Panorama cu ALP: Este Nicușor Dan un micromanager? Cum riscă președintele să pice în plasa factotum

Bine ne-am regăsit, sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim despre aparenta tendință a președintelui Nicușor Dan de a acoperi de unul singur tot ce mișcă fierbinte pe agenda publică. Ne uităm la argumentele cu care el a mers la CCR, pentru a ataca legea privind manifestările extremiste, și de ce și-a luat-o peste nas. Ne întrebăm dacă nu cumva e un micromanager care riscă să pice în eroare tocmai pentru că joacă mai mult de unul singur. Apoi, ne oprim la Sorin Grindeanu, liderul PSD care e supărat că am aflat cum i-au alunecat autostrăzile din PNRR.

Nicușor micromanagerul? Cum riscă președintele să pice în plasa factotum

Primul gând care mi-a venit în minte când am citit sesizarea președintelui Nicușor Dan către Curtea Constituțională, în care semnalează „neclaritățile” legii care înăsprește drastic sancționarea penală a susținerii și organizării de mișcări fasciste, legionare etc., a fost că pare ceva făcut pe genunchi. Mi l-am închipuit pe Nicușor Dan, cu părul vâlvoi și mânat de bunele sale intenții, citind legea și spunându-și la Cotroceni: băi, ia stai un pic!

Gândul mi-a venit nu doar pentru că argumentele sesizării de neconstituționalitate sunt pe alocuri foarte discutabile, dar și pentru că mi-am amintit un articol din HotNews, în care unii apropiați și colaboratori ai lui Nicușor îl descriu ca pe un obsedat de control, care nu prea are încredere în oameni, deci nu deleagă sarcini.

E mânat de bune intenții și vrea să rezolve lucrurile, dar e căpos, lucrează greu în echipă. „Am intrat în sala unde era Nicușor și am avut o imagine unică: primarul stătea aplecat asupra unei hărți imense, singur, și avea zeci, dacă nu sute de dosare pe care le ceruse. Totul trecea pe la el”, își amintea cineva.

Nicușor Dan pare genul de om care, decât să roage sau să pună pe cineva să facă ceva, mai bine face el. Pe ideea că face mai repede sau mai bine. Poate părea o aroganță, poate fi un efect al mizantropiei – decât să te legi la cap cu alții, mai bine faci singur.

Până la un punct, în cazul unui om competent și bine intenționat, aceste lucruri pot fi benefice, chiar dacă epuizante și distructive pentru echipă. Sunt, însă, trăsăturile unui micromanager, personaj pe care dacă nu ți-l ții în frâu, poate deveni una din cele mai toxice făpturi dintr-un mediu de lucru. E șeful acela care îți stă permanent peste umăr, îți zice ce și cum să faci, ba chiar se bagă și peste munca ta, pentru că, evident, e convins că oricum o face mai bine și mai repede.

Uneori, poate că faci bine ca micromanager. Îmi închipui cum trebuie să te simți când vii din mediul privat sau ONG în sistemul de stat, unde lucrurile se mișcă cu viteza melcului, iar mantra multor angajați este „nu se poate/nu azi”. Dar, de la un punct încolo, riști să-ți depășești limitele competenței și să dăunezi.

Nu o să intru în considerații juridice care mă depășesc, însă nu pot să nu remarc că unele argumente aduse de Nicușor Dan contra legii Vexler, liderul Federației Comunităților Evreiești din România, reiau într-o formă mai blândă lozinci folosite și de ecosistemul politic extremist al AUR-POT-SOS, care a contestat și el legea la CCR, fiind trimis la plimbare. Par lucruri gândite de un neofit juridic sau de un avocat prea zelos. Poate chiar de Nicușor, în forma lui de micromanager.

Președintele își începe argumentația vorbind despre polarizarea societății și neîncrederea în autorități – lucruri cât se poate de reale, însă care nu au vreo legătură cu legea propriu-zisă. Nu sancționăm penal fapte în funcție de cum se simt eventualii infractori.

Apoi, se merge pe ideea că nu e clar ce e aia legionar. Explicațiile oferite în sesizare arată, însă, chiar contrarul: e destul de clar ce înseamnă legionar, doar că nu scrie mură în gură în lege. Asta constată și CCR, care i-a respins în unanimitate sesizarea ca neîntemeiată. Practic, i-a spus lui Nicușor Dan să pună mâna pe niște cărți de istorie, pentru definiții ale legionarismului. Nu e nimic neclar și de „relativizat” în lege.

