Panorama cu ALP: Guvernul cu 5 vicepremieri și de ce mereu miroase a parfum, când compari cu mucegai

Vă salut din nou, sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim despre cât merită să ne enervăm, dar mai ales să ne calmăm înțelepți, când luăm la bani mărunți guvernul de tip „Frankenstein” al lui Ilie Bolojan, cârpit din patru partide care trebuie să ajungă la compromisuri acceptabile tuturor. Avem și Țoiu, și Moșteanu, avem și cinci vicepremieri – să fie, să nu trebuiască. Dar avem și nesimțirea numirilor PSD și mai ales axioma că orice miroase a parfum, când îl compari cu mucegai. Nu părăsim registrul și vorbim și de Mihail Neamțu, copilul de pripas al AUR, care desenează porcării pe internet, apoi le șterge și zice că a glumit.

Cât să ne enervăm pe guvernul cu 5 vicepremieri

Nășit timp de o lună, până s-au aliniat toate astrele de partid în zodia lui Nicușor Dan, noul guvern Bolojan mi-a găsit mai puțin inflamat organul enervării pe chestiuni de principiu. Cel mai probabil, mi se trage de la eterna comparație cu răul mai mare, iar turnesolul din furtunoasa eprubetă pe nume România arată că putea fi mult mai rău. Este, deocamdată, singurul mare atu al acestei garnituri de 19 miniștri din pachetul Bolojan: comparația cu ce putea fi mai rău.

Inițial, recunosc că m-am enervat pe „ai noștri”, cei mai apropiați de propriile speranțe de schimbare a politicii românești, adică pe USR. Mi-am abandonat de mult iluziile în privința lor, dar, cumva, tot de la ei am cele mai ridicate pretenții dintre partidele cu aer reformist, pentru că sunt în preajma puterii de niște ani.

Așadar, mi-a crescut pulsul când am văzut că două portofolii extrem de importante și grele pentru poziția României în lume – Externele și Apărarea – au ajuns pe mâna unor buni oșteni de partid, fără nicio înclinare, darămite experiență pe domeniile respective.

Dacă doamna Oana Țoiu a bâzâit, de-a lungul experienței, prin tot felul de comitete și comisii cu parfum internațional, girate de SUA sau Israel, domnul Ionuț Moșteanu nu țin minte să fi îngăimat vreodată ceva cu miez legat de armată. Dar, fiind la bază om de marketing și publicitate, putem măcar spera că va face frumos și în noua sa postură.

Ținând cont că plecăm de la mutul Angel Tîlvăr, bătrân urmaș al Securității, bara peste care trebuie să ridice capul Moșteanu e setată la nivelul „șoimii patriei”. Vom vedea cât vor reuși cei doi miniștri USR să își depășească statutul de „pafariști” și să nu devină niște sclavi ai păpușarilor cu greutate și expertiză, din ministerele lor.

De fapt, ce m-a enervat mai mult au fost încercările bulișoarei de Facebook de a cauționa situația: păi, uită-te, bre, la ceilalți. Țoiu și Moșteanu sunt parfum. Eterna comparație cu un rahat te va face mereu parfumul cel mai fin. Mi s-a turnat apă rece pe nerv cu argumente aspiraționale: măcar sunt tineri, măcar vor încerca, măcar sunt „decenți”. Câți oameni decenți profesional și uman cunoașteți, care nu au ajuns miniștri pe niște portofolii de care atârnă soarta României în lume?

Totuși, până la urmă a trebuit să admit: joci cu ce ai. Acesta e nivelul de calificare al USR-ului și din pepiniera de partid nu puteau să scoată capul brusc vreun Rutte sau vreo Kallas. Pe ăștia-i avem, cu ăștia defilăm. Ziceți mersi că nu avem vreun Năsui sau vreo Armand prin guvern. De ministrul Miruță, care a primit pe mână un „Frankenstein” format din patru portofolii cu Economia în moț, nu mă leg din simplul motiv că – mea culpa – e prima oară când aud de dumnealui. Dar văd că e inginer la bază și știm că ei se pricep la orice în România.

Apoi, am zis că e banc când am auzit de cei cinci vicepremieri. Cu atât mai mult cu cât Ilie Bolojan e așteptat pe post de drujbă nemiloasă, acest protagonist de „Kill Bill” tarantino-esc, care să împroaște cu sânge de căpușă bugetară pereții instituțiilor de stat.

Colac peste pupăză, Dragoș Anastasiu nu a putut fi lăsat pe lângă căruță și i s-a inventat și lui un post de vicepremier. Bănuiesc că trebuie să ai o influență serioasă în PNL, ca să ajungi să fii vândut pe post de Elon Musk în mizerie, care să eficientizeze statul pe model privat, când tu ai la activ o amendă de un milion de euro de la Consiliul Concurenței, pentru că ai făcut cartel în turismul românesc, și ești tovarăș de pahar cu „antreprenorul” Nicu Gheară.

