Panorama cu ALP: Fugi, George, fugi! Cum să fii un Iohannis al II-lea care se ascunde de frică, nu de scârbă

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama.

Vorbim azi despre fugarul George Simion, care a ajuns deja ca Iohannis și nici măcar nu e președinte: dacă Klaus se ascundea de români și nu le dădea socoteală din pură scârbă și aroganță, George fuge de frică. De teamă că îi văd prea mulți nivelul, în cadre neregizate de el însuși, cu întrebări care nu îi convin. Ne oprim apoi la fostul ministru de Finanțe PSD Adrian Câciu, care găsește cei mai improbabili vinovați pentru necazurile economice ale României.

Fugarul Simion sau cum să fii un Iohannis al II-lea care se ascunde de frică, nu de scârbă

Românii au ajuns să-l urască pe Klaus Iohannis, pentru că fugea de ei. Se ascundea, nu dădea socoteală pentru nimic, nu vorbea cu presa decât în cadrul organizat de el. Cu o aroganță de boier care nu irosește doi scuipați pe supușii săi, a fost președintele care nu acorda interviuri, doar ținea discursuri. George Simion nici măcar nu a ajuns președinte și deja arată aceleași metehne. Nici măcar nu le poate farda sub o închipuită superioritate demnă, germanică, de „nu mă cobor eu la nivelul vostru”, ca Iohannis.

Dacă Iohannis fugea din scârbă de români și din crezul că „nu-mi cereți voi mie să vă dau socoteală”, Simion fuge pur și simplu de frică. Frica de a scădea în ochii românilor, când spune prostii prea mari. Sau de a-i face pe adormiți să iasă la urne și să i-o tragă la vot. Poate pare ciudat pentru un băiat agresiv de galerie ca el, dar știm că, de obicei, golanii care latră cel mai tare dispar primii când e de bătaie.

La început, a trebuit să recunosc că tactica lui George Simion, de hârciog care scoate capul din ascunziș doar când e sigur că nu-l agață vreun prădător mai mare, nu e proastă. Fuga o fi rușinoasă, dar e sănătoasă, zice proverbul, iar el s-a folosit de ea din plin, în primul tur. Cu moștenirea Georgescu în traistă și un avantaj lejer față de competitori, nu avea sens tactic pentru el să se prezinte în arena dezbaterilor: ar fi avut doar de pierdut.

Am strâmbat din nas când a ales să dea un mesaj video românilor, în seara când a spulberat primul tur, cu 41%. Mi s-a părut o lipsă de respect în primul rând pentru oamenii care l-au votat și care au fost alături de el. Totuși, mi-am zis, uite dom’le cum îl emulează el deștept pe Trump, proțăpindu-se iconic în spatele unui birou masiv de lemn, flancat de icoane și vorbind calm, prezidențial, românilor. Și guru Georgescu tot din lumina albă, mesianică, a biroului său vorbește poporului, de zici că s-a pogorât Sergiu Nicolaescu din rai.

Când colo, George al meu fugea la Viena, vezi Doamne să-și facă poze cu mari suveraniști europeni, precum copiii ăia care se înghesuie pe lângă golanii mai mari, să aibă spate. În speranța că va fi mai respectat, Simion se agață de fustele Giorgiei Meloni, de reverul polonezilor conservatori sau bagă capul pe ușă la banchetele republicanilor americani, doar să ne arate cum o arde el internațional, cu oameni importanți.

Când a rămas, însă, doar cu plăpândul Nicușor în cursă, lucrurile s-au schimbat. Fuga de confruntare a lui George Simion a devenit subiect de mișto și de memă online. „De ce fugem de dezbatere?” a ajuns slogan de campanie, grație bietei Anamaria „it is what it is” Gavrilă, naționalista șefă POT, care nu poate vorbi limba română fără să se murdărească la gură de niște engleză stricată.

Inițial, a promis că, gata, merge la toate dezbaterile și dă interviu la toată planeta. George Simion a început să ia întrebările în piept. A mers și la Euronews, la singura dezbatere care a avut loc cu Nicușor Dan în această campanie și, deși a părut că-l domină prin vervă, atacuri și debit verbal pe adversar, a ieșit totuși mai prost. Mai ales pentru că i-a dat ocazia lui Nicușor Dan să strălucească pentru prima oară, arătând că e viu, are replică, știe și el să te ia la mișto și să te încuie, dacă ești prostovan. „Sunt mai bun la vorbe ca dumneavoastră”, i-a rămas renumele lui Simion, după acea seară.