Argumentul prezidențial care mi-a zbârlit părul, pentru că l-am auzit de nenumărate ori din partea extremiștilor cu vădite convingeri antisemite și legionare, e că uite, domn’le, și Eminescu a scris texte cu „idei și concepții xenofobe, inclusiv antisemite”. Păi, ce facem, interzicem poetul național?

„Este absolut neclar până la ce nivel prezența unor idei și concepții fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe face dintr-un text un material cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob în sensul Legii”, scrie Nicușor Dan (sau juriștii cu care s-o fi consultat).

Apoi, tot el ne arată că, de fapt, e foarte clar unde e limita, pentru că legea o spune: „Nu constituie infracțiune fapta (…), dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public”.

Deci, nu-l interzicem pe Eminescu, nici nu arestăm oamenii care vorbesc despre rușinoasele sale scrieri antisemite și xenofobe, dacă o fac în contextul amintit. Dacă o fac pentru a promova aceste idei, ca sprijin de propagandă, da, faptele trebuie sancționate.

Pretenția lui Nicușor Dan ca o lege să fie clară e ok. Nu dorim legi care să fie atât de prost scrise, că fiecare înțelege ce vrea. Președintele se teme să nu apară abuzuri din cauza neclarităților, dar dacă am văzut ceva în România până acum e că – dimpotrivă – această lege, chiar și în forma ei mai lejeră, nu a fost aplicată mai deloc.

Problema e alta. Există un principiu în drept care spune că legea nu poate și nu trebuie să intre prea adânc în detalii, interpretări, cazuistică, tocmai pentru că asta i-ar dăuna clarității și oricum nu ar putea acoperi toate situațiile din realitate.

Pentru asta, avem judecători care să aplice legea, în literă, dar și în spirit. Nicușor Dan nu pare conștient de acest principiu juridic. El vede legea ca un fel de linie de cod, unde totul ar trebui scris în binomul IT-ist „if… then” (dacă… atunci). Și m-am convins de asta ascultându-i justificarea sesizării la CCR.

Ne-a spus președintele cum în orașul său natal, Făgăraș, „există o mică asociație care se ocupă de promovarea Rezistenței din Munții Făgăraș, face expoziții, fel de fel de evenimente de felul ăsta. Între membrii Rezistenței din Munții Făgăraș sunt câteva persoane care în trecutul lor au fost parte din mișcarea legionară. Întrebarea este: această asociație are sau nu are caracter legionar? Pentru că legea nu ne spune”.

Nici nu ar trebui să ne spună explicit legea ce se întâmplă cu micul caz descoperit de Nicușor Dan la el, la Făgăraș. În cazul unei acțiuni penale, un procuror probează asta, iar un judecător judecă dacă într-adevăr simpla prezență în trecut a unor legionari în această asociație care azi promovează altceva – mișcarea anticomunistă – încalcă legea.

În subsidiar fie spus, ar trebui să vedem că poate, în realitate, unele mișcări și asociații anticomuniste asta au fost și sunt și azi, de fapt – acoperiș pentru niște legionari care, la un moment dat, par că au luptat pentru un scop nobil. Asta nu le schimbă, însă, concepțiile sau faptele antisemite și fasciste. Aceste cazuri, evident, nu pot fi prevăzute în litera legii, ci un judecător ar trebui să le judece în particular.

Micromanagementul lui Nicușor Dan se combină cu nevoia de a călări subiecte fierbinți, pentru că oamenii așteaptă într-adevăr un președinte implicat, după dezastrul epocii Iohannis. Am văzut asta deja la Cotroceni, în negocierea guvernării la pachet cu măsurile fiscale, dar și la poziția luată la MAI, unde președintele a atras atenția asupra crimelor comise asupra femeilor de foști sau actuali parteneri.

Sunt curios ce va ieși din acest stil în relația cu serviciile secrete, subiect de care Nicușor Dan pare că se ferește. Deocamdată, cugetă. Și a primit deja un flit în CSAT, unde implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale anulate în 2024 a rămas tot la stadiul de marotă nedovedită, 8 luni mai târziu.

„Suntem siguri, prin analogie, că Rusia a fost, dar n-avem dovada”, rezumă situația o sursă pentru HotNews. Prin analogie, și Adibas e Adidas, și Lafufu e Labubu, și băieții care-și pun tobe sport pe cazane BMW import Germania conduc mașini de raliu. De astea, însă, nu se împiedică democrația.

