Panorama cu ALP: Suntem guvernați de oameni răi sau doar proști?

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați. O dată pe săptămână, vă povestesc despre ce mi s-a părut demn de atenția voastră sau doar mă enervează atât de mult, că îmi vine să afle și alții. Sugestiile și dorințele voastre le aștept aici.

Vorbim azi despre modul în care guvernanții iau tot mai des măsuri pe genunchi, fără să se consulte cu cei implicați sau cu specialiști. Când viața ni se dă peste cap și ies nervi și proteste, decidenții se repliază și o dreg din mers. E vorba de răutate sau doar de prostie și nepăsare? Mergem apoi la Klaus Iohannis, care s-a trezit peste noapte exportator de securitate în regiune, după ce a catadicsit să aprobe trimiterea unui Patriot în Ucraina.

Suntem guvernați de oameni răi sau doar proști?

Mă uit tot mai des la deciziile luate pe genunchi de coaliția care guvernează România și prin care se dau peste cap, de pe o zi pe alta, viețile unor diverse categorii profesionale sau sociale, și mă întreb: acești oameni o fac din răutate sau pur și simplu pocnesc de incompetență și nepăsare?

Aproape fără excepție, traseul decizional al unor modificări legislative cu impact direct, practic, în viețile noastre arată așa: modificările sunt anunțate de pe azi pe mâine, nu există consultări reale cu profesioniștii din piață, afectați de aceste modificări, iar intrarea lor în vigoare ar trebui să se facă ieri, dacă se poate.

Dacă cineva mârâie sau protestează, fie că e vorba de cele câteva instituții de presă care mai au puterea să ridice probleme la adresa orânduirii, fie de organizații profesionale și ONG-uri, iese tătucul Ciolacu și livrează un discurs împăciuitor – „mă, copii, jucați-vă, mă, frumos!”. Și o dreg ei cumva, din mers, în cazul cel mai fericit.

Mie mi-e greu să cred, de exemplu, că ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, are atâta boală pe șoferii români, încât și-a zis – „ia să închid eu principalul fir rutier de traversare a țării, timp de o lună”. Iar, ca să adauge și o insultă la această rană provocată șoferilor români, să mai vină și cu elicopterul pe Valea Oltului, pentru a face marele anunț.

Nu, cel mai probabil e vorba doar de nepăsare și nesimțire. Omul are o autostradă de dus la capăt, ceea ce ne dorim cu toții, dar, dacă se poate, fără să murim în plină perioadă de concedii, în traficul și așa defect al României.

Rămânem tot în domeniul rutier și ne uităm către ordonanța care vrea să bage peste noapte pedeapsa cu suspendarea carnetului de conducere pe loc, dacă refuzi testul antidrog la filtrele poliției și dorești să mergi direct la medicina legală, pentru probe de sânge. În spate, un scop nobil: lupta antidrog, să combatem drogangiii la volan. Nu mai vorbesc de metodele primitive, nefuncționale și expirate pe care liberalii le promovează asiduu, cu creierele amorțite undeva în anii ’80.

Ești rău sau doar prost, ca decident, când tu ai informații oficiale că acele aparate de testare antidrog au rate de eroare foarte mari, că analizele la medicina legală durează cu lunile sau anii, timp în care există zeci sau sute de cazuri de șoferi care au fost scoși drogați la test, pentru ca apoi rezultatele analizelor să arate că nici vorbă de așa ceva?

De ce nu ataci direct problema la bază: schimbă, Predoiule, schimbă, Ciolacule, drug-testerele acelea și nu se mai supără nimeni. Dotează medicina legală cum se cuvine, să lucreze rapid analizele, și ne predăm și cheile de la mașină, dacă ieșim pozitiv la nurofen sau paracetamol. Știm că o lămurim repede, nu peste un an.

Nu există așa ceva, ne-a zis premierul Ciolacu. Ba uite că există cazuri când paracetamolul te lasă fără carnet, iar scandalurile cu testările fals-pozitive nu au apărut de ieri, de azi. În spiritul său solomonic de Buzău, premierul a dat-o apoi cotită: „să nu facem o nedreptate”. Se putea oare gândi cineva la asta înainte să vină cu modificarea legislativă? Așa ar fi traseul rațional firesc.