Apoi, m-am calmat iar. Fundițele pansează orgoliile, așa că ce metodă mai ușoară de a crea aparența egalității de putere într-un guvern format din patru partide, decât iluzia unor funcții? În plus, am citit că domnului Bolojan îi place să delege, așa că cei cinci vicepremieri, din care trei fără portofoliu în guvern (Neacșu-PSD, Barna-UDMR și Anastasiu), poate chiar vor avea vreun rost.

M-am liniștit definitiv când am privit înspre abisul PSD. PNL pare să fi înțeles câte ceva din imensa flegmă de principiu, pe care marile partide au primit-o din partea cetățenilor la recentele alegeri, și a încercat să vină cu un aer de decență. Bolojan însuși e un om care nu s-a murdărit în circul politic al ultimilor ani și are asul Oradea în mână. Profesorul David la Educație și cooptarea pentru Investiții și Proiecte Europene a foarte competentului Dragoș Pîslaru, de la defunctul REPER, mai șterg din permanentizarea lui Cătălin Predoiu, această frecție cu apă sfințită la piciorul de lemn al oricărui portofoliu pe care l-a ocupat.

La PSD? Nicio emoție. După ejectarea cu mare întârziere a lui Ciolacu din prima linie, te uiți și nu crezi. E singurul partid care și-a menținut în guvern cadre de tristă amintire sau care nu au lăsat vreo dâră – Marinescu la Justiție, Barbu la Agricultură, jolly-jokerul Ivan mutat pe unde se nimerește, acum la Energie.

Suflul nou și tânăr la PSD constă în moștenitorul de partid al lui Rafila, medicul Rogobete la Sănătate, și în Florin „Mexicanu” Manole la Muncă – băiat de comitet în viața reală și de ONG, devenit în ultimii ani disciplinat soldat de partid al PSD, dar măcar familiarizat cu portofoliul ministerului pe care l-a primit.

Așa cum amorezații de efigiile corectitudinii politice, importate pe nemestecate de peste Ocean, au creditat USR-ul că ne-a dat femei în guvernul patriarhal Bolojan, a trebuit să dea și PSD-ului concesia că a făcut istorie și ne-a dat rom sadea în guvern, ignorând orbește faptul că acest framing imbecil ignoră total competențele oamenilor și face o nedreptate meritelor profesionale și umane ale celor în cauză. Sau, dimpotrivă, le subliniază absența. Eu sunt mai fraier și sper că femeile USR Țoiu și Buzoianu, precum și romul PSD Manole nu din cauza acestor „calificări” de gen și rasă au ajuns unde sunt.

Dacă PSD a părut că vrea să dreagă busuiocul în guvern, a lăsat Busuiocul cel mare pentru desertul cel dulce: l-a catapultat pe Mihai Busuioc de la Curtea de Conturi la Curtea Constituțională, de unde nu-l mai scoate decât Dumnezeu timp de 9 ani, iar pe sinistrul baronete de Olt Paul Stănescu l-a trimis pe scaunul lăsat cald de Busuioc.

Doi oameni lipsiți de orice competență și legătură cu niște domenii extrem de specializate și cu o greutate imensă în stat: CCR taie și spânzură în orice materie legislativă, în timp ce Curtea de Conturi ar trebui să țină în șah măgăriile financiare care se petrec în instituțiile statului. PSD ne-a servit un cât se poate de real caz de lupi puși paznici la oi. Partidul cu cea mai jegoasă și coruptă foaie de parcurs a democrației românești nu s-a dezis nici acum.

Deci, de ce să ne mai enervăm? În politică, totul se negociază. Să admitem că toate acestea se fac în numele funcționării unui guvern format din patru partide, care trebuie să taie în carne vie ca să scoată România la liman, dar care intuiesc că își vor scoate ochii cât de curând, mai ales când vor începe să se calce pe bătături la nivel local și prin instituții, acolo unde se mulg banii statului în scheme de corupție și interes.

Rămâne de văzut cât de abil și nescandalos vor putea să negocieze reforma cei care chiar vor asta cu cei care au în spate balele murdare ale unor partide osificate în rele. Între timp, în Parlament răul și mai mare stă la dospit și crește.

Recomandările lui ALP

Opriți jecmăneala din HoReCa: apă, vă rog, că e gratis!

La orice restaurant sau bar vă duceți, apa costă. Și nu puțin. Pe o sticluță de 330 ml ajungi să dai și 15-20 de lei. Bianca Dragomir ne deschide însă ochii, în PressOne: habar nu aveam că, prin lege, localurile sunt obligate să ne ofere apă potabilă, de la robinet, gratis. Așa cum primești și în alte țări. Cea mai mare jecmăneală la restaurante e la apă, băuturi, sosuri, garnituri. Sunt adaosuri nesimțite. Deci, să cerem apă gratis când luăm masa în oraș: precum autoarea experimentului, poate vom fi disprețuiți de chelneri și luați la mișto de prieteni, dar legea e lege. Și avem și plăcerea unui mic act de revoltă.

