10 lecții pentru sănătatea noastră mintală după un an de work from home

Cu toate că am trecut de primul an de pandemie și am ajuns în punctul în care oricine vrea să se vaccineze o poate face, mult așteptata „întoarcere la normal” rămâne fix așa: mult așteptată. Începem să sperăm la planuri de vacanță pentru 2021 și mai multă socializare, dar viața noastră profesională rămâne distanțată. Și e important să înțelegem ce înseamnă asta pentru noi și care e legătura work from home – sănătate mintală.

La fel ca în restul lumii, și în România, mulți angajați vor rămâne anul acesta cu munca acasă sau într-un sistem hibrid. Mulți spun că trăim doar începutul unei revoluții a felului în care muncim, că nu ne vom mai întoarce niciodată la tipul de lucru pre-Covid.

Și dacă tot am început comparația cu restul lumii, există chiar și un studiu internațional (e aici, făcut de Boston Consulting Group) care arată că 89% dintre angajați (cei străini) vor cel puțin sistem hibrid, dacă nu chiar telemuncă după pandemie. Foarte interesant, românii sunt pe locul 4 ca entuziasm față de sistemul work from home.

O statistică oarecum curioasă, în lumina noilor date Eurostat, care pun România la clasamentului european ca procent de angajați care au lucrat de acasă în 2020. 

Tot studiile internaționale ne mai spun un lucru important: trecerea la o lume cu un sistem hibrid de lucru (câteva zile acasă, câteva la birou) înseamnă că angajatorii nu mai pot evita regândirea întregului sistem de lucru. Iar angajații trebuie să-și însușească lecțiile perioadei în care au fost închiși în casă, fără posibilitatea de a trece pe la birou, ca să se întâlnească, fie și o zi pe săptămână, cu colegii și șefii lor.

Una dintre aceste lecții se referă la cum ne îngrijim de sănătatea noastră mintală în această nouă lume a muncii. Pornim de la două statistici internaționale, pentru că nu avem de ce să credem că nu ni se aplică și nouă:

–

Anxietate. Stres. Oboseală. Agresivitate. Depresie. Și două extreme: tineri care se simt mai singuri ca niciodată și femei copleșite de suprapunerea telemuncii cu școala online și activitățile domestice. Într-o țară în care discuțiile constructive despre emoții și sănătatea mintală amuțesc în fața clișeelor și a fricii de stigmat, încă nu știm cum să avem grijă de noi în singurătatea biroului de acasă. (Despre efectele pandemiei asupra tinerilor, AICI)

E clar, românii, la fel ca restul lumii (statistici, imediat), văd beneficii în lucratul de acasă sau de la distanță: lipsa navetei și a statului în trafic, mai mult timp cu familia, program mai flexibil. Și, după cum am arătat deja, nici nu vor să se întoarcă la birou. 

Dar tot ei spun că starea lor emoțională s-a înrăutățit de când au plecat de la birou, în primăvara lui 2020. De ce? Care sunt principalele probleme care au apărut și cum facem să ne fie mai bine, să fim mai puțin anxioși, mai productivi la muncă, acrobați destoinici între planul profesional și cel personal? 

La mai bine de 15 luni de când am început să lucrăm de acasă, am pus întrebările pe care, la nivel individual, ne ferim să le adresăm șefilor, colegilor sau departamentelor de HR. 

Am discutat cu toți cei de la care am crezut că tu ai avea ceva de învăța. Am stat de vorbă cu corporatiști, recruiteri, români din diaspora, mame pentru care telemunca a făcut echipă grea cu școala online. Le-am cerut sfaturi celor care sunt veterani în munca de acasă, precum și unor psihologi, psihiatri și ONG-iști din sectorul sănătății mintale. 

Am cernut totul și am rămas cu 10 lecții (explicate la finalul articolului) care ni se aplică tuturor și care vor continua să ne ajute mai departe, indiferent cum și de unde vom munci. În jurul acestor lecții, găsim multe alte povești de viață din care avem, de asemenea, ce învăța.

