Newsletter Panorama

Panorama cu ALP: Axa presei Budapesta-București sau de ce să nu cântăm încă prohodul jurnalismului

Computer Hope Guy
O parte din redacția Libertatea, într-o imagine a fotografului Matei Buță, pentru ultimul număr al revistei DoR.

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și editor la Panorama. O dată pe săptămână, vă povestesc despre un subiect care mi s-a părut demn de atenția voastră sau care doar mă enervează atât de mult, că îmi vine să afle și alții. Sugestiile și dorințele voastre le aștept aici.

Astăzi, vorbim despre undele de șoc ale cutremurului din redacția Libertatea pentru jurnalismul românesc și ce lecții am învățat de la alții, într-o călătorie de lucru la Budapesta. La București, ne minunăm că spiritul lui Ceaușescu n-a murit, privind cum au fost raportate rezultatele PISA, sub oblăduirea ministrei Educației, Ligia Deca.

Axa presei Budapesta-București sau de ce să nu cântăm încă prohodul jurnalismului

Jurnaliștii Libertatea Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan, la premiera documentarului Colectiv. Foto: Octav Ganea/Inquam.

Nu m-am mai simțit demult și descurajat, și plin de speranțe în același timp. La București, redacția Libertatea a devenit cea mai recentă victimă a măcelăririi dispuse de patronatul Ringier, în malaxorul intereselor comerciale și al nepotrivirilor etice de caracter. În frunte cu liderul Cătălin Tolontan și doi adjuncți, 20% din redacție va fi pusă pe liber, după ce o mișcare similară a avut loc la Gazeta Sporturilor, în urma unui conflict pe tema implicării industriei de pariuri în politica editorială a publicației.

În acest timp, la Budapesta, eu și alți jurnaliști din presa independentă din România (Recorder, Hotnews, G4Media, PressOne, Economedia, Spotmedia sau publicațiile de limbă maghiară UH și Átlátszó Erdély) tocmai luam lumină la conferința CE Media Trends, alături de mulți alții din Europa Centrală și de Est, despre cum să creștem. Cum să ne servim mai bine cititorii, dar și să ne dezvoltăm și susținem financiar mai coerent și durabil, pentru a putea face asta.

Pentru că, în ciuda unor impresii greșite, presă profesionistă fără bani nu se poate. Iar ca să fie așa cum trebuie, mai ales în țările strâmb dezvoltate cum e România, contează foarte mult de unde vin acești bani. Am văzut ce se întâmplă cu presa când banii vin de la stat, de la partide, de la diverși patroni care operează bișnițărește redacții, pentru a trafica influență comercială și politică la minut, sau de la unele companii care tratează presa ca pe o tarabă din Obor.

O concluzie pe care o trag tot mai mulți e că, chiar dacă nu te finanțează integral, cei mai sănătoși și durabili bani pentru jurnalism vin de la public. De la cititorii și urmăritorii cărora nu doar că le place rațional ce jurnalism produci, dar care sunt și emoțional alături de tine. Jurnalism fără public nu există, în ciuda fandoselilor elitiste pe care fiecare jurnalist le-a avut măcar o dată în viață.

Sigur că în această relație, nu doar mărimea contează și nu se măsoară doar în clickuri și minute video urmărite, mai ales într-un mediu unde conținutul livrat de presă este gratis.

Această relație nu e cu sens unic. Publicul trebuie să înțeleagă, așa cum o fac prea puțini români, dar prin alte țări deja devine o obișnuință, că accesul la jurnalism de calitate se plătește. Și că trebuie să fii dispus să-ți pui și banii, cât de mărunți, acolo unde îți pui likeurile, aplauzele sau pretențiile pentru o publicație. Să produci jurnalism de calitate costă al dracului de mult, oricâte basme idealiste ar circula despre inerența condiției mizere a jurnalistului și cum ar trebui el să-și sacrifice viața pe altarul unei misiuni salvatoare.

Ce vedem acum la Libertatea și am văzut la Gazeta Sporturilor nu e o premieră. Nu e nici sfârșitul jurnalismului din România. E doar încă un moment negru pentru această profesie, care îi rănește enorm pe cei care își fac onest meseria. Un patronat alege să-și protejeze fără scrupule banii și propriile interese, când jurnalismul practicat de propria redacție a ajuns să i le afecteze.

Mă întorc la Budapesta, acolo unde astfel de momente nu ar mai provoca nicio tresărire. În capitala Ungariei cu presa măcelărită de Orban, am aflat următoarea lecție: un moment de criză este cea mai bună ocazie să îți strângi publicul în jurul tău și să îi pui oglinda în față. E alături de tine și financiar, nu doar din vorbe, pe un drum nou și început pe curat?

În Ungaria, siteul Telex s-a născut după ce conducerea Index a fost decapitată, iar anterior portalul 444 s-a rupt tot din Index, pentru a putea scrie în libertate despre politicile lui Orban. În Slovacia, succesul Dennik N s-a născut după o schimbare de patronat, când o parte din echipă a demisionat și și-a făcut propriul site. Au acum o redacție de 130 de oameni, cu peste 70.000 de cititori plătitori.

