Panorama cu ALP: „Erecția” economică a lui Ciolacu în Qatar

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. O dată pe săptămână, vă povestesc despre un subiect care mi s-a părut demn de atenția voastră sau care doar mă enervează atât de mult, că îmi vine să afle și alții. Sugestiile și dorințele voastre le aștept aici.

Vorbim azi despre lecția economică a banilor din Qatar și Emirate, la care visează premierul Marcel Ciolacu, cu pete care pot submina România. Între plicticoșenia birocratică a miliardelor de euro de la Bruxelles și voluptatea fără restricții a dolarilor de la Doha, Ciolacu al nostru s-a trezit spunând „erecție”, în loc de lecție. Alunecarea freudiană a premierului a trecut rapid, dar mesajul acesta e: te bucuri la bani. La fel a făcut toată viața și medicul Cătălin Cîrstoiu, iar acum se afundă ca un personaj de desene animate, în penibilul unor justificări care nu pot păcăli pe nimeni.

„Erecția” economică a lui Ciolacu în Qatar

Știam că lui Marcel Ciolacu îi place cash-ul de când l-am văzut cu toții sărindu-i biștarii din buzunarul sacoului, prin Parlament, însă nu credeam că într-atât de mult, încât să-i provoace reacții organice nestăvilite în public.

Premierul României s-a dus în Qatar și Emiratele Arabe Unite din dragoste de bani. Visează la 15 miliarde de dolari pe care qatarezii să-i investească în diverse proiecte de infrastructură strategică a României, așa că s-a gândit că ar fi bine să-i și pupe (nu spun unde, dar poate are legătură cu „erecția”) înainte să le ia banii.

„Qatar a organizat recent unul dintre cele mai de succes campionate mondiale de fotbal. Este cea mai frumoasă lecție pe care ați predat-o tuturor celor care au avut la început îndoieli în această privință. Și este o erecție… o lecție predată prin sport”, i-a zburat gafa din cioc lui Marcel Ciolacu.

Acum, problema noastră nu ar trebui să fie cu alunecarea freudiană a premierului. Ba nici măcar cu reflexul de chelner slugarnic, obișnuit să pupe-n bot clientul, ca să-i ia mai ușor ciubucul – campionatul de fotbal din Qatar a fost unul din cele mai controversate evenimente sportive din istoria recentă, cu iz de corupție și abuzuri cât casa, nu degeaba a fost botezat „qatarstrofă”.

Problemele noastre ar trebui să fie două, de fapt. Prima și cea mai importantă: de ce deschidem noi, ca stat membru UE și NATO, ușa unor investiții în infrastructura critică, strategică a României pentru niște jucători cu multe tinichele geopolitice zdrăngănind de coadă, unde democrația, drepturile omului sau transparența cheltuirii banilor sunt ultimele griji?

Un pachet de acțiuni la compania Tarom e doar bomboana de pe colivă, dar Ciolacu a pus pe tava obiectivelor deschise la infuzii de bani arăbești și portul Constanța, și un parc de energie eoliană, și eternul visul umed al șoferilor români – autostrada Comarnic-Brașov.

Chiar și tot felul de investiții în domeniul IT, de care ar putea să beneficieze statul român cu instituțiile și serviciile sale secrete sau cu aliații strategici din NATO și UE – cloud, centru de date, sisteme cibernetice „ofensive”, AI pentru combaterea dezinformării, program antivirus și altele.

Păi, să nu moară românii de la Bitdefender de ciudă că s-a dus Ciolacu până-n Qatar să caute antivirus? Cum, nu știați de transparența și bunele practici ale IT-iștilor din Orientul Mijlociu, în proiecte de tehnologie înaltă, pretabile la spionaj sau la alte scamatorii care intră-n conflict cu principiile democrațiilor occidentale?

Așadar, de ce se înfioară economic guvernul României în fața petro-dolarilor din Golful Persic, când România are pe țeavă cel mai mare aflux de bani din istoria sa modernă – aproape 30 de miliarde de euro, din PNRR-ul european?

Răspunsul „erecției” economice a lui Marcel Ciolacu în fața Qatarului e unul cât se poate de simplu și ne amintește de ochii mijiți de plăcere ai premierului de tristă amintire Victor Ponta, în fața banilor din China sau Turcia.

Investițiile strategice din astfel de state zboară mult mai liber decât fondurile europene sau granturile americane și vin la pachet cu zero angajamente privind reforme, politici publice sau transparență și responsabilitate a cheltuirii banilor.

