Panorama cu ALP: Alba-neagra cu sănătatea românilor

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. O dată pe săptămână, vă povestesc despre un subiect care mi s-a părut demn de atenția voastră sau care doar mă enervează atât de mult, că îmi vine să afle și alții. Sugestiile și dorințele voastre le aștept aici.

Vorbim azi despre cum ne minunăm atât de des, pe banii și nervii noștri, de haosul din sănătate, că am ajuns aproape imuni și ne mai scot din amorțeală doar episoadele cu adevărat flagrante, cum sunt suprataxarea concediilor medicale sau căpușarea sistemului public de către un îmbogățit al medicinei la stat și la privat, cum e Cătălin Cîrstoiu. Ne oprim apoi la fostul premier Ludovic Orban, care urlă că se vor frauda alegerile, pentru a ne întreba: nu știe să citească o lege sau e doar extrem de demagog?

Alba-neagra cu sănătatea românilor

Exemplele în care statul român, prin reprezentanții săi agățați în diverse funcții publice înalte, dă dovadă de bătaie de joc în relația cu pacienții ne lovesc zi de zi.

Din anestezia norocului de a nu avea nevoie de spital sau medic, decât pentru controale sau intervenții ușoare, pe mulți dintre noi ne mai trezește la realitatea sistemului de sănătate românesc doar amintirea că lunar, anual, pe viață de salariat, vărsăm o cârcă de bani în conturile statului român, pentru acces la îngrijire medicală. Beneficiile sunt vagi, într-un sistem în care, teoretic, toți suntem egali, dar practic, când e vorba de acces la resurse medicale, ești norocos dacă prinzi.

Ce e sigur? Sistemul de sănătate asigură una din cele mai traumatizante interacțiuni pe care le poți avea ca român cu statul. Pe banii și nervii tăi.

Bâlbâiala guvernului condus de Marcel Ciolacu, în legătură cu impozitarea concediilor medicale, e doar cel mai scandalos exemplu din pleiada care a curs în ultimele zile. Autoritățile se chinuie să-și cârpească o bucățică din imensul deficit bugetar, prin taxarea cu 10% a indemnizațiilor de concediu medical. I s-a spus „taxa pe boală” și nu e nimic exagerat.

După ce a creat iureș în societate, luând bani de la gura oamenilor cu boli grave, precum cancerul, acum guvernul s-a gândit să o dreagă: ne împarte în categorii de bolnavi, cei cu „boli obișnuite” și cei cu boli din acelea de-adevăratelea. Cei care au boli din acestea obișnuite, plictisitoare pentru miniștrii guvernului Ciolacu, să plătească în continuare 10% taxă din concediul medical, pentru asigurarea de sănătate, ca la salariul normal. Restul să fie scutiți.

Așa s-au gândit ei să împartă dreptatea medicală în România, dar să ia totodată încă un strat dermatologic de pe spinarea plătitorilor de taxe. Una dintre justificări? Se fac abuzuri pe concediile medicale. Așa este, am auzit și eu de diverse evadări în concediu medical, când situația se împute la job, sau de oameni aflați într-un etern concediu medical, mai ales prin instituții de stat.

Nu am avut în viața mea concediu medical, nici măcar când am fost bolnav la pat, din câteva motive: uneori am avut angajatori înțelegători, alteori mi-am sacrificat zile de concediu de odihnă pentru a mă trata, însă mereu am știut un lucru – decât să ne legăm la cap – angajat și angajator – cu birocrația și întârzierile legate de concediul medical, mai bine pas. Din nou, norocul meu, într-o țară ca România: nu am fost niciodată grav bolnav.

Cum să ajungi însă, ca guvernant, la soluția tembelă de a-i pedepsi pe toți la un loc cu o suprataxă, din simplul motiv că nu ești în stare să dibuiești și să elimini fraudele?

Nu îl vezi însă pe Marcel Ciolacu și guvernul său la fel de preocupați să elimine un alt abuz din sistemul medical: medicii care profesează la stat, dar iau banii de la pacienți în propriile clinici private, pe servicii pe care ar trebui să le asigure în instituția sanitară de stat, gratuit, pentru că pacientul e asigurat medical.

