Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.
Vorbim azi despre periculosul precedent creat de atotputernicii judecători de la Curtea Constituțională, care au decis că alegerile prezidențiale sunt concurs de retorică și comportament în public, iar sinistra de Diana Șoșoacă are interzis. Unii s-au bucurat prostește că s-a făcut „curățenie”, alții s-au cutremurat: democrația tocmai a primit un șut în ouă – votul și dreptul de a fi ales nu mai sunt libere, ci curatoriate de nouă cenzori numiți politic. Apoi, râdem de gafa nevinovată a lui Nicolae Ciucă la „sosurile iuți” de la TV, unde l-a făcut Făt Frumos pe Ciolacu cel rău, după ce tocmai îi spusese „adio, dar rămân cu tine”. Octombrie e lună scurtă pentru „ALP”, care intră în vacanță două săptămâni.
Cum ni s-a infectat democrația prin inutila spargere a puroiului prezidențial Șoșoacă
Democrație e doar atunci când ne convine nouă. Dacă nu ne convine, imediat am da milităria jos din pod. Mintenaș salivăm la niște dictatură luminată, de-aia care ne face „bine”. Legea e bună doar când îi pedepsește pe cei de care nu ne place nouă. Dacă îi atinge pe „ai noștri”, strigăm abuz.
Abonează-te la newsletter, ca să nu uiți de noi!
Am asistat de atâtea ori la astfel de acrobații de terfelire retorică a principiilor care stau la baza unui stat democratic și de drept, încât am senzația că trăim pe un imens maidan unde galeriile scuipă arbitrii după cum câștigă sau pierde echipa favorită, în timp ce arbitrii fluieră după cum cântă cei care le-au băgat banii în cont.
Cazul Șoșoacă-CCR se rezumă tot la asta. Nu ne place Șoșoacă? Mai dă-le-n Doamne iartă-mă de principii și legi. Bine i-a făcut! Ce s-a întâmplat de fapt? În ciuda înțepării puroiului politic pe care îl reprezintă Diana Șoșoacă, cu toate conspirațiile, propagandele rusești, lozincile anti-democratice și anti-Occident, am reușit să ne dăm singuri un șut în ouăle statului de drept.
Pentru o miză de nimic – Șoșoacă era cotată în eșalonul doi al șanselor de a ajunge președinte al României, Curtea Constituțională (CCR) s-a transformat într-o instanță morală. Într-o poliție a gândirii și discursului public, care sancționează preventiv: Șoșoacă a zis chestii, deci înseamnă că va și face chestii.
În loc să aplice cadrul Constituției și menirea instituțională pe care o are în procesul electoral, cinci judecători ai CCR au decis să îndoaie „spiritul” Constituției, pentru a-și justifica decizia de a nu-i permite Dianei Șoșoacă să candideze la președinție. Pentru a face asta, au atins și culmi ridicole ale logicii, pe lângă lungi elucubrații lipsite de conținut juridic concret.
De exemplu, au argumentat că deși nu a depus jurământul de președinte al României, Șoșoacă se face vinovată de faptul că nu-l respectă. E vinovată aprioric, cum ar veni. Iar ei au pedepsit-o, ca în bancul acela prost cu mama care-și cârpește copilul – preventiv.
Sunt multe considerentele pentru care decizia CCR în cazul Șoșoacă este scandaloasă, iar ele au fost expuse de specialiști în drept și mai ales de judecătoarea CCR Iuliana Scântei, care a făcut opinie separată de cei cinci colegi ai săi. Spre deosebire de cele mai specializate două judecătoare de la CCR, trimisele domnului Iohannis în for, care, ca un făcut, au lipsit de la ședință.
CCR a evaluat, așadar, „conduita și declarațiile publice, precum și efectele acestora în plan constituțional” ale Dianei Șoșoacă, ca urmare a plângerii unei rivale politice. A mai făcut CCR vreodată asta? Scrie undeva că CCR, pentru a apăra Constituția, trebuie să facă analiză de discurs, comportament și probitate morală candidaților la președinția României? Și mai ales, că de asta depinde accesul liber, ca cetățean al României, la alegerile democratice? Evident că nu, iar aici vi-l reamintesc doar pe răposatul Vadim-Tudor.