Desigur, vin la pachet cu multe altele: șantaje economice, portițe de spionaj și presiune politică, confiscări economice ale unor obiective strategice pentru un stat, care se transformă peste noapte în avanposturi geopolitice, care apoi mușcă de fund comercial, nu militar, diverse alte state din Occident. Rusia și China sunt lideri mondial ai acestor strategii, prin Africa și părți sărace ale Europei, care din foame de bani acceptă orice.

Sigur, Qatar e un stat prieten cu SUA și cu alte mari puteri europene, cu care România e aliată. Dar tot Qatar e prieten și cu teroriștii Hamas, de exemplu, pe care îi finanțează și îi adăpostește de ani de zile, sau cu Iranul. Prieteniile în Orientul Mijlociu sunt extrem de complicate. Același Qatar e un stat unde democrația, drepturile și libertățile omului nu prea există, sub talpa emirului și legilor inspirate din Sharia fundamentalismului islamic.

A doua mare problemă de care ar trebui să ne pese este lipsa de transparență a guvernanților români. Măcar Ciolacu nu s-a plimbat la Doha și Dubai, cu suita de miniștri și șefi de prin companii strategice după dânsul, așa cum a făcut-o președintele Klaus Iohannis cu soțioara, prin Africa: ca vodă prin lobodă. Totuși, noi, cetățenii pe care domnul Ciolacu îi reprezintă, am aflat ce caută el în Qatar abia în fața faptului împlinit, când era acolo și a fost lovit de nenorocita aceea de „erecție”.

De Ciolacu și minionii lui măcar am știut. Dar de Alina Gorghiu și de șefimea justiției românești, care s-au dus să joace samba instituțională prin Brazilia, nici măcar n-am fi visat, dacă nu scăpau dovezile foto în public autoritățile din Sao Paolo. Post-factum, au comunicat și ai noștri ce au căutat pe acolo: pe scurt, înfrățirea între popoare, pe linie judiciară, și „fenomenul fugarilor”, printre altele.

Acum, fie vorba între noi, acest fenomen al fugarilor se manifestă mai cu vârf și îndesat prin Italia sau Marea Britanie, unde avem fugari de marcă, pe care justiția acestor state refuză să-i extrădeze către pușcăriile românești, pentru a-și executa pedepsele la care au fost condamnați. Dar, na, în Italia și în UK ne urcăm și noi mâine într-un low cost și ajungem. La Sao Paolo e altceva.

Europa o fi ajuns plictisitoare pentru liderii români, cu regulile și condițiile ei. Lumea e largă, la fel și fondurile de protocol pentru delegații în Qatar, Emirate, Brazilia sau Africa. Poate că soluții pentru problemele de la București se vor găsi prin locuri mai exotice, astfel încât să avem cu toții bucurii semețe, ca premierul Ciolacu în Qatar.

Recomandările lui ALP

„Uberizarea” supermarketurilor

Cum ar fi ca prețurile produselor de la supermarket să fluctueze ca tarifele dinamice la Uber sau Bolt? Când e cerere mare sau stoc redus, să crească, și invers, când e surplus să fie mai mici? Unii zic că ar fi speculă. Supermarketurile ne promit că le fac să fie doar în avantajul clienților, să poată băga reduceri rapide. Le credem pe cuvânt? Ciprian Ioana a căutat răspunsuri, de la Consiliul Concurenței la exemplele străine.

Donarea de organe e ținută la capac în România din câteva mari motive

Un donator de organe poate salva până la opt vieți, însă în România se înregistrează anual sub 90 de cazuri de oameni care, intrați în moarte cerebrală, ajung să fie sursă de organe. E o problemă cu ramificații în etică, religie, știință, dar în România donarea de organe se împiedică în primul rând în legislația învechită: chiar și dacă un om declară explicit că vrea, tot familia sa are ultimul cuvânt. Claudia Spridon-Drăgodan a întors problema sensibilă pe toate părțile.

Edit Gyenge, premiată pentru „Atlasul liderilor” din Panorama

Edit Gyenge a fost premiată pentru al doilea an consecutiv la competiția internațională Indigo Design Awards, pentru un infografic interactiv realizat în Panorama. E vorba de „Atlasul liderilor”, în care a făcut profilul fiecărui șef de stat din lume, pe profesii, generații și școli absolvite.

