Panorama cu ALP: Cum călărește George Simion unicornul de AUR, către un SF ceaușisto-imobiliar

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați. O dată pe săptămână, vă povestesc despre ce mi s-a părut demn de atenția voastră sau doar mă enervează atât de mult, că îmi vine să afle și alții. Sugestiile și dorințele voastre le aștept aici.

Vorbim azi despre scamatoria electorală numită „planul Simion”, în care AUR reușește o nouă lovitură de imagine, vânzând o iluzie cu parfum comunist: milionul de apartamente construite pe banii și terenurile statului, la prețuri de dumping. Până când George Simion va descăleca de pe unicornul său auriu dintr-un univers paralel, AUR rămâne cu datele personale și susținerea unor oameni naivi. Apoi, ne uităm la Marcel Ciolacu și la amenințările lui mai puerile decât fanteziile imobiliare ale AUR: dacă îl mai supărăm cu deficitul bugetar, taie investițiile.

Cum călărește George Simion unicornul de AUR, către un SF ceaușisto-imobiliar

În universul paralel, țesut cu măiestrie populistă de George Simion și partidul său, AUR, românii ar putea la fel de bine să aibă salariul minim de 10.000 de euro pe lună, benzina gratis, iar statul să ne dea nouă lapte, carne, pâine ouă. Ieftin, mult și bun – formula magică, existentă doar în utopii. Tot aici, în lumea cu unicorni economici aurii a lui George Simion, se înscrie și „planul” său de a construi un milion de apartamente la prețuri de dumping, pentru toți românii.

Sute de oameni, mulți de vârsta a treia, s-au înșirat la coadă la AUR, să semneze „contract” cu viitorul președinte al României, George Simion. Și-au dat în scris, sub semnătură, datele personale, de la CNP la număr de mobil, în schimbul iluziei că vor avea acces la apartamente ieftine, pornind de la 35.000 de euro, la rate și dobânzi infime, de 2%.

Doar gândul că acești oameni care au trăit anii marilor escrocherii piramidale Caritas, FNI, Gerald, nu au nici cea mai mică urmă de precauție în fața unei astfel de gogomănii, ba se și îmbulzesc să ia parte la ea, este infinit mai trist decât caravanele circului AUR. Probabil că, dacă Simion le-ar fi cerut și un avans, mulți l-ar fi dat. Cash, cu banii de la salteluță, feriți de oculta bancară care îi fură.

De ce e de râs, totuși, „planul Simion”? De ce este el doar o prestidigitație de tip alba-neagra, în care cred doar niște oameni peste care oricâtă istorie și viață ar trece, tot nu-și pot depăși condiția de naivi care pun botul la orice le vinde un scamator politician populist? Nici măcar nu are sens să intrăm în detaliile tehnice, de costuri de construcție și condiții de piață imobiliară, necesare pentru ca utopia imobiliară de un milion de apartamente a lui Simion să devină realitate.

Să-i dăm cuvântul unicornului auriu din universul paralel al lui Simion. Păi, de ce să nu se poată, dom’le, la urma urmei? Sigur că se poate. Într-o utopie de tip comunist, vine statul român și pune terenuri la bătaie lângă marile orașe. Nu se știe de unde are statul această vastă comoară imobiliară pe care să ne-o ofere generos nouă, tuturor românilor, dar un unicorn nu se împiedică în astfel de griji.

Apoi, plătește statul costurile inițiale de construcție. Vreo 20 de miliarde de lei, din totalul de 50 de miliarde, cât au calculat iluștrii economiști AUR că ar costa acest demers. Mai mult, îi obligă pe constructori să livreze în aceste marje de preț, iar ei vor accepta, pentru că doar nu se vor pune cu unicornul auriu al lui Simion. Nu se știe de unde ar produce statul acești bani, în condițiile în care România trăiește deja pe o datorie tot mai gravă și se împrumută într-un ritm alarmant. Dar nu ne fac pe noi 4 miliarde de euro, vindem un Patriot, o Hidroelectrică, vedem.

Apoi, statul ar pune jordia pe bănci și le-ar obliga să finanțeze creditele oamenilor la aceste apartamente minunate și ieftine, la dobânzi de 2%. Cum? Le trimite Simion jandarmii la poartă? Rămânem tot în utopia AUR și să zicem că subvenționează tot statul. Asta nici măcar nu e așa SF, căci se întâmplă deja în programe ne-AUR-iste, de tipul „Prima Casă” sau „Family Start”.

Deci, în teorie, se poate, nechează unicornul de AUR. „Un model util de creștere a avuției este cel al lui Ceaușescu. A construit aproape trei milioane de locuințe”, după cum explică și Marius Lulea, creierul imobiliar al AUR.

