Panorama cu ALP: Proști sau ticăloși? Periculoasa amețeală a SIE și DNA, de la Potra la jurnaliști

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim azi despre două exemple de selecție nenaturală a țintelor de interes pentru două instituții de forță ale României – SIE și DNA – și cum au ales ele să-și concentreze sau nu resursele limitate. Prima pe Horațiu Potra, a doua pe jurnaliști aflați în exercițiul meseriei. Apoi, „it is what it is”, râdem de englezita patrioată Anamaria Gavrilă, lidera POT, care asmute poliția pe jurnaliști și tot ea e sancționată, pentru că „play stupid games, win stupid prizes”.

Proști sau ticăloși? Periculoasa amețeală a SIE și DNA, de la Potra la jurnaliști

Modul în care instituțiile de aplicare a legii și de siguranță națională aleg să își decupeze realitățile pe care le investighează sau supraveghează e vital pentru o țară. E adevărat că, oricâte resurse ar avea la dispoziție, e imposibil să acopere tot ce mișcă. Cu toții ne alegem războaiele, în funcție de resursele pe care le avem și de riscurile cu care ne confruntăm.

De aceea, zilele astea mi-au sărit în ochi două exemple care denotă fie stupiditate, fie ticăloșie în alegerea „țintelor” așa cum o impun aceste limitări de resurse. Primul este modul în care fostul șef operativ al SIE, generalul Silviu Predoiu, a explicat aparenta lipsă de reacție a serviciului românesc de spionaj în cazul liderului paramilitar Horațiu Potra. Al doilea este modul în care procurorii DNA Iași au ales să fileze viața personală a doi jurnaliști de investigație, timp de câteva luni. Să le luăm pe rând.

Luat la întrebări mai bine de două ore de jurnalistul Cătălin Striblea, în podcastul său, generalul Predoiu s-a prezentat mai contondent decât ar fi făcut-o poate un fost șef de serviciu secret. Dar fiind acum și candidat la președinție, pe o platformă „suveranistă”, noua șaormă de succes în România politică, Predoiu a vorbit mai deschis. Și orice spune sau nu spune un om care a fost în SIE, de jos până sus de tot, timp de zeci de ani, e foarte relevant.

Nu mă opresc asupra restului declarațiilor sale, deși sunt multe și controversate. Din start, Predoiu ne-a arătat că și după 36 de ani de la Revoluție, e greu să scoți Securitatea chiar și din „securiștii” de generație nouă. El a romantizat regimul comunist, spunând că viața sa liniștită dintr-un cartier bucureștean nu i-a dat de gândit că trăiește într-un regim criminal și opresiv, iar asta e scuza sa puerilă pentru decizia de a intra în Securitate, la spionaj, cu câțiva ani înainte de 1989, din postura de geolog.

O să mă opresc la subiectul Horațiu Potra, mercenarul de război care bântuie prin Africa, ba păzind minele milionarului Frank Timiș și ale regimului comunist chinez, ba instigând la lovituri de stat violente și finanțând ilegal marionete precum Călin Georgescu, prin România. La acest subiect, generalul Predoiu nu a mai fost atât de ascuțit la limbă: nu știm, parcă am auzit ceva, dar ce s-a întâmplat? Circulați, vă rog!

Întrebat cum a fost posibil ca Horațiu Potra să crească și să activeze până la momentul 2024-2025, când am aflat cu toții că are ambiții să răstoarne democrația României, alături de Călin Georgescu, Silviu Predoiu s-a eschivat. SIE are resurse limitate, nu se poate concentra pe tot ce mișcă în lumea asta. Spionii noștri se apleacă pe situații care ne amenință mai rău decât alde Potra (care or fi ele nu știm, în afară de Rusia și toate ițele ei prin Europa, printre care nu riscăm prea mult să greșim dacă îl plasăm și pe Călin Georgescu, deci implicit pe Potra).

Cum a fost posibil ca un om care duce sute de militari rezerviști sau chiar activi din Armată, Poliție, Jandarmerie și servicii secrete să fie mercenari-„traineri” privați în Congo, un personaj care introduce în țară ilegal milioane de dolari cash, lingouri de aur și armament de război să zburde liber prin România ani de zile? Până când ne-am trezit că ni se trage preșul democrației de sub picioare, iar ca răspuns statul a apăsat antidemocraticul buton de panică al anulării alegerilor prezidențiale din 2024?