Cum? Jurnaliștii au cerut ajutorul publicului lor. Iar acesta a venit, sub formă de donații, subscripții, abonamente de tot felul. Jurnalismul lor a mers mai departe, nu a murit odată cu decimarea unei redacții.

Cătălin Tolontan și echipa de la Libertatea pot fi sau nu pe placul unora. Putem alege să ne amintim unele momente în care poate au greșit sau nu am fost de acord cu ei. Dar nu putem sub nicio formă să nu respectăm jurnalismul lor.

Nu putem ignora moștenirea lui Mihnea Vasiliu (și el mazilit de Ringier), care a plecat dintre noi, după ce a reușit performanța să transforme Libertatea dintr-un tabloid faimos doar prin fata de la „pagina 5”, în una din cele mai vii și respectate redacții din presa „mainstream” românească, unul din puținele locuri unde se mai ridică întrebări incomode, care contează.

Acești oameni au publicul lor și nu e deloc mic. În el, există cu siguranță destui gata să le întindă mâna, pentru a se asigura că produc în continuare jurnalismul apreciat, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să doneze bani pentru susținerea unei noi redacții, unde marfa nu va mai fi gratis.

Jurnalismul nu moare cu o redacție. Jurnalismul trăiește așa cum îl cresc jurnaliștii, oriunde și oricum s-ar afla ei organizați, atâta timp cât nu-și iau câmpii spre domenii și vieți mai stabile, scârbiți și puși la pământ de burnout. Publicul lor e dator să stea alături de ei și să îi sprijine.

Altfel, vom ajunge ca în celebrul serial Succession, unde protagoniștii se adună la o partidă de vânătoare de mistreți, la un castel din Ungaria, iar unul întreabă mirat – de ce tocmai aici, la unguri? Răspunsul e tabloul perfect pentru cum poate arăta o țară cu jurnalism îngenuncheat: „E un loc bun să tragi cu arma, fără să-i pese nimănui ce lovești”.

Ungaria a reușit să aibă jurnaliști și redacții care au renăscut de sub lovituri mult mai grele decât în România. Dar, înainte de un an electoral de foc, cu patru rânduri de alegeri, ne aflăm cu siguranță într-un moment periculos pentru jurnalismul românesc.

Recomandările lui ALP

Eliza se întoarce la țară. Ghidul începătorului care își caută teren, să fugă din oraș

oras la tara teren

Cu toții avem fantezia că într-o bună zi vom câștiga la Loto, chiar dacă nu jucăm, și ne vom retrage pe o insulă exotică sau într-un peisaj montan de povești. Eliza Casandra nu a ajuns milionară peste noapte. Dar a început să-și caute, împreună cu soțul ei, calea de a evada din viața haotică și murdară de la oraș. Pentru asta, s-a pus pe căutat, măsurat și cântărit inginerește. Iar totul a început cu achiziția unui teren, undeva la țară. Tot ce ți-ai putea închipui, dar mai ales la ce nu te-ai gândit că ar trebui să faci, înainte să scoți banii pe un teren pentru noua ta viață de orășean mutat la țară, a povestit Eliza aici.

Până unde ține sloganul „ne rezervăm dreptul de a ne selecta clientela”?

Dreptul de a-ți selecta clientela

Nu știu dacă pe Vlad Dumitrescu l-au dat afară din vreun bar, după ce i-au arătat celebrul afiș cu „ne rezervăm dreptul de a ne selecta clientela”. Cert e că nicio firmă nu are dreptul legal să îți refuze un serviciu comercial, doar pentru că nu-i place de fața ta. Acest slogan afișat în te miri ce locații poate să însemne că ești dat afară, dacă te îmbeți și începi să faci scandal. Dar poate să acopere și abuzurile unor patroni care au probleme cu rasa, etnia, religia sau orientarea sexuală a unor oameni. Specialiștii i-au explicat lui Vlad de ce ideea că „e locația mea, fac ce vreau în ea” nu stă în picioare în fața legii.

De ce ne plouă în gură după modelul economic scandinav

stockholm

Așa ca suedezii aceștia doi o fi stat privind la Stockholm și Cătălin Gabriel Done, gândindu-se: oare cum au ajuns, domnule, nordicii să aibă economii așa de bine dezvoltate? Sunt și bogații Europei, dar au grijă și de săraci, și de mediu, și de educație sau sănătate. Protecționismul scandinav și măsurile sale economice care fac posibile aceste lucruri sunt explicate de un tânăr doctorand în științe politice la Napoli, pasionat de modelele scandinave. Cele politice și economice, că la restul ne descurcăm și noi.

3 seriale despre relația pe care o ai cu locul de muncă

Trei seriale care aducă o nouă perspectivă în relația pe care o avem cu locul de muncă

Vlad Dumitrescu se uită la multe filme, iar într-o bună zi, eu și Dana Mischie îl vom duce și la o piesă de teatru care să-i placă. Până atunci, a ales el pentru noi trei seriale despre oameni și joburile lor. Unul distopic, altul despre abuzuri, iar al treilea despre cum să nu uiți să fii om cu colegii tăi, chiar și într-o bucătărie dură de restaurant. Eu nu am văzut niciunul, pentru că sunt încă un fan întârziat al The Office și-s abia la sezonul 2.