Ce nu am știut în martie 2020 și trebuie să știm acum

Primul lucru pe care nu l-am știut când ne-am mutat cu munca la mesele de prin apartament a fost că trebuie să avem o rutină de lucru și când suntem acasă. Nu programul pe care îl aveam la birou. O rutină potrivită pentru telemuncă, una care să ne țină productivi, dar și care să se împace bine cu celelalte din casă – noua rutină a partenerului de viață, a colegului de apartament, a copilului.

De aici, din lipsa de delimitare a muncii și a vieții acasă s-au născut problemele pe care mulți dintre noi le-am simțit odată cu telemunca bruscă și în masă: anxietate, oboseală, stres, depresie și agresivitate. „Aceste elemente de iritabilitate și de furie se accentuează când omul este în faza de izolare”, îmi explică prof. dr. Daniel David, rector al Universității Babeș-Bolyai, unde predă psihologie clinică și psihoterapie. Daniel David este și președintele Asociației Psihologilor din România.

Am aflat, deci, că, înainte de orice, trebuie să îți faci un orar foarte clar, bine delimitat. Pauzele ajută în segmentarea zilei de telemuncă, dar aici mulți au căzut într-o capcană. Ai putea crede că faci bine dacă scrii un e-mail, te ridici 10 minute să bagi o mașină de rufe la spălat, te întorci la calculator, după care, peste 2 ore, întinzi rufele la uscat și tot așa. Nu e deloc bine, ne învață profesorul David.

Creierul nostru, explică el, nu va înțelege mare lucru din această pendulare constantă între planul domestic și cel profesional, între pălăria de angajat și cea de om la el acasă, care vrea să bifeze și niște activități domestice, pentru a se simți, la finalul zilei, un exemplu de productivitate.

„Psihologic vorbind, de foarte multe ori, stresul apare când schimbi foarte des sarcinile și, mai ales, când schimbarea duce la sarcini foarte diferite. Nu putem face activitatea de telemuncă printre celelalte activități de acasă”. Poți face și una, și alta, dar altfel: „Fă-ți un orar și, dacă știi că ai de făcut lucruri prin casă, lucrezi 3 ore, cu pauze dedicate activităților respective. Noi n-am fost pregătiți pentru asta. Foarte mulți români, neavând această autodisciplină foarte puternică, nu și-au dezvoltat o altă rutină de viață pentru pandemie, ci pur și simplu și-au suprimat vechea rutină, așteptând cumva să treacă pandemia”.

Diagnostic: „oboseală de Zoom”

Al doilea lucru pe care l-am descoperit în ultimul an e cât de importante sunt șabloanele cu care ne-am obișnuit mintea. Modificarea lor bruscă ne-a stresat cumplit. Altfel spus, în orice moment și pentru fiecare activitate, mintea noastră a țesut o poveste-cadru, un ghid cu comportamente acceptabile, cu nevoi specifice. De aici începe totul.

„Activitatea pe care noi o desfășuram în legătură cu serviciul apărea într-un anumit context. Acum, ne-am trezit că acasă, unde aveam un alt context, trebuie să asimilăm comportamente care nu făceau parte din comportamentul respectiv. Acasă, aveai activate anumite comportamente: să gătești, să te distrezi, să te uiți la televizor, să interacționezi cu copiii, să faci curățenie”.

Uitându-se la ultimul an, Daniel David crede că românii – dar nu doar ei – n-au fost pregătiți să aducă acasă un alt comportament, care ar putea să interfereze cu celelalte: munca de la birou vs tot ce știam noi că înseamnă viața noastră acasă. „Am crezut că va fi foarte simplu să facem și de acasă ceea ce făceam de la serviciu. Nu e foarte simplu. Dacă la serviciu acele comportamente se automatizau, acasă, în primă fază nu le simți ca fiind naturale, simți efort”.