George Simion s-a prins că iese pe minus, dacă scoate capul la bătaie. Și ce e mai rău, în curtea școlii, decât ca marele bully să-și ia bătaie de la tocilarul clasei?

De atunci, Simion fuge. Nu doar că nu s-a mai prezentat la nicio dezbatere electorală, ajungând să fie reprezentat printr-o coală de hârtie cu numele său pe ea, căreia i se adresează întrebări în gol. Simion fuge până și de la întâlnirile cu oamenii care îl adoră în diaspora, cum a făcut la Londra, ceea ce e mult mai grav.

Cu tactici agresive și polarizare la extrem, Donald Trump a câștigat America, iar George Simion culege ce poate de la el. De aici e cartea disprețului pentru presă și mimarea luptei cu jurnaliștii „vânduți”. „Fake news”, urla Trump la orice adevăr factual care nu-i convenea. George al nostru e mai apropiat de legionari: ne-ar face el ceva „individual” – pistol, canal?

Problema în România e că multe mari trusturi de presă și jurnaliști de casă chiar sunt „vânduți”, pentru că au ajuns să trăiască din banii de propagandă politică ai partidelor parlamentare. Lui Simion îi e, așadar, chiar simplu să marșeze pe această carte și să invoce că nu are teren neutru și de aia nu vine la dezbateri.

Pentru Simion, neutru înseamnă însă altceva. „Așa a fost dezbaterea de la Camera de Comerț, încă una pe teren neutru unde am răspuns doar eu”, a scris el pe Facebook. Pentru George, neutru înseamnă să nu-l contrazică nimeni. Dacă se poate, să vorbească singur, pentru că atunci are mereu dreptate.

Pentru Simion, teren neutru înseamnă mizanscena sinistră și ilegală pe care le-a copt-o comitetului de jurnaliști de la Digi24, pe care i-a ademenit în biroul său de la Parlament și i-a filmat pe ascuns cum îi pune la punct dictatorial. Neutri pentru Simion sunt jurnaliștii care tac mâlc, cu ochii căscați de teroare, și care reușesc să îngaime doar un „da, domn’ președinte” când dictatorul îi pune la colțul rușinii sau când le jignește colegii. Dacă Simion e doar un animal politic sângeros, acei jurnaliști ambuscați ne-au rănit pe toți cei care mai avem încă orgoliul unei meserii practicate corect și demn.

Spre deosebire de Simion, Nicușor Dan nu fuge. Deși e evident că are mari probleme în a vorbi în public, în a-și controla gesturile și ticurile nervoase, declanșate de anxietatea de public, Dan își învinge toate astea și vine la discuții, răspunde la întrebări. Chiar dacă evită răspunsuri, chiar dacă se bâlbâie, chiar dacă se vede că uneori nu știe, omul e acolo. Nu se ascunde, nu inventează scuze.

Povestea „underdog”-ului rupe inimile, oricât de prost ar fi filmul. Tocilarul care o încasează, dar tot vine să stea drept în fața golanilor, e mai respectat de oameni decât băiatul rău care excelează la harneală și agresivitate, dar fuge când dă de greu.

Oricât s-ar ascunde în spatele tătucului Georgescu, care până și el a ajuns să zică „iertați-l, că e tânăr”, după gogomănia cu cei 500.000 de bugetari buni de concediat, oricât ar tropăi pe lângă starurile politice din Europa și SUA, e greu să-i dai respect unui om ca Simion.

După 10 ani cu un președinte care i-a ținut pe români în spatele gardului de la Cotroceni și la distanța mașinii cu girofar, George Simion vrea să conducă din spatele camerei de telefon, pe TikTok, în regie proprie și neîntrerupt de întrebări incomode. Într-o lume în care vrăjeala și impostura bine fardată țin loc de conținut, iar cei care își pliază viața și discursul pe algoritmii perverși ai social media sunt staruri, indiferent de fapte, un astfel de președinte e periculos de posibil.

Recomandările lui ALP

Mesajul lui Adam Michnik pentru români: victoriile și înfrângerile nu sunt definitive

Celebrul disident anticomunist polonez a trăit pe pielea lui dictatura și a făcut închisoare pentru că s-a opus conducerii dinainte de 1989, de la Varșovia. Ciprian Ioana a vorbit cu Adam Michnik la București, despre cum Rusia câștigă teren în Europa și despre cum putem rămâne optimiști, când vedem chinurile prin care trece democrația. Indiferent de cine va ieși președinte, mesajul lui e clar: nu există victorii și înfrângeri definitive, așa că nu trebuie să ne dăm bătuți niciodată.

