Panorama cu ALP: Magiun pentru popor. De ce sunt praf în ochi plafonările la coșul Ciolacu

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. O dată pe săptămână, vă povestesc despre un subiect care mi s-a părut demn de atenția voastră sau care doar mă enervează atât de mult, că îmi vine să afle și alții. Sugestiile și dorințele voastre le aștept aici.

Vorbim azi despre coșul de alimente Ciolacu, din care tocmai a ieșit cozonacul, ca să facă loc magiunului, și de ce plafonarea adaosului comercial la câteva produse de bază e mai degrabă un praf în ochii românilor. Apoi, ne oprim la Camera Deputaților, unde se mai joacă încă Solitaire pe Windows 7, de le-a fost milă și hackerilor să ceară răscumpărare de-un Bitcoin întreg, pentru tolba de date furate din sistemul informatic al Parlamentului.

Magiun pentru popor. De ce sunt praf în ochi plafonările la coșul Ciolacu

Nu-i așa că simțiți o adiere de vânt luxemburghez prin portofele și pe carduri, de când guvernul Ciolacu a pus piciorul în prag la prețurile pentru unele alimente „de bază”? Altfel a curs viața în România, cu margarină și cozonac plafonate, iar dacă nu v-ați prins, stați numai să vedeți cum vă veți simți de acum încolo, când guvernul ne dă un plafon chiar și mai sănătos, prelungind măsura cu încă două luni.

Dacă nu v-a plăcut margarina, luați cu unt, iar dacă sunteți prea pufoși de la cozonac, luați cu magiun plafonat. „Tradițional” și fără zahăr, după cum a ținut să sublinieze ministrul Agriculturii, Florin Barbu, un domn care vrea să pară că ține nu doar la portofelul, dar și la silueta românilor.

Oricine pricepe câteva iote din cum funcționează o economie de piață sau măcar a trăit pe pielea sa niște comunism din ăsta de-al nostru, mai ca la țară, urss-ist, nu din acela prizat din cărți, pe la cafenele și cluburi de lectură dotate cu toate binefacerile urâtului de capitalism, trebuie să aibă măcar o simplă intuiție: prețurile impuse cu forța de către stat și intervențiile pe termen lung în economie nu duc la ceva bun pentru nimeni. Da, dar ai văzut ce ieftină e benzina în Venezuela?

Pentru cei care trăiesc însă amețiți ireversibil de propaganda că străinii ne fură țara, că marile lanțuri de magazine și companiile au ca unic scop în viață să distrugă magiunul românesc sau brânza noastră strămoșească, în timp ce ne iau și pielea de pe noi, aceste plafonări de prețuri au sens. Ba chiar creează iluzia că uite, guvernul se luptă pentru români și ține cu casa.

Într-adevăr, pe termen scurt și în situații de criză, intervenția statului asupra unor prețuri poate avea sens și poate elimina o parte din povara financiară de pe umerii cetățenilor. Am văzut acest lucru în cazul energiei electrice și gazelor, în plină criză inflaționistă și de securitate, după ce Rusia a invadat Ucraina. Nu doar la noi, ci în toată Europa.

Apoi, am văzut și efectul acestei plafonări pe termen lung, când un guvern nu gândește prea departe: românii au ajuns să plătească anul trecut printre cele mai mari prețuri la energie din toată Europa. S-au trezit abia acum decidenții de la București că ar cam trebui să scoată plafonul din priză, că arde.

De ce? Pentru că marile companii au profitat, ne-au spus demagogii. De fapt, motivul e simplu: prețul îl fac piața și bursele internaționale unde se tranzacționează energia, nu pixul gânditorilor din guvernul Ciolacu.

Când energia s-a ieftinit peste tot în lume, plafonul românesc de preț a devenit un bonus bun de exploatat, nu o limită punitivă pentru companii și salvatoare pentru cetățenii loviți și așa de inflație. Companiile ne-au vândut în continuare curent și gaze la prețul maxim permis de stat, care a rămas hăt, departe în sus.