Așa se explică și „oboseala de Zoom”, resimțită chiar și de cei care oricum făceau tot muncă de birou și înainte de pandemie, „lucrau la calculator”, cum ar spune părinții noștri. „Aceste comportamente nu sunt naturale, nu s-au automatizat încă în contextul de acasă. Este, efectiv, un consum psihologic”, explică Daniel David.

Grafică: Edit Gyenge – Egas Consulting & Strategy

Ponturi de la un „veteran” al work-from-home

Când noi încă ne întrebam dacă laptopul adus de la muncă ar sta mai bine pe masa din bucătărie sau pe cea din sufragerie, Radu era deja veteran al muncii de acasă: întâi, de acasă din Franța, pe urmă de acasă, de la Dristor, în București. În total, vreo 8 ani în regim de work from home.

Un nivel de experiență care l-a transformat imediat în consilier de carieră pentru prietenii lui, cărora le spunea: „cheia e organizarea”, le spunea tuturor. Și Radu a învățat din mers cât de importante sunt în telemuncă rutinele despre care vorbește prof. Daniel David: „Îți faci și acasă un program – poate să arate cum ți-e ție mai bine, dar important e să existe. Îți organizezi și casa și-ți faci un colț de lucru, dar să nu fie cu fața nici la TV, nici la frigider. Te îmbraci confortabil, dar nu rămâi în pijamale. Call-urile cu colegii de muncă trebuie să fie scurte și să ai o listă concretă de lucruri despre care trebuie să discutați; altfel, veți avea ședințe în gol, care nu vor face decât să vă obsească”.

Din punct de vedere profesional, pentru Radu nu s-a schimbat absolut nimic în timpul pandemiei. Ziua lui de lucru a arătat la fel și înaintea, și în vremea coronavirusului. Problemele au apărut în plan personal, în ce se întâmpla după ce termina treaba. „Una e să lucrezi de acasă, alta e să fii sihastru”, spune.

Dacă noi, atunci când mergeam la birou, aveam un loc către care să plecăm de acasă, în care să interacționăm față în față cu alți oameni, în cazul lui Radu era invers. El pleca de acasă să vadă alți oameni după ce termina munca. Parcuri, sală, squash, cumpărături, beri cu prietenii – așa arătau serile lui. Sau mijlocul zilei – depinde când putea lua o pauză. „În perioada stării de urgență, am lucrat zilnic, pentru că nu aveam ce face. Mă plictiseam. La televizor, nu se vorbea decât despre pandemie”.

Webinarii, voluntariat online și tele-beri cu colegii

Lesne de înțeles, companiile care aveau deja politică de work from home (fie că era vorba de o zi pe săptămână sau una pe lună) s-au adaptat mai repede și organic telemuncii. Aveau deja infrastructură de beneficii pentru angajați, de echipamente. N-au avut decât să extindă ce făceau deja. Iar companiile din telecom și din IT au fost cele mai flexibile din acest punct de vedere.

În unele multinaționale din București, angajații au avut tele-cafele, teambuilding-uri și chiar și recitaluri de colinde pe Zoom, evenimente online cu alcool și muzică pusă de DJ; au jucat jocuri de societate sau jocuri pe calculator. Programele de voluntariat la care participau oamenii nu au dispărut, ci s-au adaptat. Spre exemplu, dacă înainte de pandemie, unii angajați mergeau cu colegii să renoveze școli de prin sate, în timpul crizei și al telemuncii, au putut face meditații online cu elevi de liceu.

Printre celelalte beneficii se numără tot felul de webinarii înregistrate, cu doctori și specialiști în wellbeing sau planuri de dezvoltare personală. Plus pauze nepontate în care poți să pleci să te plimbi prin cartier, să faci clătite sau orice te relaxează.