Dar, toate astea nici măcar nu contează. CCR poate efectiv face și decide orice. Nu e prima dată când mulează textul vag al Constituției după cum dorește, indiferent de precedente, fără să țină cont de obiectul pe care e chemată să îl verifice constituțional. Nimeni nu poate contesta în vreun fel deciziile sale, care sunt obligatorii de îndată. Nici măcar asta nu e marea problemă, pentru că o instanță cu o putere atât de fundamentală pentru funcționarea unui stat așa ar trebui să și fie: intangibilă.
Problema e alta: din start, CCR e un mecanism viciat, lipsit de credibilitate. Când cei nouă judecători sunt numiți exclusiv politic, uneori membri de partid, deseori fără legătură cu domeniul constituțional sau cu un parcurs public și profesional controversat (vezi cazurile procurorilor Licu sau „Giani” Stan), riscurile de credibilitate și neprofesionalism sunt foarte mari. Ne bazăm, practic, pe ruleta bunei-credințe a unor politicieni, că nu trimit acolo niște marionete sau urechiști.
Mecanismul și criteriile de numire a acestor oameni în funcție ar trebui schimbat din temelii, pentru a da credibilitate CCR și a elimina senzația perenă de arbitrar și interese politice în deciziile lor.
Este adevărat că Diana Șoșoacă întrupează tot ce e mai purulent în discursul politic din România, că uneori discursurile sale sunt contrare ordinii constituționale, ba chiar fac apologia ilegală a legionarismului și antisemitismului, cum s-a întâmplat recent. Dar, cât timp ea nu este condamnată penal pentru ceva sau nu are suspendat dreptul de a fi aleasă, calea ei către președinție ar trebui lăsată la mâna votului popular, conform legilor. Pentru că despre asta este democrația.
Închipuiți-vă că mâine, Curtea Constituțională ar decide și că George Simion vorbește cam urât, se isterizează cu spume când e contrazis, s-a bătut cu jandarmii pe stadioane, plus că mai vrea și unirea Basarabiei cu România, deci e pus pe anexat teritorii. Pac, pericol constituțional și interzicerea dreptului de a candida.
Poate că, într-o altă zi și o altă configurație politică și morală a CCR, Elena Lasconi nu ar mai avea dreptul să candideze, pentru că afișează simboluri religioase la gât și a luat și poziții anti-LGBTQ, deci e clar că nu ar fi un președinte echilibrat cu minoritățile religioase și sexuale. Țac, pac, treci acasă, Lasconi. Și tot așa.
Pot înțelege bucuria irațională a unora care au satisfacția că în sfârșit cineva a pus-o la locul ei pe Șoșoacă. E o nevoie care derivă din dezordinea, corupția și senzația de sat fără câini pe care o avem cu toții într-o Românie cu instituții slabe și legi neaplicate, unde mereu șmecherii și piloșii scapă.
Ce nu pot înțelege e cum aceiași oameni nu-s în stare să își amintească de faptul că așa gândeau și ăia de-l aclamau pe Iliescu, când a chemat minerii să facă ordine. Cum asta proclamă și alde Simion, Șoșoacă și cei care-i susțin – lasă că venim noi și îi băgăm la pușcărie pe-ăștia care nu zic ca noi, facem ordine în țară.
Așa au zis toate regimurile dictatoriale de pe lumea asta, în numele unui filtru moral, rasial, politic sau religios care lor li se părea corect.
Constituția, țara, președinția nu se apără cu instanțe morale sau poliția gândirii și a vorbelor. Asta se întâmplă în Iran sau se întâmpla în România lui Ceaușescu. E cu atât mai penibil că decizia CCR-Șoșoacă invocă „spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989”.
Din umila mea memorie de pionier în clasa a treia, un ideal al Revoluției a fost tocmai să nu mai avem pe cineva care să ne dicteze și sancționeze aleatoriu. S-a cerut libertate și democrație prin vot liber. Nu democrație și vot filtrate și controlate de nouă persoane numite politic în funcție, așa cum face acum CCR.