Să ne întoarcem la cozonacul și magiunul nostru tradițional, cu plafon. Dacă ne uităm mai bine, vedem că de fapt prețurile la alimente nu au prea scăzut. Ba chiar au cam crescut. În septembrie și octombrie, prețurile la produse alimentare au crescut ușor, în noiembrie s-a înregistrat un minus 0,2%, apoi în decembrie iar au crescut ușor.

Sigur, putem spune și ca domnul premier Ciolacu, că dacă nu plafona dânsul adaosul comercial la 20%, la cele câteva alimente, prețurile ar fi crescut poate și mai mult.

Din piață și dinspre experți, au venit tot felul de avertismente. Că degeaba pui frână la marja de profit pe câteva alimente, cu gramaje și atribute specifice (carne nu știu de care sau brânză nu știu cum), pentru că piața – de la producători, la vânzători – tot singură se va regla și își va scoate pârleala la miile de alte produse similare, care nu sunt prinse pe lista coșului de alimente marca Ciolacu. Astfel, apare riscul ca prețurile să crească per ansamblu, în loc să scadă.

Degeaba s-a explicat că regulile nu au mare noimă și pot fi cu ușurință fentate, ajungându-se la anomalii de tipul pungii de mălai la un kilogram și 50 de grame, care nu se încadrează în limitele plafonării impuse de guvern. Sau că unii procesatori și producători ai alimentelor plafonate nici nu visau la adaosuri de 20%, dar grație limitei de sus impuse de guvern, au putut acum să profite, ceea ce a dus la prețuri mai mari în final.

Degeaba li s-a spus politicienilor că sunt doar populiști și aruncă cu praf în ochii cetățenilor, pentru care, într-adevăr, prețurile care au luat-o razna le salută din mers puterea de cumpărare.

Per total, România avea în decembrie 2023 a doua cea mai mare rată anuală a inflației din toată Uniunea Europeană, după Cehia: 7%. Până și Ungaria, un model drag românilor amatori de intervenții ale statului cu bocancii în economie, care drept efect a atins culmea de 25% a inflației în 2023, a reușit să pună frână creșterii prețurilor mai bine decât România, până la finalul anului trecut.

Ne putem însă consola în continuare cu magiunul nostru tradițional, protejat de guvernul Ciolacu prin plafon. Doar să aveți grijă la borcan, să fie până în 350 de grame. Magiunul la 400 de grame e deja pentru bogați, nu intră la plafon.

Recomandările lui ALP

România produce multă energie din soare și vânt, dar tot se sufocă prin cărbune

Am ajuns la performanța de a produce energie din surse regenerabile mai mult de jumătate din mixul național energetic, dar tot murim cu cărbunele de gât. Anca Iosif ne explică cum reușește România să-și taie singură craca de sub picioare, chiar și când face un lucru bun. Evident, o mare parte din motive se reduce la calitatea sau lipsa infrastructurii.

Cum își cuplează China tentaculul comercial în Germania, prin fotbal

BYD, gigantul chinez care a depășit Tesla în vânzările mondiale de mașini electrice, s-a insinuat în inima Europei mai perfid decât pe patru roți: ca sponsor al campionatului european de fotbal din 2024. Ciprian Ioana ne explică cum nu e vorba doar de ironia sorții – mașina chinezească i-a dat un șut Volkswagen-ului nemțesc, chiar la el acasă. Totul vine la pachet cu influența politică și comercială dirijată de la Beijing. Altfel, China sufocă în bani pe oricine se arată dispus.

Ce pericole pasc economia României în super-anul electoral 2024

Cu un ochi la slănină și cu altul la făină, într-un an cu patru runde de alegeri (sau câte s-or comasa până la urmă), politicienii au potențialul să derapeze economia românească mai grav ca oricând. Nu că n-ar reuși și în ani neelectorali. Cu un deficit bugetar cât casa, cu măsuri fiscale ale căror efecte pun pe jar pe toată lumea, 2024 nu sună bine. Cristina Dobreanu a stat de vorbă cu Alexandra Smedoiu, președinta CFA România, să aflăm cât de rău poate fi. Noroc cu injecțiile masive de fonduri europene.