În plus, un element subliniat de Cătălin Striblea – cum a fost posibil asta cu un Silviu Predoiu în fruntea SIE, care a activat în misiuni de serviciu chiar în Africa, în Nigeria, prin aria „resurselor naturale”, adică fix în ograda în care niște ani mai târziu se învârt Horațiu Potra și fostul său patron, Frank Timiș?

Predoiu a dat din colț în colț. Acum, ca să fim corecți, există niște circumstanțe atenuante. Excludem că SIE nu a auzit de Potra, pentru că imbecilitatea vecină cu gradul de invaliditate nu e ceva ce poate exista într-un serviciu de spionaj. Poate că alde Potra și ilegalitățile sale care au ajuns să miroasă a lovitură de stat nu erau de competența sa, ci a unor servicii care acoperă „internul” – SRI, DGIA? Poate că SIE a „informat”, dar decidenții și procurorii au avut alte priorități? Poate că SIE știa și nu a făcut nimic mai mult decât să privească cu interes și îngrijorare, așa cum a fost politica de stat a României la cel mai înalt nivel, în ultimii 10 ani?

Nu știm, iar generalul Silviu Predoiu nu a putut legal sau nu a vrut să ne spună altceva, decât că SIE e și el un serviciu micuț și de atât a avut resurse.

Să trecem la cazul doi de alocare dubioasă a resurselor de forță. DNA Iași a filat pe străzi și le-a interceptat telefoanele, timp de două luni, jurnaliștilor Victor Ilie și Luiza Vasiliu. Asta după ce a dat curs, conform legii, unei plângeri penale a unui șef de DSV din Iași, care a acuzat că s-a încercat mituirea sa. Victor Ilie încercase, în cadrul unei acțiuni jurnalistice undercover, să verifice dacă oficialul ia șpagă pentru a autoriza transporturi ilegale de cereale din Ucraina. Și părea că lua, așa cum știa și Victor Ilie de la sursele sale.

Procurorii ieșeni au dispus așadar acte de supraveghere judiciară și deci încălcarea drepturilor acestor doi jurnaliști extrem de periculoși, pentru a stabili până la urmă, după câteva luni, că fapta nu există. Totul legal, cu acceptul unui judecător, desigur. Poate veți spune – bine domnule, a existat o plângere penală, iar procurorii erau obligați să îi dea curs și să ancheteze faptele. Corect.

Dar, era nevoie de câteva luni pentru a stabili cine sunt și cu ce se ocupă personajele anchetate – niște jurnaliști cunoscuți, care au acest mod de operare în investigațiile lor publicate de-a lungul anilor –, alegând nu doar să demarezi, dar și să prelungești supravegherea și interceptarea comunicațiilor lor? Inclusiv întâlnirile și convorbirile cu sursele lor jurnalistice? E asta imbecilitate sau ticăloșie? Dacă ținem cont că nu e prima oară când procurorii ieșeni filează jurnaliști incomozi pentru puternicii locali, se conturează un răspuns.

Nu e ca și cum DNA Iași abundă în resurse. Conform raportului public pe 2024, serviciul anticorupție din miezul Moldovei are opt procurori cu totul, din care unul e șefa Cristina Chiriac, remarcabilă prin faptul că a ținut la sertar dosarul episcopului violator din Huși, alegând să ancheteze în schimb victima, pentru șantaj. Poate dumneaei are o problemă cu prioritizarea. Acești procurori ieșeni au avut pe cap, în 2024, 311 cauze. Adică, dacă o punem la socoteală și pe șefă, cam 39 de plângeri penale pe cap de procuror. Nu e ca și cum nu aveau de treabă. De altfel, ei au reușit în 2024 să trimită în instanță doar nouă rechizitorii. Și au avut peste 50 de cauze care zăceau „la sertar”, după mai bine de doi ani de la primirea sesizării.

Deci, asistăm la o selecție a „țintelor” cele mai relevante de anchetat. Iată că pentru DNA Iași, doi jurnaliști români în exercițiul meseriei s-au dovedit o țintă demnă de alocat resurse tehnico-judiciare, pe parcursul câtorva luni de zile, în detrimentul altor amenințări penale de prin județ.

