Panorama cu ALP: Axa presei Budapesta-București sau de ce să nu cântăm încă prohodul jurnalismului

Ce vedem acum la Libertatea și am văzut la Gazeta Sporturilor nu e o premieră. Nu e nici sfârșitul jurnalismului din România. E doar încă un moment negru pentru această profesie, care îi rănește enorm pe cei care își fac onest meseria. Un patronat alege să-și protejeze fără scrupule banii și propriile interese, când jurnalismul practicat de propria redacție a ajuns să i le afecteze.

Mă întorc la Budapesta, acolo unde astfel de momente nu ar mai provoca nicio tresărire. În capitala Ungariei cu presa măcelărită de Orban, am aflat următoarea lecție: un moment de criză este cea mai bună ocazie să îți strângi publicul în jurul tău și să îi pui oglinda în față. E alături de tine și financiar, nu doar din vorbe, pe un drum nou și început pe curat?

În Ungaria, siteul Telex s-a născut după ce conducerea Index a fost decapitată, iar anterior portalul 444 s-a rupt tot din Index, pentru a putea scrie în libertate despre politicile lui Orban. În Slovacia, succesul Dennik N s-a născut după o schimbare de patronat, când o parte din echipă a demisionat și și-a făcut propriul site. Au acum o redacție de 130 de oameni, cu peste 70.000 de cititori plătitori.

Cum? Jurnaliștii au cerut ajutorul publicului lor. Iar acesta a venit, sub formă de donații, subscripții, abonamente de tot felul. Jurnalismul lor a mers mai departe, nu a murit odată cu decimarea unei redacții.

Cătălin Tolontan și echipa de la Libertatea pot fi sau nu pe placul unora. Putem alege să ne amintim unele momente în care poate au greșit sau nu am fost de acord cu ei. Dar nu putem sub nicio formă să nu respectăm jurnalismul lor.

Nu putem ignora moștenirea lui Mihnea Vasiliu (și el mazilit de Ringier), care a plecat dintre noi, după ce a reușit performanța să transforme Libertatea dintr-un tabloid faimos doar prin fata de la „pagina 5”, în una din cele mai vii și respectate redacții din presa „mainstream” românească, unul din puținele locuri unde se mai ridică întrebări incomode, care contează.

Acești oameni au publicul lor și nu e deloc mic. În el, există cu siguranță destui gata să le întindă mâna, pentru a se asigura că produc în continuare jurnalismul apreciat, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să doneze bani pentru susținerea unei noi redacții, unde marfa nu va mai fi gratis.

Jurnalismul nu moare cu o redacție. Jurnalismul trăiește așa cum îl cresc jurnaliștii, oriunde și oricum s-ar afla ei organizați, atâta timp cât nu-și iau câmpii spre domenii și vieți mai stabile, scârbiți și puși la pământ de burnout. Publicul lor e dator să stea alături de ei și să îi sprijine.

Altfel, vom ajunge ca în celebrul serial Succession, unde protagoniștii se adună la o partidă de vânătoare de mistreți, la un castel din Ungaria, iar unul întreabă mirat – de ce tocmai aici, la unguri? Răspunsul e tabloul perfect pentru cum poate arăta o țară cu jurnalism îngenuncheat: „E un loc bun să tragi cu arma, fără să-i pese nimănui ce lovești”.

Ungaria a reușit să aibă jurnaliști și redacții care au renăscut de sub lovituri mult mai grele decât în România. Dar, înainte de un an electoral de foc, cu patru rânduri de alegeri, ne aflăm cu siguranță într-un moment periculos pentru jurnalismul românesc.

Recomandările lui ALP

Eliza se întoarce la țară. Ghidul începătorului care își caută teren, să fugă din oraș

Cu toții avem fantezia că într-o bună zi vom câștiga la Loto, chiar dacă nu jucăm, și ne vom retrage pe o insulă exotică sau într-un peisaj montan de povești. Eliza Casandra nu a ajuns milionară peste noapte. Dar a început să-și caute, împreună cu soțul ei, calea de a evada din viața haotică și murdară de la oraș. Pentru asta, s-a pus pe căutat, măsurat și cântărit inginerește. Iar totul a început cu achiziția unui teren, undeva la țară. Tot ce ți-ai putea închipui, dar mai ales la ce nu te-ai gândit că ar trebui să faci, înainte să scoți banii pe un teren pentru noua ta viață de orășean mutat la țară, a povestit Eliza aici.

Până unde ține sloganul „ne rezervăm dreptul de a ne selecta clientela”?