Este cazul propriului candidat la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu, managerul Spitalului Universitar din București. Vrei consultație la marele specialist? Te duci frumos la clinica privată a familiei Cîrstoiu, unde plătești exorbitanta sumă de 750 de lei pe o „opinie medicală”, după cum aflăm dintr-o investigație Hotnews. Doriți și facturică? Se taie pe altă firmă, a nevestei, să nu ne certăm cu legea, care interzice managerului de spital public să ia bani pe acte medicale la privat.

Ce face Cîrstoiu, când e luat la întrebări? Fuge. Efectiv fuge cu măgăoaia aceea de BMW X6 ultimul model, mașina preferată a cocalarilor și mardeiașilor din toată România, pe care și-a luat-o, cum altfel, din muncă cinstită.

„Împreună cu soția mea, am muncit de ne-au sărit capacele, ca să ne construim o reputație”, ne explica reputatul medic Cîrstoiu, după ce Hotnews a dezvăluit cum și-a pus apartamentele și mașinile de lux pe firmă, ca să nu le facă publice în declarația de avere. Până la proba contrarie a justiției, nu putem nega asta. Sunt însă o reputație și o avere clădite, printre altele, și cu ajutorul căpușării și abuzării sistemului medical de stat.

Nu pune Marcel Ciolacu o suprataxă și pentru medicii care storc pacienții de bani din două părți, asigurând în privat servicii pe care ar trebui să le presteze la stat?

Ce mai aflăm din sistemul de sănătate, zilele acestea? Că există un spital în România care trage să moară în incapacitate de plată, pentru că aproape toți banii se duc pe salariile și bonusurile personalului medical. E la Târgu Cărbunești, cu 500 de angajați la o localitate cu câteva mii de locuitori, care nu poate susține financiar așa ceva. Sau mai aflăm cum România a evitat cât a putut o renegociere a contractului cu Pfizer, pentru vaccinurile anti-Covid, deși era evident că nu mai are nevoie.

Peisajul sistemului de sănătate din România e sumbru, iar oazele care dau speranță vin tot dinspre mediul civic și cel privat. Și nu e vorba doar de bani. Există bani în sistem, plătim cu toții sume importante pentru bugetul sănătății, salariile medicilor au crescut foarte mult. Dar, într-un sistem cu o arhitectură putredă, unde până și decidenții trișează și nu doresc reforma, banii sunt aruncați pe fereastră.

În loc de încheiere, vă las cu o radiografie pe județe a ce înseamnă consecințele directe asupra sănătății noastre și a accesului la servicii medicale: un material-mamut despre asta, din Panorama. În Gorj, de exemplu, unde se află spitalul falimentar din Târgu Cărbunești, se moare pe capete din complicații ale sarcinii și nașterii.

Recomandările lui ALP

Cât te costă să deții o pisică sau un câine?

Eliza Casandra chiar a scris genul acela de material-ghid, care merită un titlu de genul „tot ce ai vrut să știi despre, dar ți-a fost frică să întrebi”. Să crești o pisică sau un câine nu e doar o alegere emoțională, ci trebuie să fie și una rațională, bazată pe calcule de cost. Afli aici de toate. Îți permiți financiar să îți asumi responsabilitatea unei vietăți alături de tine? Altfel, riscul ca viața ta și a animalului tău să ajungă un chin crește.

Oradea, mărgica urbanistică din Vest

Oradea a ajuns să concureze la dezvoltare a infrastructurii, dar și a avantajelor care țin de imobiliare sau de populație, cu orașe mai mari și mai bine titrate, precum Cluj sau Timișoara. Este rezultatul unei dezvoltări urbanistice făcute cu cap, despre care Daniel Popescu scrie într-un material bogat în cifre și comparații.

20 de ani de Facebook. Cum am crescut odată cu o rețea tot mai dăunătoare

Facebook e cea mai populară rețea socială din România și împlinește 20 de ani de când Mark Zuckerberg a lansat-o. De atunci, o intenție aparent inocentă de studenție s-a transformat într-un gigant de tehnologie, care ne folosește datele personale în cele mai sucite moduri, pentru a produce bani. Vlad Dumitrescu scrie despre cum s-a schimbat Facebook de-a lungul anilor, în raport cu publicul său, și ce viitor mai poate avea, când mai sprintenii TikTok și Instagram i-au acaparat tot tineretul.

