Panorama cu ALP: Nicușor și serviciile secrete a priori. De ce nu e sănătos să reparăm statul cu ciocanul SRI

Bine ne revedem! Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim azi despre senzația de miel care tocmai a pășit în pădurea lupilor, pe care proaspătul președinte Nicușor Dan o lasă atunci când vorbește de serviciile secrete. Episodul evaziunii fiscale combătute cu SRI-ul ne arată pericolul ca, din bune intenții, să alunecăm din nou în vechile păcate ale ciocanului securist cu care îndreptăm mobila prin casă. Mergem apoi să ne crucim iar la cel mai libertarian angajat la stat al României, deputatul USR Claudiu Năsui, care vrea sânge de cercetător pe pereți.

Nicușor și serviciile secrete a priori. De ce nu e sănătos să reparăm statul cu ciocanul SRI

„Patria a priori” este deviza Serviciului Român de Informații și sună foarte inspirațional, însă, dacă te gândești că rolul său este să sape după informații și să acționeze în consecință, nu să creadă orbește în ceva predefinit, parcă nu-ți mai vine să te înmoi așa de patriotic. Mai ales când serviciile secrete din România funcționează pe principiul „statul/patria sunt eu”.

Nicușor Dan abia își intră în pâine, însă apetența lui pentru a reforma funcționarea serviciilor secrete pare foarte scăzută. Deocamdată, se rezumă doar la naturala nevoie de a numi un director civil la SRI, care trăiește în huzur militar de doi ani. Scuza lui Nicușor e că nu a avut timp de altceva. Îl ard altele mai urgente: formarea unui guvern care să oprească scufundarea României.

Totuși, pe moment e de speriat reflexul noului președinte de a reveni la păcatele predecesorilor săi – folosirea acestor servicii pe post de ciocan prezidențial, pentru că, în beția puterii, vezi cuie de bătut peste tot.

Enunțarea posibilei sale intenții de a folosi mai mult SRI în lupta contra evaziunii fiscale, lucru pe care serviciul secret îl are deja printre prioritățile teoretice, prin prezența acestei amenințări structurale la adresa securității României în Strategia Națională de Apărare a Țării, arată că Nicușor Dan are această tentație de a îndrepta lucruri cu ciocanul.

Precum SRI, care pune patria a priori, îmi propun să fiu și eu aprioric cu bunele intenții ale proaspătului președinte Dan. Omul arată că vrea să schimbe lucrurile într-un sens bun pentru toți românii, însă nu prea pare că știe de unde și cum să o apuce. Astfel, pericolul e să pice ușor în plasa influenței unor personaje precum Cătălin Predoiu, conformistul politic desăvârșit, care nu a avut vreodată o poziție în răspăr cu a serviciilor secrete. Cu el a spus Nicușor Dan că s-a sfătuit dacă e cazul să asmută ofițerii SRI asupra evaziunii fiscale din România.

Care e problema, de fapt? Pentru că mulți vor spune, așa cum s-a întâmplat și în epoca de glorie a luptei anticorupție marca Băsescu-Kovesi, de ce nu? De ce să nu punem noi SRI și restul de cinci servicii secrete ale României (extern, militar, polițist-intern, de comunicații și de protecție-pază) la treabă, dacă le avem și le plătim? Nu ne apără ele patria?

În primul rând, pentru că toate aceste servicii secrete funcționează într-o lipsă totală de transparență (justificată de natura muncii lor), dar mai ales într-o lipsă totală de control exterior și răspundere în fața unor mecanisme civile. Adică, în fața românilor pe care se presupune că îi apără și protejează (am văzut, cu ocazia alegerilor din decembrie 2024, cât de bine o fac, dar nu mai deschidem aici discuția).

Serviciile secrete din România, în frunte cu mamutul SRI, funcționează în baza unei legislații fosilizate, din anii ’90, pe baza căreia se poate improviza și abuza foarte ușor. Mecanismele democratice de control civil asupra lor sunt o glumă sinistră.

Comisiile parlamentare, care ar trebui să tragă aceste servicii la răspundere și să facă lumină pentru cetățeni asupra unor chestiuni controversate din activitatea lor, nu doar că nu-și doresc să deranjeze vreo scamă de pe umerii generalilor, dar nici nu prea au cum. Regulile legale după care funcționează nu le permit mare lucru, sunt de o birocrație vecină cu romanele lui Kafka și ar trebui schimbate din temelii, înainte de a putea vorbi de vreo urmă de control civil real.