E trist și ustură că am ajuns nevoiți să încolonăm argumente pro-democrație și stat de drept în spatele unui personaj sinistru cum e Diana Șoșoacă. Însă, așa e cu regulile și principiile, dacă vrem să fim corecți: ele ar trebui să se aplice în mod egal tuturor, nu să le îndoim după cum ne plac sau nu situația și personajele.
În hora reciclării de ambalaje pe care plătim garanția de 50 de bani s-au prins și oamenii care își asigură un trai mai bun din asta: pescuiesc de unde pot ambalajele pe care leneșii nu le duc la reciclat și iau banii pe ele. Andrei Militaru a aflat că dacă ești harnic la strâns ambalajele altora, poți ajunge să faci și câteva mii de lei pe lună. Cu timpul, când SGR-ul va ajunge să meargă cum trebuie, obiectul muncii va dispărea pentru acești peștișori sanitari pe care îi vedem cu sacii de ambalaje în cârcă.
Îi zice „house sitting” și presupune că te duci în vacanță acasă la altcineva, unde ai grijă de animăluțe, plante și acareturi, cât omul ăla e plecat. Așa ajung unii să-și facă vacanțele în tot felul de locuri din străinătate. Recunosc că nu m-ar deranja să stau în vila cu piscină a vreunui milionar de pe o insulă, dacă prețul ar fi doar să-i țin de urât pisicii și să îi ud gazonul. Dana Mischie ne arată însă că toată afacerea presupune mai mult decât o vacanță fără griji, acasă la altul.
Campania electorală pentru alegerea noului președinte al SUA a ajuns să înghită miliarde de dolari. Vreo 20, mai mult decât PIB-ul unei țări. Alexandra Albu ne explică de unde vin banii și care sunt traseele legale prin care ei sunt pompați în campaniile lui Donald Trump și Kamala Harris. Și sunt mai multe, nu ca la noi. În timp ce bogații Americii aruncă milioane pe candidatul favorit, în ideea evidentă că vor avea de câștigat în business de pe urma lui, o grămadă de bani vine de la americanii de rând, din donații de sub 200 de dolari.
E o vorbă că dacă strănută China, răcește toată planeta. Sau SUA sau Germania, după context. De ceva vreme, economia Chinei nu mai duduie așa cum știam, cu creșteri anuale de două cifre. Și toată lumea stă cu ochii pe ea, pentru că într-adevăr efectele junghiurilor ei economice se resimt în întreaga lume. Andreea Brînză urmărește spațiul chinez cu ochi de expert și explică la ce trebuie să fim atenți când vorbim de China.
Răzvan Filip face în PressOne un tablou foarte bun al schimbării la față a USR și arată de ce nu mai poate vota cu partidul care odinioară ne promitea „o țară ca afară”. E o delicioasă analiză a pozițiilor deseori naive, alteori duse la extrema libertariană, pe care Claudiu Năsui le-a avut de-a lungul vremii. Combinat cu prezentul cu aromă trumpist-conservatoare al USR-ului sub Lasconi, iese o ciorbă care provoacă greață multora care au votat USR cu speranță.
Infograficul Panorama
O viață mai lungă nu e neapărat o viață mai bună. Femeile din România trăiesc mai mult decât bărbații, dar au mai mulți ani de sănătate precară decât aceștia. Într-un infografic despre diferențele în calitatea anilor de viață din Europa, Edit Gyenge pune în context datele despre speranța de viață și sănătate, în funcție de țara unde trăiești.
Dacă tăceai, deștept rămâneai: Nicolae Ciucă
Cu siguranță s-au spus prostii mai mari săptămâna aceasta în spațiul public, însă Nicolae Ciucă merită premiul pentru ingenuitate. Când vezi ceva în stare pură, nu ai cum să nu te minunezi.