Înainte de Swiftonomics, am avut Beckonomics

David Beckham nu a fost doar un mare fotbalist după care oftau toate fetele din generația mea, dar și o mașinărie de marketing. Cuplat cu Victoria, the Beckhams au dezvoltat împreună un mic imperiu bazat pe brandul personal și contractele bănoase care vin la pachet cu asta. Tot în acest context se înscrie și documentarul „Beckham” de pe Netflix. E mai întâi o unealtă de marketing. Nu ai zice că Alina Cristea e pasionată de încrengăturile dintre fotbal și afaceri, dar uite că și pe ea a cucerit-o iscusința lui Beckham.

Aplicația AUR e făcută de băieți conectați la banii SRI și MAE

Răzvan Filip povestește în PressOne cum aplicația AUR, prin care partidul extremist își fidelizează și își crește baza de membri de partid, ba le mai ia și bani pentru asta, e creată de niște domni a căror firmă prestează și pentru SRI sau MAE. Au avut și o criptomonedă cu iz de fraudă. Cum o dai, cum o sucești, periodic apar dezvăluiri despre cum diverși băieți actuali sau foști prin serviciile secrete au un mare drag de AUR și de universul naționalist-extremist în care gravitează.

Infograficul Panorama

Suntem bombardați zi de zi cu știri despre riscuri iminente și catastrofe care stau să se întâmple, dacă nu s-au întâmplat deja. Care sunt însă cu adevărat pericolele care ar trebui să ne îngrijoreze cel mai mult, dacă ne-am baza pe cifre și argumente științifice? Unde ne uităm mai întâi?

Aproape 1.500 de experți din mediul academic, guvernamental, de business și al societății civile au făcut acest exercițiu pentru noi, în mod organizat. Ei s-au uitat la cele mai mari riscuri pentru omenire în cinci domenii: economie, mediu, geopolitică, societate și tehnologie. Edit Gyenge a sintetizat rezultatele studiului făcut de World Economic Forum, în acest infografic. Intrați pe el, pentru că veți găsi mai multe date și despre riscurile pe termen lung cu care ne confruntăm.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Camera Deputaților

Vestea că buletinul lui Marcel Ciolacu și odată cu el datele personale ale tuturor parlamentarilor români, de la acte de identitate la diverse contracte de servicii, au ajuns pe mâinile unor hackeri, care le-au pus pe vânzare pe dark web și au cerut răscumpărare 0,8 Bitcoin, adică vreo 30.000 de euro, a făcut înconjurul presei.

„O să-l schimb”, s-a hăhăit premierul Ciolacu în fața atacului cibernetic, de parcă l-au făcut la buzunare hoții în Obor, iar acum trebuie să meargă la poliție să-l dea pierdut. Doar că a doua oară un Marcel Ciolacu nu se mai naște, așa că CNP-ul tot ăla rămâne, poate și adresa. Detalii.

Ce poate nu a fost îndeajuns de bine pus în lumină este însă următorul fapt: în Camera Deputaților există computere pe care încă rulează Windows 7. Sistem de operare lansat acum aproape 15 ani, care nu mai primește actualizări de securitate de 4 ani. Probabil că hackerilor le-a fost și milă, de-aia nu le-au cerut un Bitcoin întreg deputaților români, văzând cât de săraci sunt într-ale tehnologiei.

De vină a fost un om, spune ministrul Digitalizării. Un om și dispozitivul său infectat, care s-a conectat la praștia de infrastructură IT a Parlamentului. Bine ați venit, hackeri!

Ca întotdeauna cu prostul care nu e prost destul, până nu e și fudul, Camera Deputaților a decis cu ceva ani în urmă că se ocupă ea singură mai bine de propria securitate cibernetică, nu are nevoie de alde STS, SRI și alți băieți ai statului român care cu asta se ocupă, printre altele, să protejeze infrastructura critică de atacuri.

Vorba lui nea Marcel, ce mare lucru s-a-ntâmplat? „Este exclusă o răscumpărare. Ce să răscumpere? O să îmi schimb buletinul, sper că până acum să nu fi făcut niciun împrumut”. Nu știe Marcel Ciolacu că nu se mai dă credit doar cu buletinul, umblă printre săraci doar la poze.

Cu banii de răscumpărare, mai bine să ia niște Windows proaspăt, au băgat pe ăsta nou niște interfețe de Solitaire, de stă mâța-n coadă.

Cifra săptămânii