Panorama cu ALP: George nu știe să piardă. De ce se joacă Simion cu țara și anularea alegerilor

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim azi despre harneala post-alegeri a lui George Simion și cum a ajuns atât de îmbătat de propria propagandă, că a cerut anularea alegerilor, după ce a pierdut la aproape un milion de voturi. Apoi, ne oprim la surata lui de suveranism gălăgios, Anamaria Gavrilă, care și-a dat seama că cine nu e cu ea e „consumabil”, iar UE e o bijuterie – asta după ce a venit ea dintr-o excursie în Mexic. Ay, caramba, muchachos!

George nu știe să piardă. De ce se joacă perdantul AUR cu țara și anularea alegerilor

George Simion a pierdut alegerile la aproape un milion de voturi și a făcut-o pe mâna lui: a jucat totul pe cartea aroganței și a agresivității vecine cu violența, reușind doar să îi întărâte și îndepărteze pe românii care nu îi împărtășesc viziunile cu parfum legionar și statutul de păpușă teleghidată din umbră de tovarășul Călin Georgescu.

Doar că George nu știe să piardă. Și e de înțeles. Pentru un „luptător, nu muiere” cum e el, adică un bărbat cu inteligența emoțională blocată la nivelul unui bully de liceu, jocul e mai întâi personal. Să iei bătaie de la „tocilarul clasei” te scade în ochii femeilor percepute pe post de obiecte de consum inferioare, de aceea trebuie să îți înfoi masculinitatea toxică măcar verbal.

„Dacă se enervează, nu te mai înțelegi cu el”, după cum a aflat pe pielea dânsei și jurnalista Denise Rifai, femeie de care lui George îi mai și place, după cum i-a declarat în direct.

Amețit de ascensiunea fulminantă a AUR și de vaporii toxici ai succesului lui Călin Georgescu, încrezător că dacă a copiat câteva trucuri grosiere din jongleriile electorale ale lui Donald Trump, va reuși să păcălească toți românii, George Simion s-a înecat în propria harneală (vrăjeală, adică), acest termen care își cunoaște abia acum celebritatea prin bulele care își beau flat white-ul cu lapte de soia.

Așa că, după harneală, George a strigat „cardeală!” (furt – să mai învățăm încă un cuvânt din argou). Strategia lui e o enigmă și pare făcută la furia live-urilor pe TikTok. Inițial, cu câteva zile înainte de alegeri, ne-a semnalizat puternic că se pregătește să piardă, strigând „fraudă” preventiv și mobilizând activul de partid să conteste orbește orice rezultat în secțiile unde câștigă Nicușor Dan.

Tabloul de la linia de finiș, în noaptea de duminică, a arătat ca un episod de comedie absurdă. Cu fețe de îngropăciune în spatele său, un Simion dezolat, încruntat și negru la față de supărare anunța, în flagrantă opoziție cu starea de spirit a prezidiului AUR, că a câștigat alegerile. Totuși, niciun zâmbet de bucurie nu pâlpâia în acele momente la AUR. Fețele lor, cu Simion flancat de o soție care parcă aștepta să-l certe acasă, nu în văzul lumii, spuneau totul.

În loc de șampanie, Simion a servit audienței tot harneală. După anunț, câțiva moșuleți rupți din filmul unei cârciumi de cartier, dansau frenetic pe – cât de ironic – unul din imnurile internaționale gay, YMCA-ul celor de la Village People. Pentru că așa au văzut la Trump.

Tot în spiritul MAGA-trumpist al negării evidențelor factuale, Simion părea că face ceea ce ne pregătise că va face: nerecunoașterea rezultatului alegerilor. Câteva ore mai târziu, în orele dimineții, și-a îmbrăcat din nou haina politicianului responsabil și l-a felicitat pe Nicușor Dan pentru victorie. Părea că se trezește la realitate și merge mai departe, mai ales că guru Georgescu nici măcar pe TikTok nu mai aprinsese lumina, să-i mai sufle un pic în pânze.

Greșit. După o vizită la Cluj sau cine mai știe pe unde – căci Simion pare că își ia lumină mereu din altă parte, doar din propriul său cap nu – George s-a sucit iar. A contestat alegerile la Curtea Constituțională, clamând fără vreo dovadă că Moldova și Franța au furat alegerile în România.