Așadar, avem servicii secrete, dar nimeni în afară de ele și conducătorii lor nu știu cu adevărat ce fac, cum fac, pe cine protejează, cum cheltuiesc banii și ce interese servesc. Nu doar că nu știm, dar nici nu avem mecanismele de a afla. Disprețul lor pentru răspunderea în fața românilor e atât de imens, încât nici măcar nu mai publică maculatura anuală, intitulată „raport de activitate”.

Trebuie doar să credem a priori, precum SRI, că serviciile servesc patria. Cum anume, cine face parte din patrie și cine nu merită asta, doar ele știu. Dacă privim cinstit și nu aprioric, precum o fac unii talibani civili din presă sau unii care funcționează de o viață în apanajul serviciilor secrete, trebuie să recunoaștem că asta e o situație periculoasă pentru principiile de bază ale unei democrații.

Pe de altă parte, evaziunea fiscală e un buboi cu risc imediat de explozie, care infectează cât se poate de concret supraviețuirea economică a României. Când ai o instituție ca ANAF, care funcționează la lumina civiliei, însă nu e în stare sau nu vrea să-și facă treaba, tentația naturală poate fi să pui mâna pe ciocan. Și asta s-a mai întâmplat în epoca Băsescu, când serviciile secrete au zburdat în afara democrației, poate cel mai puternic după 1989.

Totul, în numele unor nobile idealuri și ale unor rezultate care au luat ochii, dar nu au rezolvat nimic structural, pe termen mediu și lung, ci doar au născut noi găști oculte. Totuși, cu ofițeri SRI detașați în coastele încremenitului ANAF, treaba contra evaziunii fiscale și colectarea banilor au mers mai bine. Am avut rezultate, la fel ca și în justiție – nu mai contează cum și cu ce efecte.

Asta e însă ceva similar cu armata chemată la deszăpezire. Când ai instituții și mecanisme civile incapabile, dai milităria jos din pod. Nu poate fi, însă, decât o soluție temporară. Dacă o prelungești sau te bazezi în mod repetat pe ea, situația dă naștere inevitabil la abuzuri. Din simplul motiv că totul se petrece în umbră, fără niciun mecanism de răspundere în fața publicului.

Nicușor Dan pare să știe aceste lucruri. „Ceea ce noi trebuie să facem este să fim foarte clari până unde acționează serviciile de informații”, a spus el. Nu vreun ofițer de informații va merge să prindă marii evazioniști, așa cum stăteau procurorii din epoca Kovesi, de mânuță cu ofițerii SRI. Tot inspectorii ANAF o vor face, presupunem că pe baza unor informații mai bune decât acum.

Problema e că nu e ca și cum, în prezent, ANAF nu știe unde e evaziunea. Știe prea bine. Doar că nu poate și, în multe cazuri, nu vrea să o elimine. Poate și pentru că încrengăturile marii evaziuni fiscale implică, nu de puține ori, diverși conectați politic și la serviciile secrete.

„Nu stăpânesc foarte bine domeniul”, a mai spus președintele Dan, și tocmai aici e marele pericol de îmbrobodire în aburul aprioric al serviciilor secrete. Totuși, Nicușor își amintește că „Curtea Constituțională a spus că, prin acele protocoale (cu parchetele – n.r.), SRI și-a depășit atribuțiile legale de a furniza informații către instituțiile competente”. Busola îi arată direcția corectă.

În vorbele ilustrului escroc și evazionist fiscal Sorin Ovidiu Vîntu, și astăzi la fel de valabile: „Domnilor, întăriți-vă statul!”. Speranța e ca Nicușor Dan să priceapă că statul nu sunt SRI și serviciile secrete, ci noi toți, românii. Din această luptă, mai întăriți trebuie să ieșim noi, cetățenii, nu ecosistemul tenebros și cu mare drag de abuz de putere al serviciilor secrete. Abia acest lucru ar trebui să fie „a priori”.

Recomandările lui ALP

Cum se pune batista pe țambal la DNA?

Poate vă întrebați, uneori, dom’le, cum de nu se ating procurorii niciodată de unele persoane publice, chiar și când sunt implicate în scandaluri cât casa. Uite, de un exemplu, Nicu Marcu, fostul șef liberal al ASF, pe sub nasul căruia a bubuit falimentul Euroins. Andreea Pocotilă și Ciprian Ranghel, de la Recorder, pun pe masă acuzațiile aduse de un procuror din DNA, care susține că îi sunt mușamalizate anchete și e mutat abuziv prin secțiile parchetului. Sora șefului DNA lucrează, dacă n-ați ghicit deja, la ASF.

Moștenirea lui Nicușor Dan la Primăria București

Cui ne-ai lăsat tu, Nicușorule, pe noi, bucureștenii? Dan e președinte, nu mai e primar, iar Catiușa Ivanov face în Snoop un necesar bilanț cu ce rămâne în urma acestuia, prin București. Pe puncte clare, vedem ce a făcut, dar mai ales ce nu a făcut Nicușor Dan în Capitală, timp de cinci ani.