Exemplele pot continua. Te uiți la ministrul Finanțelor, Marcel Boloș. Nu pare un om rău, care dorește eradicarea contabililor și fiscaliștilor din România. Totuși, cum să vii pe nepusă masa, fără să te consulți cu nimeni din piață, cu o măsură ca e-TVA, când nici nu s-a terminat haosul e-Factura, iar ANAF-ul și sistemele sale electronice se mișcă precum ochiul mortului? Combaterea evaziunii fiscale a fost scopul nobil, invocat de data aceasta la Finanțe, așa cum lupta antidrog a fost invocată la Interne.

E vorba de răutate sau de crasă prostie, dacă tu crezi că împovărarea birocratică a procedurilor fiscale va combate evaziunea fiscală? Vă închipuiți cât râd evazioniștii? Ei oricum nu respectă regulile și hârțogăraia, dar acum se vor speria de uitătura peste ochelari a lui Boloș și vor trece de partea bună a lucrurilor.

Întâmplător, am fost recent martorul direct al calvarului de a-ți înființa o firmă de apartament. Nu doar că te costă de te ustură până dai gata toată birocrația la care te obligă statul, dar e o procedură atât de alambicată și greoaie, care dă rateuri atât de des, că pare ireal. Sunt decidenții României împotriva mediului de afaceri, au boală pe inițiativele private și antreprenori, adică pe ăia de la aduc grosul banilor la buget? Nu, e vorba de aceeași nepăsare combinată cu prostie.

SGR-ul e alt exemplu de bună intenție a statului, implementată execrabil și tot peste noapte. Nimic nu merge cum ar trebui: aparatele de preluare a sticlelor și ambalajelor, circuitele financiare ale garanției pe ambalaje. Scuza a fost că mereu la început e greu. E greu, într-adevăr, să educi oamenii să recicleze și să își rupă din timpul lor, pentru a veni cu plăsuțele de sticle goale la magazin, să le predea. Dar dacă, din start, ai un sistem nefuncțional, care mai rău enervează oamenii, cum va crește oare adoptarea mentalității de a recicla?

Spre surprinderea mea, când stăteam alături de alții, ca oile la coadă, într-o parcare de supermarket, așteptând în fața aparatelor mereu blocate, care să ne preia câteva pet-uri, oamenii nici nu se mai enervează: ar vrea să știe doar de ce nu merge. Până atunci, în fața acestor disfuncționalități, simți doar că ești luat de fraier și că singurii câștigați sunt ăia unde rămân garanțiile nerecuperate, atunci când, rând pe rând, cedăm nervos și abandonăm nobilele idealuri ale reciclării în primul tomberon.

Sunt, deci, acești oameni care ne dau viețile peste cap cu măsurile lor prost concepute sau rău implementate contra noastră? Mai degrabă nu. Asistăm doar la limita competenței și capacității lor intelectuale, dar și – să fim drepți, a abilității lor de a naviga prin hățișul birocratic și politic al statului, care nu de puține ori are darul de a deforma și ucide și cele mai bune intenții.

Recomandările lui ALP

Presă ca afară, pentru o țară ca afară

Adesea, pretențiile publicului se raportează la presa din România tare ipocrit: am vrea să fie New York Times, dar să fie gratis și oricum să n-o citim, că cine are încredere în presă? Vrem o presă ca afară, dar uităm să privim la faptul că acum 30 de ani ne încălțam cu fesul în materie de profesionalism jurnalistic. Ciprian Ioana aruncă o privire peste ce au însemnat 30 de ani de burse, granturi și bani privați pentru jurnalismul românesc.

Viața-model a unor animale care visează adopția

Dana Mischie a bătut drum până la Cernavodă, să vadă cum trăiesc în adăpost și condiții umane niște animale părăsite, care visează la adopție. Într-o veritabilă „arcă a lui Noe”, pe care au încăput însă doar câini, pisici, măgari și cai, o italiancă venită în România și niște foști corporatiști s-au decis să ia soarta acestor animale în mâinile lor, ca să nu le lase pradă morții. Veți începe acest text cu o scenă bună de film: măgărușul cel chior Aureliu și tristețea lui iremediabilă. Lumea adoptă câini și pisici, nu măgari.