De ce stau colegii cu camera video închisă

Florian Koleci este psihiatru, colaborator al fundației Estuar, una dintre principalele organizații din România care gestionează programe de sănătate mintală. De la începutul pandemiei, Estuar a avut un helpline de asistență psihologică pentru cei din linia întâi, o resursă neprețuită pentru niște oameni copleșiți pe care noi, restul țării, trebuia să-i avem bine. Dincolo de munca de la Estuar, Florian Koleci lucrează și cu companii, iar unele dintre ele au înțeles de prin vara lui 2020 că angajații lor au nevoie de un ajutor suplimentar.

„Foarte multe companii mari – și mă refer aici la multinaționale – au creat anumite proceduri, le-au oferit câteva resurse managerilor și au apelat inclusiv la partea de instruire. Am avut câteva programe de training – de exemplu, cum să lucreze remote cu oamenii, cum să-i ții motivați și așa mai departe. Dincolo de asta, se lovesc și ei de anumite reticențe, pentru că angajații sunt în fața unor situații noi”.

Una dintre aceste reticențe a apărut pe Zoom. „Unii îmi spuneau, de exemplu, că oamenii lor nu vor să deschidă camerele video în timpul ședințelor, pentru că o să vezi cum îi arată bucătăria, sufrageria. E o incursiune și în viața personală”. Cei care trec peste această frică de a le fi judecate casele pot crea legături mult mai strânse cu colegii.

Florian Koleci are și câteva exemple de cum s-au adaptat unele companii din România nevoii de a se îngriji de sănătatea mintală a angajaților odată cu pandemia: „Eu lucrez cu două companii mari, care au inițiat niște programe de sănătate în această perioadă pentru angajații lor”. Telekom e una dintre aceste companii. „Miercuri, de la 16.30 la 18.00, două-trei miercuri pe lună, e seara cu Florian. Programul se numește „Healthy Me”. Eu sunt invitat pe partea de sănătate mintală, gestionarea emoțiilor”.

Discuția mea cu Florian Koleci vine fix într-o seară de miercuri, la finalul unei astfel de întâlniri. „Astăzi, am vorbit despre depresie și tulburarea bipolară, ceea ce e un subiect greu. Deci există acum asemenea abordări și deschidere de a normaliza problemele de sănătate mintală și vorbitul despre emoții”.

Psihiatrul îmi povestește, în continuare, despre un alt program, dintre Estuar și Auchan. „Se numește „Pastila de bunăstare”. Împreună cu un coleg, vorbim acolo despre emoții, cum le gestionăm mai bine în viață și să învățăm să acceptăm toate aceste trăiri”. Oamenii nu au avut același răspuns de la început, vorbeau foarte greu în primele întâlniri cu psihiatrul. Cu timpul, însă, s-au obișnuit. Au ascultat mai mult, au judecat mai puțin, au început să vorbească și ei despre ce-i apasă.

„Cei mai afectați au fost angajații foarte tineri”

Dincolo de discuțiile despre anumite companii, Florian Koleci îmi spune că a tras și niște concluzii punctuale. În primul rând, da, chiar muncim mai mult de când stăm acasă. Fie că uităm să luăm pauze, fie că avem, obiectiv, mai mult de lucru, fie că vrem să compensăm distanța de șefi cu un volum mai mare de ore, ca să se vadă până în celălalt capăt al orașului cât de mult muncim, cert e că ziua de lucru de acasă s-a făcut mai lungă.

Pe urmă, a observat că, pentru femei, au crescut mai mult anxietatea și starea de tensiune. În cazul cuplurilor cu copii, mai ales, a crescut numărul de conflicte.

Foarte interesant, telemunca și izolarea din pandemie au fost mai grele pentru anumite categorii de vârste. „Vorbind cu oameni din resurse umane, îmi spuneau foarte mulți că, spre surprinderea lor, cei mai afectați au fost angajații foarte tineri. Asta a fost o surpriză foarte mare”. Cauzele pot fi multe, explică expertul: imagine nerealistă asupra vieții, încurajată și de cultura corporatistă foarte sterilă, care evită conflicte; lipsa de maturitate, de experiență de introspecție.