Recomandările lui ALP

Când fiica șoferului șefului DNA nu e o bună secretară

Instituțiile de stat sunt atât de înțesate de sinecuriști politici, că nu mai au loc unii de alții, ne arată Romana Puiuleț în Rise Project. Tânăra din imagine nu are nicio vină că e fiica șoferului șefului DNA, Marius Voineag. Lipsită de orice studii sau experiență, fata a ajuns șefă de cabinet, adică secretară, la Călin Ion, consilier de la Curtea de Conturi, pus și el în funcție de PSD. Culmea? Sinecuristul nici măcar nu e prea mulțumit de tânăra piloasă: cică nici nu prea dă pe la muncă.

Specialiști de cascadorii râsului, la cârma uzinei de arme

Rămânem tot la sinecuri. Uzina de armament de la Dragomirești, care e prinsă în lanțul de producție a muniției NATO, e supervizată de specialiști aleși pe sprânceană, ne arată Sorin Ozon în Libertatea. O fostă ziaristă, un avocat, o contabilă asociată cu un apropiat de-al lui Vanghelie, și un fost manager de păcănele. Toți afiliați politic la PSD. Iar noi visăm la revigorarea industriei de armament.

Încă un parc ras în București. De patronul Auto Cobălcescu

Sectorul 3 din București pare patria defrișărilor de parcuri de către oamenii de afaceri care se împiedică de natură în calea îmbogățirii lor imobiliare. Răzvan Filip prezintă în PressOne cazul parcului Codrii Neamțului, unde copacii au fost tăiați de patronul Auto Cobălcescu, Eugen Stănculescu. Abonat la contracte cu primăria de sector, patronul zice că doar voia să nu le cadă copacii uscați în cap copiilor de la școala din vecinătate. Primarul Negoiță ce să facă? De exemplu, un party pe acoperișul firmei Cobălcescu.

Risipă de milioane pe strategii fantomă contra inundațiilor

În România, mor cei mai mulți cetățeni din UE din cauza inundațiilor. Statul a cheltuit aproape șase milioane de euro pe un proiect cu un site fantomă și studii cu care să combată dezastrele. Acum, mai aruncă un milion de euro pe o platformă care există, dar e nefuncțională. Georgiana Anghel ne arată în Context cum statul a ratat proiect după proiect de apărare contra inundațiilor, aruncând pe apa sâmbetei o grămadă de bani.

Infograficul Panorama

Drumul românilor prin școală a evoluat mult în ultimii ani, trecând prin schimbări de trend semnificative. Edit Gyenge ne arată într-un material interactiv cum s-a transformat România în ultimii 30 de ani.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Sorin Grindeanu

Vestea că o parte din autostrăzile care se construiesc acum au fost scoase din schema PNRR le-a pătat bluzițele liderilor PSD, în special liderului Sorin Grindeanu, care a moșit Transporturile în ultimele guverne Ciucă-Ciolacu.

Tehnocratul Dragoș Pîslaru, de la Proiecte Europene, a anunțat că se caută finanțări paralele, din alte fonduri europene, și că autostrăzile vor merge înainte. PSD-iștii s-au opărit, însă, în cor: uite cum bagă panică în populație Pîslaru cel rău, că „se închid” autostrăzile, iar decontul pică pe ceafa lor.

În realitate, după cum explică și Asociația Pro Infrastructura, pe care dacă o iubesc pentru ceva e că nu se ferește de cuvinte tari, e că „rahatul a lovit ventilatorul” („the shit hit the fan”, cum zic americanii). Investiții de peste 6 miliarde de euro ies din PNRR și nu e vorba doar de unele autostrăzi, ci și de căi ferate care sunt chiar și mai vai de mama lor. Motivul? Eratele și detaliile licitațiilor făcute în România nu au respectat legislația europeană.

Statul român a fost informat de asta încă de anul trecut, însă doar nu era să ne spună în plină campanie electorală PSD și PNL că au dat iar cu oiștea în gard, de competenți ce sunt.

Acum, situația stă așa. Într-adevăr, Grindeanu are dreptate, nu se închid autostrăzile începute deja, ele merg înainte, unele sunt deja în folosință. Într-adevăr, și Pîslaru are dreptate că finanțarea nu va mai veni din PNRR, ci din alte fonduri. Ce înseamnă asta? Păi, că am pierdut banii respectivi din PNRR, dar că se găsesc alții la mama UE.

Și atunci, care e problema? Că acei alți bani europeni puteau fi alocați altor proiecte de infrastructură, care acum nu vor mai avea finanțare, pentru că trebuie să acoperim golurile rămase pe autostrăzile scoase din PNRR. Pe scurt, problema e că suntem conduși de proști care ne pierd bani și ne țin țara pe loc. Dar asta nu o să ne spună Sorin Grindeanu de la PSD.

Cifra săptămânii