Booking și Airbnb se curăță de apartamentele de închiriat ilegale

O nouă legislație europeană îi va obliga pe cei care închiriază locuințe în regim hotelier, pe termen scurt, să îndeplinească niște condiții minime și să se înregistreze la autorități. Astfel, posibilitățile de fraudă și de fentare a taxelor, pe platforme precum Airbnb sau Booking, vor scădea. Andrada Ghira arată cum eliminarea închirierilor ilegale va mai curăța piața care și așa a provocat mari nemulțumiri localnicilor din orașele super-turistice, pentru că le-a dat viața peste cap, prin invazia turiștilor.

Infograficul Panorama

Dacă vi se scumpește ciocolata favorită în apropierea Paștelui, măcar să știți de unde vi se trage. În ultimii doi ani, prețul boabelor de cacao a crescut într-un ritm amețitor, însă apogeul a fost atins acum, în 2024. Tona de cacao se tranzacționa cu peste 9.700 de dolari, la finalul lunii martie, însă a atins și un maximum de peste 10.000 de dolari pe tonă.

De la începutul anului, valoarea contractelor pe tona de cacao s-a apreciat cu peste 130%, la bursă. Dacă e să facem o paralelă cu aurul, boabele de cacao au fost o investiție de peste 10 ori mai profitabilă în acest an. Edit Gyenge ne arată într-un infografic cum a ajuns bobul de cacao mai profitabil ca aurul și cine importă cea mai multă cacao în Europa.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Ludovic Orban

Dacă mă enervează ceva pe social media mai mult decât „activiștii” care se agită ca Pepsi-ul pe false probleme legislative, derivate din evidenta lipsă de logică și de pricepere a unor noțiuni de bază, atunci aceia sunt politicienii care fac asta. Mai ales când am suspiciunea că nu sunt complet înapoiați, ci o fac deliberat, pentru a strânge capital electoral „de opoziție” și a stârni furia populară pe false probleme.

Cazul recent care m-a stârnit a fost cel al fostului premier liberal Ludovic Orban, care acum e în opoziție cu „Forța Dreptei”. Dumnealui a descoperit o prevedere a unei ordonanțe de urgență veche de o lună, care spune negru pe alb că, dacă un alegător la alegerile europarlamentare de pe 9 iunie 2024 nu se află în localitatea în care își are domiciliul sau reședința, atunci el POATE să solicite urna specială de vot, dacă depune o cerere la secția de vot cea mai apropiată.

Ca să o lămurim din start, OUG-ul în cauză NU modifică legea alegerilor europarlamentare, unde sunt detaliate toate procedurile legate de urna specială, listele suplimentare pe care poți vota, dacă nu ești la domiciliu/reședință și toate cele. Nu se schimbă, deci, nimic din ce era până acum la alegeri.

Doar, în plus de lege, această OUG adaugă o posibilitate: în cazul în care îndeplinești condițiile pentru a cere urna specială (trebuie să fii invalid, nedeplasabil etc), o poți face și dacă nu ești în localitatea de domiciliu/reședință.

Ce a înțeles Ludovic Orban de aici? Sau, ca să fiu mai exact, ce a transmis dumnealui alegătorilor? FRAUDĂ LA ALEGERI. Oameni buni, gata, nu mai puteți vota pe liste suplimentare. Dacă nu sunteți în localitatea unde domiciliați sau aveți reședința oficial, în buletin, s-a terminat. Nu mai puteți vota decât cu urna specială și dacă faceți cerere. Mii de trăsnete, vorba traducerii clasice a romanului de aventuri Winnetou, deși domnului Orban i s-ar potrivi mai bine colecția „Habarnam și prietenii săi”, în contextul dat.

Și dacă ai terminat liceul și poți pricepe un text scris, iar logica nu ți-a leșinat în cap, tot nu-ți dă ce i-a dat lui Orban. Cum să ajungi dintr-un OUG de sine stătător, care nu modifică o lege și unde scrie „poate solicita”, la o interdicție sau eliminare a unei prevederi aflate în vigoare în altă lege? Greu de spus. Nu trebuie să fii jurist, ca să pricepi că e aberant, ci doar să ai niște minime noțiuni de logică.

Ținând cont de haosul legislativ care a cuprins România în pandemie, într-o perioadă de criză în care și domnul Orban a păstorit Guvernul, îl poți suspecta in extremis pe fostul premier că nu se pricepe prea bine la legi și alte complicățenii juridice. Dar că nu pricepe un text scris e mai greu să crezi despre domnia sa.

Cifra săptămânii