Dacă profesorul Daniel David ne îndeamnă să separăm bine activitățile casnice de cele profesionale, Florian Koleci merge mai departe și atrage atenția că trebuie să lăsăm un spațiu-tampon între ele, ceva care să înlocuiască timpul pe care-l petreceam pe drum: „Fiind acasă, terminăm ceva și trecem la altă activitate. Nu le dăm timp lucrurilor să se așeze. Vrem să arătăm tot timpul că suntem ocupați și atunci nu le lăsăm lucrurilor timp să se așeze”.

La 10 minute după interviul cu psihiatrul Estuar, eram în sufragerie, în echipament de sport și făceam un antrenament pe Zoom, dovadă ironică a faptului că unele lecții se învață greu.

Job nou: șef de telemuncă

Și cei care se ocupă de resurse umane văd că există două tabere bine conturate în discuția despre telemuncă: cei care simt că au câștigat timp și nu vor înapoi la birou, cel puțin nu ca înainte, și cei care se văd copleșiți de o zi de muncă fără granițe și aparent nesfârșită, în care laptopul rămâne deschis până la ora în care merg la culcare.

„Avem clienți care sunt extrem de preocupați de latura psihologică a telemuncii, atât pentru binele angajatului individual, cât și pentru coeziunea echipei. Asta pentru că aici intervin probleme legate de cum lucrează echipa și e o preocupare mare”, povestește Elena Dionisie, partener al unei firme de recrutare și HR (al cărei client este și compania din care face parte Panorama).

Mulți angajatori au înțeles cât de importantă e flexibilitatea în programul de lucru, mai ales pentru cei care au copii. „Unii clienți le-au permis angajaților să-și organizeze programul astfel încât să se simtă confortabil în raportul muncă-școală. Le-au dat voie să aibă pauză de teme, de exemplu. Orele acelea se recuperau ulterior, dar angajații percep asta ca pe un beneficiu, care contează foarte mult”, mai spune specialista în resurse umane.

Altele companii s-au adaptat mult mai greu, pe de-o parte pentru că munca lor era dependentă de proceduri piramidale, de lanțuri ierarhice, și, pe de altă parte, pentru că există o teamă că un angajat pe care nu-l vezi e un angajat pe care nu-l controlezi. Dacă au mai fost și disponibilizări, discuția despre sănătatea mintală a angajaților începe deja de la un cu totul alt nivel. Comunicarea din echipă se concentrează pe latura financiară – proiecte, eventuale restructurări, clienți. Orice altceva, orice sursă de stres și probleme de anxietate și demotivare sunt considerate personale.

În străinătate, a apărut și un job nou, acela de șef de telemuncă/head of remote work, tocmai pentru că unele companii au înțeles mai repede decât altele că felul brusc și în masă în care lumea a trecut la work from home nu le-a dat timp managerilor să înțeleagă că trebuie să lucreze altfel.

Relatare din diaspora

Ce se întâmplă, totuși, în alte țări, în alte culturi? Cum se îngrijesc alți angajatori de sănătatea mintală a oamenilor lor în timpul muncii bruște și în masă de acasă?

Ruxandra și Alex au doi ani de când s-au mutat la Londra. Ea lucrează într-o companie mare din industria pharma, el e programator. „Pe 12 martie 2020, au închis biroul și ne-au sfătuit să stăm acasă”, povestește Ruxandra. „Eu începusem deja să mă panichez și voiam să vin în România. Ai mei sunt în vârstă, mama e medic ATI… Am facut un atac de panică într-o noapte și, a doua zi, am decis să luăm bilete pentru România. A fost un coșmar: efectiv, dispăreau de sub ochii noștri biletele”.