Am zis Ceaușescu? Dictatorul comunist pe vremea căruia aveai casă și serviciu, dar mureai de foame, de frig și nu aveai niciun drept? Iată un moment bun să mânăm unicornul auriu al lui Simion către universul realității în care trăiește România în 2024: într-o economie de piață liberă, într-o democrație cu reguli concurențiale, drepturi și libertăți, în care Ceaușescu și comunismul reprezintă trecutul de care ne-am despărțit, cu imense sacrificii, acum 35 de ani.

În România de azi, ce ar trebui să se întâmple ca unicornul auriu al lui Simion să devină realitate? George Simion le spune oamenilor că e de ajuns să semneze o hârtie în care el se obligă să le facă pe toate, dacă ajunge președintele României. Atâta tot.

Poate președintele României să facă aceste lucruri, în condițiile legilor și Constituției unui stat democratic? Evident că nu. Decât dacă George Simion ar fi Nicolae Ceaușescu, iar România ar redeveni o dictatură comunistă. Se poate asta? Sigur că da. Teoretic, se poate orice, ne spune unicornul auriu. George Simion poate organiza o lovitură de stat și poate prelua puterea, scenariu la fel de probabil ca și găsirea de suficiente terenuri de stat, pentru un milion de apartamente.

Sau, dacă rămânem în democrație, AUR poate câștiga alegerile parlamentare cu 50% și poate schimba democratic toate legile României, după bunul plac, pentru că doar ar avea în spate sprijinul poporului dornic de apartamente la 35.000 de euro. Ar putea face exproprieri și naționalizări după bunul plac, ar putea obliga firmele și cetățenii României să plătească din propriile buzunare apartamentele lui George Simion (pentru că, practic, asta se și întâmplă când statul subvenționează ceva). Ar putea, pe scurt, să ne întoarcă spre comunism sau măcar spre un socialism feroce.

Pe scurtul înțeles al celor care încă visează unicorni aurii pe pereți: pentru ca „planul Simion” să devină realitate, ar fi nevoie de niște schimbări legislative, economice și politice atât de mari, că ar fi nevoie de o răsturnare a României de azi.

Până ca AUR să poată face toate astea, de la înălțimea celor 15 procente pe care le-a obținut la cele mai recente alegeri, cu ce rămânem totuși din această scamatorie? În primul rând, cu certitudinea că unica valoare a acestui demers populist al AUR este deocamdată cea de a strânge semnături și date personale, pe niște fițuici fără valoare juridică. Deci, susținători care să voteze AUR și Simion, la toamnă.

Apoi, rămânem cu un hohot de râs: partidul pe care mulți îl califică de extremă dreapta vine cu un gigantic plan social de extremă stânga, care pute a comunism. Dacă vă mai trebuia vreo dovadă că ideologia e ultima grijă a acestui partid, iar tot ce îl mână în luptă sunt populismele cu cea mai mare priză la public, această dovadă defilează călare pe un unicorn tatuat cu „planul Simion” pe crupă, care zilele acestea a sărit pârleazul de la naționalisme și legionarisme de dreapta, la nostalgii comuniste de stânga.

Unde merită însă AUR și George Simion tot creditul? La abilitatea și creativitatea politică cu care abordează cele mai de bază dorințe, frustrări sau temeri ale unei majorități a românilor, cu care nu vorbește nimeni din stat. Acum, atacă criza locuirii. Din nou, revin la gura aurită a prim-vicepreședintelui AUR, Marius Lulea: „Poate nu e perfect planul nostru, dar ceilalți nu vin cu absolut nimic”.

Da, poate că AUR e ridicol și respingător pentru mulți, dar de câțiva ani este singurul partid din România care merge la firul ierbii, în comunități sau pe social media, și atacă toate problemele sociale.

O face într-un stil extremist, populist, demagogic, lipsit de orice finalitate și deseori rațiune? Sigur că da. Ce fac, totuși, „ceilalți”, care au ajuns amorțiți fie în prezervarea ciolanului, precum PSD și PNL, fie într-o tot mai adâncă irelevanță, precum USR și REPER?

Recomandările lui ALP

Mizele lui Viktor Orban în show-ul MEGA din fruntea UE

Poate că Viktor Orban vi se pare un păcălici cu iluzii de grandoare sau un mare om de stat. Ce face el de când Ungaria a preluat președinția Consiliului UE este însă parte dintr-un plan bine elaborat, de întărire a propriului soclu. Alexandra Albu explică cele trei mari mize: autoritate pe plan internațional, crearea unui pol extremist puternic în cadrul legislativului european și mai ales întărirea poziției de acasă, unde îi suflă în ceafă un adversar politic redutabil.