Imperiul plăților murdare din prostituție trece pe la Nuba

O mașinărie de procesat plăți ale unor siteuri de prostituție din Occident a rulat și în România, sub bagheta lui David Azzato, băiat cunoscut pentru viața de lux afișată prin cluburi de fițe gen Nuba Mamaia, pe care l-a și fondat. Azzato a fost, vremelnic, și consul onorific al Serbiei la Pitești. Mecanismul puturos și modul în care autoritățile române au închis cam tot ce a mișcat penal în jurul acestui personaj ne sunt arătate de Ada Constanda, în Snoop.

Marile sinecuri ale statului român. Cazul ANCOM

Noua guvernare vorbește de reduceri de cheltuieli la stat, iar cele mai scandaloase risipe sunt chiar sub nasul ei: instituțiile folosite pe post de vaci de muls de către partide, pentru sinecuriștii lor. ANCOM e doar un caz, prezentat de Gabriel Kolbay în Spotmedia. Aici, salariul mediu net e de peste 13.000 de lei. E condusă de PSD-istul Valeriu Zgonea, care ridică lunar cam 13.000 de euro. Și soția lucrează tot aici. Alte sinecuri pe bani mulți primesc soția unui fost șef al SRI, fiica lui Gheorghe Flutur, alți oameni de partid.

Drumul lui Dungaciu către AUR miroase a SRI și legionarism

O vreme, Dan Dungaciu a păcălit pe mulți cu aerul său academic, ca fiind un expert bine informat pe Moldova și Rusia. Expertiza sa coincidea, însă, deseori cu cea de la Kremlin. De curând, a fost adoptat oficial de AUR. Răzvan Filip face în PressOne o documentare riguroasă despre bagajul său legionar și SRI-ist, arătând cum a ajuns un produs de export pentru Moldova, apoi a fost retras iar la bază, la noi, la „suveraniști”.

Cum s-a decis Trump să atace Iranul

După ce ne-a păcălit că se mai gândește, Trump a lovit cu bombardiere de mare precizie instalațiile nucleare ale Iranului. New York Times reconstituie procesul decizional care a dus la această escaladare majoră din Orientul Mijlociu, printr-o operațiune militară care a fost cu greu ținută la secret, pentru că Trump tot semnaliza pe social media că urmează ceva mare.

Infograficul Panorama

Edit Gyenge ne amintește, într-un infografic, că ne-am greșit meseria. Acestea sunt cele mai bine plătite domenii din România.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Mihail Neamțu

Dacă ar trebui lipită o poză proverbului că unde e multă carte, e și multă prostie, impostură, jigodism uman, unii ar putea apela fără regrete la portretul domnului deputat AUR Mihail Neamțu. Această buruiană politică cu doctorat în teologie, dar ocupație incertă se vinde drept om de cultură și „educator”. A încercat să prindă rod în grădinile a vreo cinci partide, până să fie adoptat în menajeria extremismului populist de George Simion. Băiat fin, acesta l-a băgat în Parlament pe micul șomer cu simpatii legionare, după ce acesta îl făcuse „nulitate”.

Din postura de parlamentar, nu doar că are acum un salariu generos și nu mai trebuie să vândă produse de slăbit de la Herbalife, de exemplu, dar are din ce în ce mai multe derapaje și căderi nervoase în public. Gen, cine-l face putinist, „mă-sa-i curvă” (citez exact). Ultima ispravă: a publicat pe Instagram o poză trucată cu Oana Țoiu, noua ministră USR de Externe, întruchipată tâmp, cu ochii încrucișați.

E firesc să ai îndoieli cu privire la capacitățile ministeriale ale doamnei Țoiu. Ce e anormal și josnic este să te situezi la nivelul unui bully de clasa a patra, care desenează porcării despre fetele premiante. Apoi, să ștergi mizeria și să te aperi la fel de pueril: era o glumă pe care „proștii solemni”, „oamenii slabi”, „globaliștii” nu au putut-o pricepe.

Diferența dintre glumele proaste ale lui Neamțu despre alții și cele ale altora despre Neamțu e că acestea din urmă se scriu singure. Lucrează cu materialul clientului, nu falsifică nimic. Uitați-vă doar la costumul său „corai” și zâmbetul de dandy pus pe rele, alături de un cioban nevinovat, din fotografia de mai sus.

Sau amintiți-vă nevoia repetată a lui Neamțu de a-și afirma sus și tare masculinitatea, atunci când dădea de gard cu definiția vasectomiei, de care se temea că-l face transgender. Sau atunci când rememora cum a fost pupat pe urechiușă de un preot anglican cu apucături de prădător sexual. „Mulțumesc lui Dumnezeu că orientarea mea sexuală a fost mereu clară pentru mine”, scria atunci Neamțu.

Și noi mulțumim Domnului că vă avem în viețile noastre, maestre Neamțu, dar am fi preferat să nu vă suportăm derapajele și istericalele de băiețel frustrat din banii publici.

Cifra săptămânii