Crima din Cosmopolis ne arată din nou o justiție în zdrențe

Crima din cartierul-ghetou Cosmopolis, unde o fostă concurentă la Insula Iubirii a fost executată cu focuri de armă de un fost iubit abuziv ne-a arătat încă o dată că sistemul de protecție a femeilor care sunt victime ale violenței și amenințărilor din partea masculilor cu reale probleme psihice este atât de ineficient, încât e nevoie să curgă sânge ca să se poată mișca. Uneori, e prea târziu. Simona Voicu ne arată în Hotnews cum individul care a ucis apoi s-a sinucis a fost lăsat să zburde liber de justiția și poliția română.

Ce facem cu banii pierduți din PNRR?

România a respectat doar 14% din angajamentele pe care și le-a luat în PNRR și a lăsat pe masă o grămadă de bani europeni. Vestea bună e că, deși suntem codași prin Europa, nici majoritatea statelor UE nu s-au mișcat mult mai bine. Așa că acum se discută prelungirea termenului de accesare a banilor din PNRR. Alexandra Albu ne explică ce mai putem face să salvăm măcar o parte din banii pe care i-am ratat până acum.

Mai e de plecat la studii în SUA?

Derapajele anti-democratice ale lui Donald Trump au lovit și universitățile americane, care sunt supuse unui șir de restricții de neimaginat până acum. În războiul MAGA-trumpist cu educația, au de suferit și studenții români, iar planurile celor care se pregăteau să plece la studii în SUA sunt date peste cap. Alina Cristea a scris despre cum a ajuns visul american al educației un coșmar.

Infograficul Panorama

Dacă ne-am uita la harta României ca la un puzzle format din culturile agricole cele mai populare din fiecare județ, țara noastră ar arăta ca o foarte consistentă și sănătoasă salată. De legume sau de fructe. Edit Gyenge a adunat datele despre ce culturi sunt cele mai populare în fiecare județ al țării și le-a pus într-un minunat infografic.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Claudiu Năsui

Pentru un tip de un libertarianism dus deseori la absurd, cum e Năsui, faptul că și-a găsit de aproape 10 ani refugiul în Parlamentul statului român ar putea fi scuzabil doar prin dorința de a schimba lucrurile din interior.

Altfel, vremelnicul ministru al Economiei în guvernul de tip reality show al lui Florin Cîțu, produs din mariajul cu violență domestică PNL-USR, nu a lăsat în urma sa decât poziții de un populism deșănțat și utopii cu parfum de reformă, care sună eroic pe social media, însă se zdrobesc de aplicabilitățile practice.

Acum, tradiția continuă. Cățărat pe valul nevoii de eficientizare a aparatului bugetar înțesat de putregai politic și pilăraie, Năsui și-a găsit nișa: a tăbărât populist asupra cercetării românești. A aruncat pe Facebook o listă de 178 de „agenții din cercetarea de stat” și a clamat că, iată, aici sunt banii dumneavoastră. Năsui a găsit marea gaură neagră a economiei românești: institutele de cercetare. Știți, cercetarea aia cu buget de zero virgulă nimic din PIB, în fiecare an.

Fără o minimă diligență în a diferenția grâul de neghină, fără a arăta vreo urmă de dovadă că toate freacă menta la rece pe bani mulți, cercetând cum crește iarba pe câmp, Năsui a arătat cu degetul: „Cele mai mari salarii din statul român sunt în aceste institute. Salarii mai mari decât cel al președintelui SUA. Ei tot cercetează de 35 de ani. Ce cercetează? Care e rezultatul? Vă las pe dumneavoastră să ziceți”.

Nemernicii ăștia de cercetători sug sângele poporului, au salarii, mașini, unii au și amante. Năsui nu știe ce cercetează ei, dar îi e absolut clar că toți sunt nimeni și nimic. Logica lui e la fel de frântă ca aceea pe care o găsim la orice colț de crâșmă: toți politicienii fură, deci și Claudiu Năsui.

Tipul acesta de elan tâmpesc nu duce vreodată la ceva bun. Doar ia ochii unei bule dispuse să pună botul la populism de dreapta. Pentru a-și împopoțona demersul, Năsui a susținut că iată, ministrul Educației, Daniel David, a luat aminte: a luat institutele la mână, după apariția listei sale. Aici, nu a mai fost vorba de populism, ci de minciună: demersul era programat de mult și a început înainte de lista lui Năsui.

Cifra săptămânii