Ruxandra s-a apucat de yoga, dar n-a găsit zenul în asane, așa că a trecut la prăjiturit (lucru pe care-l făcea și în seara în care mi-a povestit toate aceste lucruri). Alex a reamenajat sufrageria, ca să aibă un spațiu al lui, o „man cave”, în care să se joace pe calculator și să nu fie deranjat.

Prima etapă de lucrat de la distanță a fost foarte OK. Ruxandra și colegii ei au primit licență nelimitată la LinkedIn Learning, abonament corporate la Audible, divizia de cărți audio a Amazon. Compania le-a dat bani pentru amenajat birou acasă.

„Oamenii s-au regrupat destul de repede. Ne-au dat voie să facem voluntariat dacă vrem. Au pus pe picioare un program numit Peppy: fie consiliere psihologică, fie peer-to-peer discussions. Ce au facut genial a fost să ne lase să lucrăm de oriunde și oricum. Am avut call-uri de pe plajă”. Au mai fost și tot felul de artificii între colegi: concursuri online, prăjiturit sincron pe zoom. „La un moment dat, lumea s-a plictisit și a renunțat la a mai face lucruri formale, pentru că și așa stăm 9 ore în fața unui laptop”.

Dacă citești partea asta și mustăcești că așa o fi fost la case corporatiste mai mari, îți spun că povestea Ruxandrei nu a continuat cum a început. Spre sfârșitul anului, a început să fie mult mai greu de gestionat. „Ca să nu pierdem rezidența fiscală și statutul de pre-rezident în UK, a trebuit să plecăm din România. De când am ajuns aici, a fost foarte greu. La birou, au început o serie de restructurări. Spune că „s-a ținut sănătoasă” plimbări multe și lungi, inclusiv cu colegi de la muncă. Pentru că se simțea cu moralul jos, s-a reapucat de prăjituri și de alergat.

„E o stare care se deteriorează văzând cu ochii”

Și facilitățile alea frumoase, de case mai mari? „Din cauza reogranizării la birou, s-au dus și beneficiile. Starea este foarte proastă: oamenii nu vor să mai lucreze, sunt stresați de viitor. E o stare care se deteriorează văzând cu ochii. Nici eu nu am fost OK. Dar cred ca prietenii si sistemul informal de suport au fost cel mai important ajutor. Perioada asta ne-a adus mai aproape unii de alții”.

„Nu cred că există un angajator care a știut ce să facă. Ce mă îngrijorează pe mine este faptul că încep să ridice bariere de acum inainte. Dacă în 2020 am putut să lucrăm de oriunde, în 2021 sunt multe zvonuri că nu o să ne mai lase să lucrăm în afara tarii în care avem contract. Încep să nu mai accepte probleme de conectivitate și vor să avem tabele cu cine de unde lucrează, când vin la birou etc.”

Dacă mulți angajatori au înțeles, în ultimul an, că productivitatea nu e ceva ce iese doar din sertarul de la biroul companiei, alții par acum că merg în direcția opusă. „În loc să se relaxeze, angajatorii par să devină din ce în ce mai speriați de noua libertate, ceea ce e un pic ironic, că nu plecam nicăieri”, comentează Ruxandra. „Cred că aveau un sentiment de control când ne vedeau 3-4 zile la birou”.

„Soțul a plecat la birou a treia zi, ca-n basme”

De parcă ecuația nu ar fi fost deja destul de complicată și generatoare de anxietăți, cum faci față situației în care munca de acasă include și școala online?

Ramona lucrează pe cont propriu. Se ocupă de content marketing. Nu avea nici înainte de pandemie birou propriu-zis sau vreun spațiu închiriat prin vreun hub. Lucra de unde avea masă și priză – de regulă, din cafenele aproape de casă. Când a venit pandemia, ea, soțul și cei doi băieți ai lor (de 3 și 8 ani) s-au închis în apartamentul lor de 3 camere din Berceni.