Start la dăruit viață. Ce hopuri urmează pentru noul spital

Singurul spital construit vreodată în România din donațiile directe ale cetățenilor și firmelor și-a deschis în sfârșit porțile, pentru micuții pacienți bolnavi de cancer. A fost o călătorie lungă, sabotată deseori tocmai de cel care urma să primească pe tavă acest obiectiv de infrastructură sanitară atât de important: statul român. Claudia Spridon-Drăgodan a vorbit cu una dintre fondatoarele „Dăruiește Viață”, pentru a vedea ce urmează cu acest spital.

Only Fans, între streaming-ul viitorului și pornografie pe abonament

E-pimping și „uberizarea” pornografiei sunt fenomene de business fascinante, care exploatează cele mai primare nevoi umane, așa cum știu să o facă, de exemplu, și algoritmii rețelelor sociale. Only Fans nu e doar un agregator de „videochatiști” și pornografi independenți, e un business imens, de pe urma căruia trăiesc milioane de oameni. Ciprian Ioana i-a analizat finanțele și controversele.

Infograficul Panorama

Edit Gyenge arată, într-un infografic, paradoxul „feminin” al României în Europa. Sub aparenta egalitate de salarii, pe piața muncii stă ascunsă o problemă gravă. Deși are una dintre cele mai mici diferențe de remunerație între femei și bărbați (4,5%), România e la coada clasamentului european când vine vorba de rata de ocupare, defalcată pe gen. Numărul româncelor care nu lucrează este mult mai mare decât cel al bărbaților în aceeași situație sau decât media europeană.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Cătălin Cîrstoiu

Doctorul Cătălin Cîrstoiu, candidatul fără șansă în spatele căruia încă stau, inexplicabil, PSD și PNL, pare deja personajul acela din desene animate care dă din mâini și se agită, în timp ce se scufundă în apă. I se mai văd doar mâinile din care dă nervos.

Ce-ar mai fi de explicat? Cîrstoiu este exponentul strălucitor și de înalt succes al unor întregi generații de medici români, mai mult sau mai puțin eminenți, care au ales să căpușeze sistemul public de sănătate și să-și trișeze fără scrupule pacienții, întru propria îmbogățire: îi agață la stat, apoi îi tratează la privat, în propriile clinici sau combinații medicale particulare.

După săptămâni de fandări și evitări, până și Marcel Ciolacu i-a zis că e dator să iasă să explice. Și a ieșit Cîrstoiu să dea justificări pentru ceea ce au arătat negru pe alb jurnaliștii de la Hotnews. A zis că nu a încasat el niciun ban, ba chiar a făcut-o „din devotament” pentru pacienți. Nu a făcut rău, „nu a omorât pe nimeni”, ce voiați, să-i lase netratați pe pacienți?

Totul se întâmpla în clinica pusă pe numele soției. Știți, la fel cum și-a pus și mașinile, vilele și apartamentele de lux pe firmă, ca să nu le declare public.

Întrebările simple la care nu răspunde Cîrstoiu – și nici nu are ce răspunde, pentru că realitatea și dovezile răspund în locul său – sunt: de ce nu și-a tratat pacienții la spitalul de stat pe care îl manageriază și de ce a ales să încalce legea, fiind și manager de spital public, și medic în privat, luând bani pe firmele familiei?

Nu e nimic de răspuns sau de justificat la aceste lucruri, decât să pleci capul și să te duci acasă. Ce ar fi de răspuns? Pentru că iubește banii? Pentru că tancurile BMW și Mercedes ultimul model, vila de la Sinaia sau apartamentul de la Mamaia nu se obțin doar prin eminență medicală? Acestea sunt explicațiile firești.

Cele ale medicului Cîrstoiu, care se afundă pe zi ce trece în penibil, sunt că lumea e rea și invidioasă pe talentul lui și că sunt interese mari la mijloc, în această campanie electorală în care el, săracul, oscilează între locul trei și descalificare înainte de ziua votului.

Dacă îl vor ține în continuare împăiat în fereastră pe Cîrstoiu, să vadă alegătorii că au candidat propriu, PSD și PNL o fac doar pentru a nu fi forțați să și-l asume pe Piedone, adevăratul lor exponent, pe care cu siguranță și-au pus banii că pot juca liniștiți în combinații post-alegeri, în cazul în care acesta câștigă Capitala.

Cifra săptămânii