Nu știu dacă pe Vlad Dumitrescu l-au dat afară din vreun bar, după ce i-au arătat celebrul afiș cu „ne rezervăm dreptul de a ne selecta clientela”. Cert e că nicio firmă nu are dreptul legal să îți refuze un serviciu comercial, doar pentru că nu-i place de fața ta. Acest slogan afișat în te miri ce locații poate să însemne că ești dat afară, dacă te îmbeți și începi să faci scandal. Dar poate să acopere și abuzurile unor patroni care au probleme cu rasa, etnia, religia sau orientarea sexuală a unor oameni. Specialiștii i-au explicat lui Vlad de ce ideea că „e locația mea, fac ce vreau în ea” nu stă în picioare în fața legii.

De ce ne plouă în gură după modelul economic scandinav

Așa ca suedezii aceștia doi o fi stat privind la Stockholm și Cătălin Gabriel Done, gândindu-se: oare cum au ajuns, domnule, nordicii să aibă economii așa de bine dezvoltate? Sunt și bogații Europei, dar au grijă și de săraci, și de mediu, și de educație sau sănătate. Protecționismul scandinav și măsurile sale economice care fac posibile aceste lucruri sunt explicate de un tânăr doctorand în științe politice la Napoli, pasionat de modelele scandinave. Cele politice și economice, că la restul ne descurcăm și noi.

3 seriale despre relația pe care o ai cu locul de muncă

Vlad Dumitrescu se uită la multe filme, iar într-o bună zi, eu și Dana Mischie îl vom duce și la o piesă de teatru care să-i placă. Până atunci, a ales el pentru noi trei seriale despre oameni și joburile lor. Unul distopic, altul despre abuzuri, iar al treilea despre cum să nu uiți să fii om cu colegii tăi, chiar și într-o bucătărie dură de restaurant. Eu nu am văzut niciunul, pentru că sunt încă un fan întârziat al The Office și-s abia la sezonul 2.

Infograficul Panorama

Românii din diaspora au trimis acasă peste 9 miliarde de dolari (8,2 miliarde de euro), în 2021, potrivit datelor Băncii Mondiale. A fost un an record. Banii trimiși în țară de diaspora română a echivalat cu 3,2% din PIB-ul țării și clasa România pe locul 3 în UE, după valoarea remitențelor raportată la PIB.

Cei mai mulți bani veneau de la marile comunități de români din Spania, Italia și Germania, ne arată infograficul lui Edit Gyenge (click pe poză pentru a accesa materialul integral).

Dacă tăceai, deșteaptă rămâneai: Ligia Deca

Ministra Educației, Ligia Deca, e genul de ființă care își pune subordonații să șteargă comentariile negative de la postările sale de pe Facebook, pentru că „se încarcă negativ” și apoi „are o zi proastă”. Sunt citate din doamna Deca, nu ghilimele metaforice.

Acest episod de acum vreo lună trebuia să ne pregătească pentru zilele acestea, când Ligia Deca a optat să coafeze realitatea și să prezinte eșecul ca pe un succes, la aflarea rezultatelor obținute de elevii români în testele PISA. Știți, acele teste standardizate care ne arată nu atât cât de proști ne sunt copiii, în medie, la școală, ci cât de prost e sistemul de educație care îi școlește.

Am ieșit la fel de rău ca și la testele precedente. Când ieșiserăm tot prost. Suntem pe penultimul loc din UE, doar Bulgaria stă mai rău ca noi. Pentru Ligia Deca, faptul că stăm la fel de prost în școlirea copiilor a fost însă o dovadă de „reziliență” în fața perioadei din pandemie.

Tot în spiritul de optimism incurabil al Ligiei Deca, ministerul Educației a ales să prezinte rezultatele PISA eliminând grafice și informații care puneau România într-o lumină negativă. Cum ar fi că elevii români suferă grav de analfabetism funcțional – 49% la matematică, 42% la citire și 44% la științe. Adică ei citesc cursiv lucrurile, săracii, dar nu le înțeleg.

Peste câțiva ani, ne vom certa cu dânșii pe internet, după ce vor afla vreo informație sau decizie importantă pentru viețile lor și vor reacționa tocmai pe dos decât reiese logic din text, punând concomitent botul și la propaganda politică cea mai agresivă sau la cel mai apetisant fake news care îi va înhăța de nas.

Ca și cum nu era de ajuns, postarea de Facebook unde ministra se lăuda cu aceste frumoase rezultate la PISA a fost invadată de postacii de partid, cu laude scrise la indigo, în limbaj de lemn. Comentarii copiate evident dintr-un punctaj scris de cineva de la PNL sau de la ministerul condus de doamna Deca, nici nu mai contează.

Totul e bine însă pentru Ligia Deca, mai ales că trăim în România Educată a fostului său șef, Klaus Iohannis, cel care a înscăunat-o la Educație, direct de la Cotroceni. Așa că nu se poate altfel decât ca școala românească să arate bine, măcar până i se termină mandatul șefului.

Cifra săptămânii