Infograficul Panorama

Românii din diaspora au trimis acasă peste 9 miliarde de dolari (8,2 miliarde de euro), în 2021, potrivit datelor Băncii Mondiale. A fost un an record. Banii trimiși în țară de diaspora română a echivalat cu 3,2% din PIB-ul țării și clasa România pe locul 3 în UE, după valoarea remitențelor raportată la PIB.

Cei mai mulți bani veneau de la marile comunități de români din Spania, Italia și Germania, ne arată infograficul lui Edit Gyenge (click pe poză pentru a accesa materialul integral).

Dacă tăceai, deșteaptă rămâneai: Ligia Deca

Ministra Educației, Ligia Deca. Inquam Photos / Sabin Cîrstoveanu.

Ministra Educației, Ligia Deca, e genul de ființă care își pune subordonații să șteargă comentariile negative de la postările sale de pe Facebook, pentru că „se încarcă negativ” și apoi „are o zi proastă”. Sunt citate din doamna Deca, nu ghilimele metaforice.

Acest episod de acum vreo lună trebuia să ne pregătească pentru zilele acestea, când Ligia Deca a optat să coafeze realitatea și să prezinte eșecul ca pe un succes, la aflarea rezultatelor obținute de elevii români în testele PISA. Știți, acele teste standardizate care ne arată nu atât cât de proști ne sunt copiii, în medie, la școală, ci cât de prost e sistemul de educație care îi școlește.

Am ieșit la fel de rău ca și la testele precedente. Când ieșiserăm tot prost. Suntem pe penultimul loc din UE, doar Bulgaria stă mai rău ca noi. Pentru Ligia Deca, faptul că stăm la fel de prost în școlirea copiilor a fost însă o dovadă de „reziliență” în fața perioadei din pandemie.

Tot în spiritul de optimism incurabil al Ligiei Deca, ministerul Educației a ales să prezinte rezultatele PISA eliminând grafice și informații care puneau România într-o lumină negativă. Cum ar fi că elevii români suferă grav de analfabetism funcțional – 49% la matematică, 42% la citire și 44% la științe. Adică ei citesc cursiv lucrurile, săracii, dar nu le înțeleg.

Peste câțiva ani, ne vom certa cu dânșii pe internet, după ce vor afla vreo informație sau decizie importantă pentru viețile lor și vor reacționa tocmai pe dos decât reiese logic din text, punând concomitent botul și la propaganda politică cea mai agresivă sau la cel mai apetisant fake news care îi va înhăța de nas.

Ca și cum nu era de ajuns, postarea de Facebook unde ministra se lăuda cu aceste frumoase rezultate la PISA a fost invadată de postacii de partid, cu laude scrise la indigo, în limbaj de lemn. Comentarii copiate evident dintr-un punctaj scris de cineva de la PNL sau de la ministerul condus de doamna Deca, nici nu mai contează.

Totul e bine însă pentru Ligia Deca, mai ales că trăim în România Educată a fostului său șef, Klaus Iohannis, cel care a înscăunat-o la Educație, direct de la Cotroceni. Așa că nu se poate altfel decât ca școala românească să arate bine, măcar până i se termină mandatul șefului.

Cifra săptămânii

0 %
rata de analfabetism funcțional a elevilor români, la citirea unui text (teste PISA 2022)

Tell me more: Mircea Miclea

„Există un loc de la care nu mai prea poți coborî. Și atunci nu poți să spui că ești rezilient, ci ai ajuns la limita nivelului de a coborî, cel puțin în contextul cu infrastructura, cu finanțarea, cu mediul cultural din UE, suntem pe penultimul loc.

Dacă, de pildă, avem un corigent în clasă sau este pe penultimul loc în clasă și, în urma unor probleme, cei care sunt cu 9, cu 10 și cu 8 au ajuns să aibă note mai mici, ce să spunem? Că cel care este în continuare corigent este mai rezilient decât cei care au coborât de la nouă la opt sau de la nouă la șapte? Este complet neprofesional să interpretezi o astfel de situație ca fiind expresia unei reziliențe.

Ce m-a îngrijorat pe mine în această prezentare este că, practic, se încearcă o negare a realității. Or, e foarte greu să găsești soluții când negi realitatea” – Mircea Miclea, fost ministru al Educației, despre interpretarea pozitivă a testelor PISA de către ministra Ligia Deca (via Edupedu).


Până aici am avut să vă spun. Mai trec eu și săptămâna viitoare, vineri dimineață, dacă vă găsesc pe-acasă.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Andrei Luca Popescu

Redactor-șef adjunct Panorama.ro

S-a apucat de jurnalism crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București. După 20 de ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul, Europa Liberă sau Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă. Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
9 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    1
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x