S-a bucurat Europa prea repede după alegerile din Franța?

Recunosc că, în afară că Macron s-a hazardat, declanșând alegeri-fulger, după victoria extremei drepte la europarlamentare, nu am înțeles mare lucru din ce se petrece pe scena politică din Franța. S-a ajuns într-o situație și mai încâlcită, în care nu există niciun câștigător clar. Cristina Dobreanu a vorbit cu experți și a găsit trei explicații pentru ce s-a ales după alegerile anticipate din Franța.

Tânărul care încearcă să repare sistemul de educație cu AI

Codruț Lemeni a terminat liceul și facultatea în România, apoi a plecat în SUA să adune bani pentru un proiect ambițios: să repare ruptura dintre elevi și profesori, printr-o platformă unde elevii se pot pregăti pentru Bacalaureat sau admiterea la unele facultăți, cu teme și exerciții care pot fi îndrumate și de profesori. Totul a pornit din pandemie, când relația elevi-profesori a suferit îngrozitor. Acum, tânărul a adunat pentru platforma sa finanțări din Silicon Valley, pentru a o dezvolta, iar Ciprian Ioana l-a luat la întrebări.

Ce se va întâmpla cu creșterea economică a României, după anul electoral

AI poate accelera creșterea economică a României, iar digitalizarea poate crește veniturile publice, într-o economie unde 20% se petrece în „subteran”. Economista Cecilia Ciocîrlan scrie, la rubrica Open Minds, și despre ratele ridicate ale dobânzilor și condițiile monetare stricte, care pun în dificultate creditele private. Dar și că susținerea creșterii economice este realizată prin volum, nu prin productivitate.

Infograficul Panorama

De la gătit și curățenie, până la sarcini în afara gospodăriei sau îngrijirea copiilor și a bătrânilor din familie, femeile gestionează un volum disproporționat de muncă neremunerată în întreaga lume. Se întâmplă și în România, unde muncile casnice sunt lăsate în seama femeilor mai mult decât se întâmplă în restul UE, ne arată acest infografic făcut de Edit Gyenge.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Klaus Iohannis

Ușurința și tupeul cu care președintele României sare dintr-o extremă în alta, în ce privește ajutorul pe care țara noastră îl dă Ucrainei, sunt uluitoare.

După ce România continuă să fie printre puținele țări despre care nu se știe public cu ce ajută militar Ucraina, după ce Klaus Iohannis a dat strașnic din piciorușe, la perspectiva de a dona Ucrainei un sistem antiaerian Patriot, acum, că am agreat în sfârșit să facem asta, am ajuns mari exportatori de securitate în regiune.

„România s-a transformat dintr-un stat care s-a rugat să primească ajutor de orice fel, vă amintiți anii ‘90, primii ani din 2000, s-a transformat într-un stat care are forța, energia și capacitățile să exporte securitate în întreaga regiune. Este mare lucru”, a spus Iohannis, la summitul NATO de la Washington.

Marea capacitate a României de a exporta securitate în regiune se rezumă, deci, la trimiterea unui singur sistem Patriot în Ucraina, la insistențele SUA, dar cu strigătele aferente că neapărat să primim unul la schimb. Mai încolo, că acum oricum nu avem cum să-l folosim acum, din lipsă de dotări și personal instruit.

În rest, suntem tot acolo unde eram și acum doi ani: ajutăm militar strașnic Ucraina, dar nu știe nimeni prea clar cum. Putem doar bănui că niște vechituri din inventarul armatei or fi ajuns și pe frontul ucrainean. Ceea ce e ok, de unde nu e, nici aliații nu cer.

Totuși, nu e penibil acum să te împopoțonezi cum exporți tu securitate în toată regiunea? Nu ne mai e frică de ruși, că ne află planurile mărețe pe timp de război – motivul invocat cu obstinație pentru secretomania cu care autoritățile de la București, inclusiv Iohannis, au învăluit mereu ajutorul acordat Ucrainei?

Cifra săptămânii