Nu se știe cum, singura paralelă cu realitatea invocată e că patronul rus al Telegram, Pavel Durov cel anchetat în Franța pentru complicitate la fapte de crimă organizată, a susținut că șeful spionajului francez i-ar fi cerut să „interzică vocile conservatoare din România, înainte de alegeri”. De grupurile care coordonează operațiuni cibernetice de deturnare a algoritmilor social media în campanii electorale probabil nu a auzit Durov. Și apoi, desigur, a fost și faptul că frații moldoveni în țara cărora Simion a dus lupte de gherilă în tinerețile sale de activist, pentru a-i uni cu forța cu România, i-au dat o mare palmă la vot.

De ce își permite Simion acest circ fără nicio șansă de izbândă, pe care CCR i l-a aruncat la coș după doar jumătate de oră de deliberări? Și pe care nici măcar marcanți membri AUR, precum europarlamentarul Piperea, nu îl cred? În primul rând, pentru că așa a văzut la televizor că a făcut și Trump și uite ce departe a ajuns.

Apoi, pentru că mascarada anulării alegerilor, în decembrie 2024, îi creează această oportunitate. În lipsa unor dovezi și rapoarte coerente din partea autorităților, care să demonstreze negru pe alb cum a fost implicată Rusia în influențarea ilegală a procesului electoral de anul trecut, Simion poate clama și el acum că alți „actori statali” au influențat malign (pentru dânsul) democrația românească.

Evident că e aberant, dar opacitatea și incompetența serviciilor secrete naște monștri. Așa cum i-au născut și pe Călin Georgescu sau George Simion, susținuți de mișcări legionare, de mercenari de război de prin Africa sau de grupări care își luau lumină de la FSB.

Nu în ultimul rând și poate cel mai important, George Simion nu își permite să lase focul să se stingă. E conștient că cele 5 milioane și ceva de români nu l-au votat cu toții de drag, ci mulți au mers cu el pentru a demonstra ceva: că, după ce statul român s-a ușurat pe ei 35 de ani, a venit vremea să îi întoarcă favoarea. Simion încearcă să țină viu acest sentiment de frustrare, alimentat de conspirațiile din pandemie și populismul naționalist, pe baza căruia AUR a crescut fulminant în doar 5 ani, reușind să dărâme poziția dominantă a unui PSD aflat acum în ruine.

Ce e îngrozitor de trist? Nu că diverși măscărici își taie actele de identitate pe TikTok. Ci să vezi cum îl cred oameni marcați de sărăcie, de lipsă cruntă de educație și frustrări pe care le trăim cu toții în fața statului român. În lipsa oricăror dovezi, harneala lui Simion și drogul mesianic al lui Georgescu le-au pus stăpânire pe minți. Pentru că le oferă un debușeu pentru tot ce au acumulat în viețile lor necăjite și false explicații pentru relele din viața lor.

Sunt oameni captivi în camere de rezonanță precum Realitatea TV, care prezenta în noaptea alegerilor scorurile inversate și care revarsă valuri de dezinformare seară de seară. Sau în postările de pe TikTok, unde algoritmii îți bagă sub nas strict ceea ce văd că îți place, făcându-te să crezi că asta e realitatea, dacă „toată lumea zice”.

Exploatarea acestor oameni vulnerabili e un spectacol grotesc. Faptul că nu mai vor să audă altceva – fapte, dovezi, cifre – care le contrazice opiniile și dau ascultare doar celor care le cântă în strună cu pansamente fantasmagorice pentru frustrările lor e un pericol care doar va crește în următorii ani. Dialogul cu ei va deveni tot mai greu, iar schimbarea poate veni doar de la ei, când și dacă vor începe să vadă schimbări în bine în viețile lor.

Recomandările lui ALP

Cum a pierdut Simion alegerile

Nu se pune problema ca în 2014, când nu Iohannis a câștigat alegerile, ci Ponta le-a pierdut. Totuși, George Simion a făcut câteva mari greșeli care l-au făcut să eșueze. Ciprian Ioana a stat de vorbă cu experți în comunicare politică, pentru a vedea unde a derapat liderul AUR, dar și ce lecții putem să învățăm noi, ca votanți, din tot circul care tocmai s-a încheiat (și nu prea).

5 mari probleme care ne așteaptă în România lui Nicușor

Nicușor Dan e noul președinte al României, însă greul abia acum începe. Ne-am uitat la cele mai mari cinci provocări care îl așteaptă în acest mandat și de care depinde parcursul României: după urgența coagulării unui guvern cu susținere în Parlament, avem o economie în țăndări, care trebuie cârpită rapid. Apoi, avem recâștigarea încrederii aliaților pe plan extern, trasarea unei strategii de apărare națională coerentă și adusă la zi. Dar și pansarea rănilor sociale, cu protejarea minorităților și a drepturilor democratice.

