. Nu are obișnuința de a comunica cu noi”, arată experta în comunicare Crenguța Roșu.

Reflexul statului român de a intra în modul de comunicare militarizat, ori de câte ori se confruntă cu o criză, nu este o noutate. Timp de peste un an, toate informațiile vitale pentru populație, de la cifrele cazuisticii pandemiei la lucrurile concrete pe care românii le aveau de respectat în timpul stărilor de urgență și de alertă care au guvernat România în ultimul an, au fost livrate de un grup opac de oameni de la vârful statului, numit pompos Grupul de Comunicare Strategică.

O singură figură cunoscută, consilierul guvernamental de comunicare Andi Manciu, de la PNL, a decontat toate imprecațiile publice din acel prim an pandemic, ori de câte ori gafele de comunicare au demonstrat că există mari semne de întrebare legate de componenta strategică a acestui „grup de comunicare”, deși nu a fost niciodată clar cine ia de fapt deciziile în acest Grup complet opac.

Componența sa oficială era cunoscută de la începutul pandemiei – comunicatori ai instituțiilor implicate în gestionarea pandemiei –, dar numele oamenilor care constituie acest grup au fost ținute la secret cu încăpățânare de statul român, în ciuda numeroaselor solicitări din partea presei, deși era vorba de simpli purtători de cuvânt ai unor instituții de stat. Abia în aprilie 2021, la peste un an de la startul pandemiei, publicul a aflat și componența nominală a acestui Grup.

Explicația pentru militarizarea și înlemnirea comunicării de acolo a venit de la sine – cei mai mulți din Grup provin din instituții de forță ale statului și sunt militari.

Concentrarea comunicării la vârful statului, în criză, nu este un lucru rău, explică însă Crenguța Roșu, ci este una din regulile de bază ale managementului de criză: „Centralizează informația și asigură-te că e corectă când o livrezi”.

Problema stăpânilor comunicării românești din pandemie a fost însă că „niciuna din activitățile lor nu este dusă până la capăt”, pentru că nu au oferit toate informațiile de care cetățenii aveau nevoie pentru a putea lua niște decizii, iar când au făcut-o, a fost vorba de episoade singulare, nesusținute în timp.

De multe ori, informațiile sunt publicate de autorități, dar ele se află răspândite prin meandrele siteurilor instituțiilor publice, greu accesibile cetățenilor de rând, iar de cele mai multe ori nu sunt organizate și actualizate pentru a fi înțelese rapid de oricine.

„Autoritățile ar trebui să înțeleagă că un dialog cu publicul adult și informat este necesar. Consumă timp – ce să mai stau eu să-ți explic ție, cetățeanule, lasă că îți zic eu că așa e. De ce să îți explic care e rațiunea din spatele unei restricții, mai bine îți zic: asta e reglementarea, faci cum îți zic eu”, descrie la perfecție Crenguța Roșu cum resimt foarte mulți români atitudinea autorităților față de ei.

Chiar dacă nu e sigur că statul român va învăța să își împacheteze mai atractiv campaniile și măsurile luate, există însă o speranță mai mare: că această pandemie va fi un punct de turnură al relației dintre stat și cetățenii săi. Măcar în modul în care autoritățile vorbesc cu ei.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Andrei Luca Popescu

    S-a apucat de jurnalism crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București. După 16 ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul sau Europa Liberă, dar și la emisiunea de investigații a televiziunii Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă. Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film.


Urmărește subiectul