Cei 7 români care au votat contra Ucrainei, în Parlamentul European

Cine sunt ei e destul de lesne de ghicit, dacă ne gândim cine strigă cel mai isteric pentru „pace” așa cum își dorește Rusia: e vorba de Șoșoacă și Lazarus, plus plutonul AUR, din care a dezertat la vot preacuviosul Terheș. Tana Foarfă ne arată ce a însemnat acest vot pentru Ucraina, în Parlamentul European, și cum s-au împărțit politic românii care ne reprezintă acolo.

Banii gravidei și traseul ei prin sistemul de sănătate din România

Claudia Spridon-Drăgodan a scris acest articol pe când era în trimestrul al treilea de sarcină. Nu e, deci, doar o analiză a obstacolelor pe care statul i le pune în cale unei femei gravide, ci și un fel de jurnal de călătorie prin sistemul de sănătate românesc. Într-o țară unde mortalitatea infantilă și bolile care pot fi depistate din timp fac încă ravagii, totul sună bine doar pe hârtie.

Mai există viață privată în online?

Ce nu o să aflați din articolul lui Vlad Dumitrescu despre marea iluzie a intimității în era digitală și cum s-a născut o nouă „economie a reputației” e cum ne-am luat cu acest subiect, în redacție. Ne-am aprins după dramoleta Tinder-politică a lui Vlad Voiculescu și a fostei sale partenere, care a încercat să scuze bălăcăreala la care s-a ajuns, invocând că „era pe un grup privat”. Pe scurt, răspunsul la întrebarea din titlu e un hohotitor NU. Din toate motivele tehnice și sociale pe care le găsiți în articol.

Cum a ajuns Vestul spectator la criza climatică

Oricât s-ar strădui SUA și Europa să trâmbițeze nevoia stringentă a tranziției verzi, către o economie și societate care să nu mai distrugă clima în ritmul de acum, mingea nu este în curtea lor. Mihai Gongoroi arată cum China și India sunt giganții de care depinde totul, dar și cum salvarea Planetei trebuie să îmbrace niște haine mai realiste.

Infograficul Panorama

În ultimii 60 de ani, ne-am schimbat structura și tipologia produselor alimentare pe care le consumăm. Potrivit datelor Națiunilor Unite, românii au ajuns să se aprovizioneze cu mai multe grăsimi și mai puține proteine. Ne apropiem de punctul în care consumăm de trei ori mai multe grăsimi decât în 1960, după cum ne arată Edit Gyenge în acest infografic. Mai jos, vedem câte calorii din mâncare cumpără zilnic europenii. Asta nu înseamnă că mănâncă tot, pentru că alimentele pot fi irosite sau aruncate.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Marcel Ciolacu

România alunecă în prăpastia bugetară cu tot mai mare avânt, iar estimările arată că deficitul bugetar ar putea să se ducă spre 8% în 2024, mult peste țintele negociate cu UE. La acest dezechilibru fiscal-bugetar care nu s-a născut peste noapte, premierul Marcel Ciolacu a reacționat cu ofuscare de Buzău: dacă nu vă convine, tai investițiile de nu vă vedeți.

„Trebuie să ne hotărâm, vreți să intrăm în logica în care, dacă vreți, eu opresc orice investiție și avem deficit 3 la sută?”, a spus Ciolacu.

Ce ar fi ca Marcel Ciolacu să fi spus, uitați, români, m-am gândit că gata, s-au furat cam multe: ia să opresc eu lăbărțarea aparatului bugetar, ia să restructurez niște ministere și niște companii de stat, cum ar fi să bag niște paie pe foc la ANAF, să colecteze mai bine ce are de colectat de la marii datornici și evazioniști? Și alte chestiuni din acestea.

Ce ar fi să reduc risipa și cheltuielile inutile, nu investițiile, că alea se presupune că aduc banii la loc, după ce îi înghit?

Apoi, care sunt marile investiții marca Ciolacu? Ne uităm la gradul de absorbție al căruței cu bani pe care UE ne-a răsturnat-o în ogradă, pe nume PNRR, și ne apucă groaza. Statul român a fost în stare să cheltuiască doar 8% din banii alocați și să-și respecte doar 14% din angajamentele de reformă și investiții, luate în cadrul acestui plan european de redresare post-pandemie, care presupune… investiții.

Ce să tai, așadar, Marcel Ciolacu? Să tai din ce nu faci? România e pe cale să rateze o fereastră de oportunitate financiar-economică istorică, nefiind în stare să cheltuiască până în 2026 cele 29 de miliarde de euro din PNRR.

Nu investițiile sunt problema derapajului bugetar al României, ci cheltuielile fără căpătâi, banii aruncați în găurile negre ale sistemului de stat, combinate cu incapacitatea de a colecta bani la buget.

Cifra săptămânii