Daniel Dăianu ne arată economia nefardată cu iluzii

Șeful Consiliului Fiscal e cunoscut pentru opiniile sale lipsite de ocoliș. Economistul ne spune clar că, în ciuda unor iluzii vândute electoral de politicieni de-o parte și de alta a baricadei, scoaterea României la limanul economic nu se poate face fără creșterea taxelor. Gaura e atât de mare, că e utopic să ne gândim la altceva. Nu poți face asta doar prin reducerea și optimizarea cheltuielilor bugetare. Ne așteaptă, deci, vremuri nasoale, dar măcar le jucăm alături de Europa.

Își alege și Polonia „Nicușorul” ei?

În duminica în care noi ne alegeam președintele, în Polonia lupta abia a început. Polonezii ies și ei la urne și au de ales tot între două viziuni diferite, dar nu ca în România, pe falia Est-Vest, pentru că ei nu au această dilemă când vine vorba de Rusia. Lupta e între o democrație de tip UE sau una de tip MAGA-Trump, ne explică Alexandra Albu. Rezultatul primului tur a fost la mustață. Mizele politice ale marelui aliat de pe Flancul de Est sunt importante și pentru noi.

Banii de campanie plătiți televiziunilor și nu numai

Cristian Andrei pune lupa de ani buni pe cum cheltuie partidele banii publici, pentru a-și face propagandă în presă. Vedem acum în Snoop cât au cheltuit Dan și Simion și mai ales la cine, pentru a-și promova imaginea electorală, în mod legal. Mai aflăm și câți bani a facturat trustul ZYX (în special Hotnews), din care facem și noi parte, de la cei doi competitori. E o lămurire necesară pentru acuzațiile nefondate, lansate de o publicație concurentă, care a găsit de cuviință să defileze cu steagul independenței presei în piept.

Infograficul Panorama

Disparitățile dintre bărbați și femei, când vine vorba de piața muncii, sunt uneori grăitoare. Edit Gyenge a adunat date în acest infografic care vorbește despre cum își împart femeile și bărbații tortul oportunităților în economia și politica României.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Anamaria Gavrilă

Această făptură ajunsă printr-un nefast concurs de împrejurări în Parlamentul României, care la fiecare vorbă în public dă naștere unui val de glume care o taxează necruțător, a ajuns să se uite la negul politic crescut pe cârca lui Călin Georgescu – POT – și să zică „it’s gone”.

Așa cum s-a întâmplat și cu PP-DD-ul domnului Dan (Diaconescu), după ce s-au văzut cu sacii în căruța Parlamentului, oamenii încep să părăsească vehiculul politic, folosit strict pe post de trambulină către un post bine plătit și un statut de putere în statul român.

Grupurile parlamentare ale POT riscă să intre în dizolvare, după ce 10 deputați au părăsit, în total, partidul, iar în Senat alții se pregătesc să facă un pas similar.

Gest urât, dar „it is what it is”. Doamna Gavrilă s-a stropșit la dânșii fără întârziere: „Acești oameni nu au fost niciodată ai noștri. Au fost ai intereselor personale, ai calculelor cinice, ai funcțiilor și ai confortului”. Apropo, știați că sora Anamariei, Bianca, e și dânsa deputată POT?

Anamaria Gavrilă știe însă că are balta pește și că „oamenii sunt consumabili”: „Câți dintre voi mai vedeți dintre neafiliații de anul trecut în Parlament? Foarte puțini”.

Important e să intri în Parlament, că patru ani nu mai ai treabă. Ba ți se mai schimbă și părerile, ca și doamnei Gavrilă, care acum zice că iubește UE aia care ne-a făcut colonie și ne-a furat avuțiile lăsate moștenire de tovarășul Nicolae Ceaușescu.

A avut această revelație când s-a întors din Mexic – n-am înțeles dacă de la vreo plajă din Cancun sau de la o reuniune profesională: „Știu odată, când am venit din Mexic și mi-am dat seama că Uniunea Europeană este ca o bijuterie în coroana planetei noastre. E ceva extraordinar!”.

„Ay, Dios mio”, nu ai cum să inventezi așa ceva, „mi amor”!

Cifra săptămânii