„A fost o perioadă dificilă, nu doar pentru că aveam un copil cu școala online, ci mai era și al doilea copil, cu care nu prea aveam ce activități să fac. Așa că l-am împărțit cu bunicii în prima parte a zilei”. Acum, când o îndemn să facă un bilanț, spune că, deși e recunoscătoare că a putut să stea mai mult cu unul dintre copii și să înțeleagă unde are probleme la școală, pe celălalt copil a fost nevoită să-l neglijeze și să-l vadă 2 ore dimineața și 2 ore seara. „Trebuia să muncesc, să susțin copilul de la școală. Pe cel mic, deși e dur spus, adevărul e că l-am neglijat”.

„Când termina cel mare școala online, pe la 2, mă duceam la fratele meu (tot în vecini, dar care locuiește singur, n.r.) să lucrez, pentru că mi-era foarte greu să mă conectez acasă, unde nu eram doar eu. Dificultatea de a trage o graniță între spațiul de lucru și cel de trăit devenise și mai mare, pentru că în fiecare cameră era cineva. Mai apăruse și gătitul, care nu intra în agenda zilnică din timpul săptămânii”.

Soțul Ramonei a rezistat 2 zile acasă, în martie 2020. „Eu aveam deja rutina de a-mi crea un spațiu, învățasem că nu trebuie să rămâi în pijamale, deși am făcut și eu greșeala asta la început. Soțul a plecat a treia zi, ca-n basme. A zis că nu poate să lucreze așa. Pentru că muncea mult în perioada aia și oamenii cu care lucra nu mai făceau diferența între programul de lucru și cel personal. S-a dus la birou, unde erau doar el și încă un coleg, într-un spațiu de vreo 70 de birouri. Avea nevoie mental de un spațiu dedicat lucrului, pe care acasă nu-l putea avea”.

Ca să împace și munca de acasă, și activitățile domestice, și școala online, Ramona alterna atunci între câteva ore de lucru dimineața, foarte devreme, înainte ca restul familiei să se trezească, sau noaptea, după ce în casă se făcea liniște. Plus în weekend, când copiii stăteau la bunci, care locuiesc foarte aproape.

Serialele și, luni mai târziu, sala au fost lucrurile care au ajutat-o cel mai mult să-și păstreze busola. „M-a afectat profund că nu m-am mai dus la sală. Știu și data: 9 martie 2020. Acum mi-am asumat, pentru că beneficiile pentru mine sunt mai importante decât riscurile, pe care încerc să le gestionez cum știu eu mai bine”.

Povestea Ramonei nu e nicidecum o excepție. Pentru multe mame, povara fizică și psihologică a muncii de acasă a fost incontestabil mai mare decât pentru partenerii lor. Ramona are prietene care au trecut în regim cu jumătate de normă, ca să se poată ocupa de copiii rămași acasă. „Teoretic, și eu puteam să fac asta”, spune Ramona. „Dar aveam nevoie de bani. Dacă refuzam un client, nu puteam să mă întorc la el după câteva luni. E mai ușor ca un angajator să accepte să treci pe part-time, pe o perioadă determinată. Pentru un freelancer, e mult mai greu”.

Munca, după Covid

Ce urmează acum? Indiferent când și cum se va încheia pandemia, pentru foarte multe domenii de activitate, pentru foarte multe companii, schimbarea stilului de muncă e ireversibilă. Sunt deja numeroase studii și analize în străinătate (imagini de ansamblu aici și aici) care arată că tranziția către un model hibrid a început deja. O vedem și noi, dacă nu la job-urile proprii, în cercurile de prieteni.