Cum îi ținem aproape pe americani, după alegeri

Cu Nicușor sau George la butoanele României, un singur lucru e cert: SUA rămân la fel de importante pentru România, în materie de securitate. Alexandra Albu face o analiză despre cum ar trebui România să se miște pentru a reintra în grațiile lui Donald Trump.

Adevărata față a unionistului George Simion, omul care a pus pe foc Moldova

Relatările oamenilor din vechiul anturaj al lui George Simion arată cum acesta a acționat ca un fel de „omuleț verde” al rușilor în Republica Moldova. Ancheta Reporter de Iași îl arată pe un Simion care era finanțat și sprijinit să creeze scandal și tensiune civică, pentru a umbri adevăratele mișcări de stradă de la Chișinău și a le da pretexte rușilor să-și facă jocurile acolo.

„Cuibul” lui Simion: neolegionarii din Dobrogea

Poate aveți impresia că doar Călin Georgescu e lupul cel rău, susținut de spuma fascistă a României, legionarii de rit nou. George Simion are însă în spate susținere similară, doar că nu defilează așa ostentativ cu ea. Un mini-documentar Info Sud-Est arată legăturile prezidențiabilului cu neolegionarii din zona Dobrogei, acolo unde sinistrul prelat Teodosie joacă fără jenă cartea rusească.

BNR, inflație și curs valutar. Cât e cazul să ne speriem

Dacă priveai știrile de după primul tur, părea că a venit apocalipsa economică: euro sărise de 5 lei, iar bursa era pe roșu câteva procente. În realitate, da, despre asta vorbim: chiar dacă e un semnal prost, sunt câteva procente pe un timeframe foarte scurt. Ciprian Ioana a încercat să ne explice cât de importante sau nu sunt aceste mișcări pe piețe și cât ar trebui să ne temem de fapt.

Infograficul Panorama

Nu știu cine va ieși președintele României luni, însă mulți oameni din jurul meu vorbesc iar despre „când plecăm din țară”. Edit Gyenge a făcut un infografic care arată pe fiecare județ cum au plecat românii din țară.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Adrian Câciu

Dacă și vouă vi se pare că ați mai auzit numele Adrian Câciu, dar habar n-aveți de unde să-l luați fără o căutare pe Google, stați liniștiți. Suntem mai mulți. Totuși, omul a fost ministru PSD de Finanțe și pentru Fonduri Europene, vreo câțiva ani. S-a remarcat prin nimic, noroc cu numele memorabil.

De ce ne legăm de distinsul deputat Câciu? Pentru că are tupeu și găsește mereu vinovații în partea greșită.

Mai întâi, când au picat cursul leu-euro și bursa, în urma veștii că George Simion a măturat primul tur al alegerilor prezidențiale, iar Marcel Ciolacu și-a dat demisia din funcția de premier, Câciu a găsit vinovatul: Nicușor Dan.

„Care ai vrut duș cu apă rece, extins la nivel național și l-ai dus pe matematician acolo, vezi că începe să vină apa rece! Dacă tot nu v-a plăcut cum a fost, iar unora li s-a urât cu binele, asta e. Noi luăm o pauză!”, comenta curajos omul PSD.

Acum, l-a luat în vizor pe Ilie Bolojan, liberalul care păzește Cotroceniul până avem președinte ales. De ce? Pentru austeritatea care va urma și pentru că nu a scos țara din criză bugetară: „Nu poate veni și spune că avem criză bugetară decât dacă recunoaște că e parte a ei. Iar dacă era așa bun pe cât își proiectează prin marketing, de ce nu am ieșit din criza bugetară? A avut 5-6 luni la dispoziție”.

Deci, ai fost ministru la finanțe și fonduri europene câțiva ani, din partea partidului care are premierul și majoritatea în Parlament, iar vina pentru gaura economică în care se află România este a primarului Nicușor Dan și a lui Ilie Bolojan, care până mai ieri era pe la Oradea, cu ale lui?

Eu înțeleg tupeul politic, dar ce face Câciu e ca în bancul ăla în care cineva își face nevoile la tine la ușă, apoi sună să-ți ceară hârtie igienică și te mai și ceartă, că e cam murdar pe la tine pe-acasă.

Cifra săptămânii