Invitat la copia protevistă a lui Cătălin Măruță după show-ul american Hot Ones de pe YouTube, unde invitați celebri răspund la întrebări sub amenințarea unor sosuri foarte picante, candidatul PNL la președinție a avut ceea ce se numește la americani un „brain fart”. I-a răsuflat pe la garnitura din dos creierașul, cum ar veni pe românește.
Pus să numească trei calități pe care le are premierul Marcel Ciolacu, iar el, „Ciucanezul”, nu le are, generalul a înțeles pe dos și a turuit rapid: onoare, respect și predictibilitate. Gazda Măruță a încercat să-i mai dea o șansă: bre, mai citim o dată, poate n-ai înțeles. Ce calități ai matale și ăla nu le are, nu invers. Poate n-ai înțeles întrebarea.
Ciucă a ținut-o pe a lui, râzând: sunt foarte sigur. L-a făcut onorabil, respectabil și predictibil pe Marcel, premierul nepereche, de care deunăzi tocmai zisese că divorțează, dar nu părăsește totuși cuibul conjugal de la Guvern.
Ulterior, Ciucă al nostru a explicat pe Facebook, ca tot omul care a dat-o de gard: haidi, bre, că am glumit. Era o glumă, cum, nu v-ați prins?
O glumă este și mimarea certurilor dintre PNL și PSD, după ce s-au înfruptat împreună din bunătățile guvernării. Ciucă nu mai suportă brusc abuzurile PSD, dar totuși rămâne la guvernare, în timp ce discută aprins dacă „relația” mai poate continua.
La rândul lui, așa cum ar face orice bărbat abuziv, Marcel Ciolacu le râde în nas liberalilor și le zice că vorbesc prostii de campanie electorală. Apoi, bravează în fața iubitei: îmi dau foc dacă pleci, să moară ce-am pe casă! (a se citi – îmi dau demisia de la Guvern și pun țara în dezordine, în prag de alegeri, nebunilor de liberali, stați la un loc).
Dragoste cu năbădăi, cum s-ar zice. Distracția o plătim noi, ca de obicei.
Cifra săptămânii
milioane euro riscăm să pierdem din PNRR, pentru că Guvernul nu reformează companiile de stat
„Deși puțini își dau încă seama, oamenii sunt pe cale să intre într-o nouă eră a istoriei. Numiți-o „era depopulării”. Pentru prima dată de la Moartea Neagră din anii 1300, populația planetei va scădea. Dar, în timp ce ultima implozie a fost cauzată de o boală mortală transmisă de purici, cea care urmează se va datora în întregime alegerilor făcute de oameni.
În contextul scăderii ratei natalității, din ce în ce mai multe societăți se îndreaptă spre o eră a depopulării generalizate și indefinite, care va cuprinde în cele din urmă întreaga planetă. Ne așteaptă o lume alcătuită din societăți în scădere și îmbătrânite. Mortalitatea netă – atunci când o societate înregistrează mai multe decese decât nașteri – va deveni, de asemenea, noua normă. Din cauza prăbușirii continue a fertilității, structuri familiale și condiții de trai imaginate până acum doar în romanele science-fiction vor deveni caracteristici obișnuite și nesemnificative ale vieții cotidiene.
Omenirea stăpânește planeta, explorează cosmosul și continuă să se remodeleze, pentru că oamenii sunt animalele cele mai inventive și adaptabile din lume. Dar, va fi nevoie de mai mult decât un pic de inventivitate și adaptabilitate, pentru a face față consecințelor viitoare neintenționate ale alegerilor făcute astăzi, în materie de familie și fertilitate” – economistul Nicholas Eberstadt.
Până aici am avut să vă spun. Ne revedem la început de noiembrie, tot vineri dimineață.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
Unul dintre jurnaliștii seniori cu care a fost lansat proiectul Panorama.ro, Andrei Luca Popescu s-a apucat de presă crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București, pe care a absolvit-o ca șef de promoție. După aproape 20 de ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul, Europa Liberă sau Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă.
Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film. De-a lungul carierei, a primit pentru materialele sale distincția de „Tânărul jurnalist al anului” (Freedom House) și mai multe premii în cadrul Galelor Superscrieri.