Mă întorc la Radu, veteranul nostru în work from home. După 8 ani de telemuncă și 4 ani de mers la birou, „la program” (în Franța, nu în România), Radu ar alege și el un sistem hibrid. Avertizează, însă, că fiecare tranziție, și de la telemuncă la birou, și invers, e dificilă. Mintea, rutinele, corpul au nevoie de timp pentru a se adapta noului ritm și stil de lucru. „Când am trecut de la work from home la mers la birou, îmi era greu să mă obișnuiesc cu ideea că stau 8 ore într-un loc – păi eu la 3 mă duceam la cumpărături. Acum, dacă mi se face somn după-amiaza, dorm puțin. Sau am nevoie să plec de acasă să rezolv ceva… Când sunt la birou, nu pot face asta”.

După ce am lucrat mai întâi exclusiv de la birou și, de un an încoace, exclusiv de acasă, angajatorii caută acum să îmbine cele două lumi pentru ca oamenii lor să rămână mulțumiți și eficienți. Pentru mulți, asta va însemna întoarcerea la birou, dar cu niște zile de telemuncă sau de muncă la distanță. Pentru alții, regula va rămâne telemunca, iar excepția va fi dată de întâlnirile mai degrabă de socializare și brainstorming pe care le vom avea la birou.

Indiferent cum va arăta munca viitorului, avem nevoie mai mult ca niciodată să învățăm lecțiile ultimului an:

#1 PROGRAM ȘI RUTINE

repetă după mine: program și rutine, program și rutine… Fă-ți un program aproximativ, care să-ți structureze ziua; stabilește-ți intervale orare pentru ce ai de făcut;

 

 

 

#2 PAUZE

nu uita de pauze: ia-ți pauză de masă; ia și alte pauze – mici și dese, știi vorba despre succese. Important e să fie pauze în care făceai cam ce făceai la muncă: dai un telefon, vorbești cu partenerul de viață, cu un prieten, îți verifici conturile de social media;

 

 

#3 FĂRĂ ÎNTRERUPERI

nu te întrerupe constant pentru activități domestice. Sigur, pe hârtie nu-ți ia mult să mai bagi niște rufe sau vase la spălat, dar pendularea între munca de birou și cea casnică nu te ajută să te concentrezi, ci te stresează;

 

 

 

#4 SOCIALIZEAZĂ

Socializează cu colegii și șefii și în afara „zoom-urilor oficiale”. E singura ta legătură informală cu echipa. Fără ea, ședințele voastre vor arăta ca un call center;

 

 

 

#5 CONFORT

investește într-un scaun bun și, dacă ai unde să-l pui, un birou. Dacă nu locuiești singur, niște căști cu funcția de noise cancelling vor fi tare utile;

 

 

 

#6 FOLOSEȘTE SPAȚIUL EXTERIOR

folosește-te de orice spațiu exterior în care poți lucra, fie și o oră pe zi (balcon, grădină, curte, parc);

 

 

 

#7 ÎMBRACĂ-TE COMOD, DAR DE ”MUNCĂ”

oricât de adecvate pentru Zoom sunt pijamalele tale, poartă haine comode, dar „de muncă” în timp ce lucrezi. Dacă vrei, cumpără-ți pijamale de noapte și pijamale de zi, dar nu purta aceleași haine;

 

 

 

#8 EVITĂ TELEVIZORUL

nu lucra cu fața la televizor dacă nu folosești televizorul pe post de monitor. Dacă ai cum, evită și să lucrezi de lângă frigider;

 

 

#9 FĂ MIȘCARE

fă orice formă de mișcare sau de meditație ți se potrivește;

 

 

 

#10 regândește felul în care te raportezi la toate schimbările din viața ta. Via profesor Daniel David: „Nu evenimente de viață ne influențează emoțiile și comportamentele, ci modul în care ne raportăm la ele. Există emoții negative, dar sănătoase: poți fi îngrijorat, dar nu panicat; nemulțumit, dar nu furios și agresiv; trist, dar nu deprimat”.

Grafică: Edit Gyenge – Egas Consulting & Strategy