Spre deosebire de SIE, care reiese că a făcut nimic sau prea puține în cazul lui Potra, de-a lungul anilor, DNA Iași a excelat în direcția opusă – a făcut mai mult decât era cazul, pentru o non-problemă. Când, per total și fără legătură una cu alta, autoritățile unui stat aleg să asiste cu mâinile în sân la amenințarea Horațiu Potra, dar să se dedice trup și suflet la spionarea unor jurnaliști de investigație, se cheamă că trăim sub conjurația imbecililor sau a ticăloșilor?

Recomandările lui ALP

Cum își construiește Europa propria umbrelă nucleară

Prinsă între haosul declanșat de Donald Trump din SUA și amenințarea războiului dinspre Rusia, Europa simte că riscă să rămână fără protecția deplină cu care s-a obișnuit din partea americană. Alexandra Albu ne explică de ce descurajarea nucleară păzește în continuare cel mai bine borcanele Europei și cum încearcă acum UE să își pună la punct o umbrelă de apărare nucleară fără mușchii Americii.

De ce se zguduie Serbia?

Sute de mii de sârbi ies periodic pe străzi, pentru a protesta împotriva autorităților și a regimului Vučić. Scânteia care tinde să se transforme într-o revoluție e prăbușirea acoperișului unei gări, care a ucis 15 oameni. De atunci, sârbii nu mai au liniște. Ciprian Ioana a vorbit cu oameni de acolo, ca să afle ce îi ține în luptă pe sârbi, contra regimului lor corupt și apropiat de Rusia.

„Colectivul” Macedoniei de Nord

Rămânem în Balcani, unde macedonenii trăiesc pe pielea lor momentul României de acum 10 ani, cu tragedia de la Colectiv. În mod cutremurător de similar, zeci de tineri au murit arși sau striviți, după ce un club a fost cuprins de flăcări, din cauza artificiilor folosite la interior și a lipsei celor mai de bază măsuri de siguranță. Tot ca la Colectiv, cheia e corupția. Alexandra Albu a adunat toate datele momentului și le-a pus în context: cum e posibil ca toate marile incendii mortale din cluburi să aibă fix aceleași cauze?

Cum se învârte lumea florilor pe axa soacră-noră

În a doua parte a incursiunii ei în lumea florarilor romi boldeni din București, Bianca Dragomir descrie fascinanta dinamică a afacerilor și familiilor, pe linia soacră-noră. Cu bune – păstrarea tradițiilor și identității culturale – și cu rele – abandonul școlar, căsătoriile aranjate sau abuzurile la care tinerele fete boldence erau supuse, ca să intre la vândut flori. Cu timpul, relația acestor femei care țin în viață florăriile s-a modernizat, dar prioritățile sunt aceleași.

Chiar sunt tinerii Gen Z angajați leneși cu pretenții mari?

Nu mai muncește tineretul ăsta ca pe vremea noastră și mai are și pretenții. E drept că uneori te crucești când vezi ușurința cu care tinerii au impresia că li se cuvin lucruri la locul de muncă, mai ales când cei mai în vârstă știu cât au avut de tras pentru a le obține. Totuși, e și un semn bun: noile generații nu mai pun botul la abuzuri și exploatări nedrepte la locul de muncă. Rozalia Bratu a scris despre cum văd tinerii relația lor cu munca.

Infograficul Panorama

Armele nucleare sunt cea mai mare spaimă a omenirii, dar și cel mai eficient mijloc de descurajare militară. Simpla lor existență asigură pacea, pentru că nimeni nu vrea să riște autodistrugerea. În acest infografic, Edit Gyenge ne arată care sunt arsenalele marilor puteri nucleare ale lumii.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Anamaria Gavrilă

Anamaria who? Anamaria „să facem un push” Gavrilă și-a depășit statutul de nimeni în drum, atunci când a reușit să se cocoațe pe cârca creaturii călin-georgiste POT, direct în Parlament, cu peste 5% din voturile celor care au catadicsit să iasă la urne în 2024. Dânsa a ajuns chiar să fie roata de rezervă a lui George Simion, în cursa de acum, pentru președinție.

Cine vrea să se elucideze cu privire la capacitățile sale, poate urmări acest senzațional podcast Hotnews. Sau un rezumat al crizelor sale de engleză de baltă, pentru că, na, fiind de la Partidul Oamenilor Tineri, tineretul ăsta vorbește mai cu englezisme – „it is what it is, this is reality”, m-ai înțeles?

Side note – doamna Gavrilă are 41 de ani, e milenială purie ca mine, născută în comunism și crescută în spatele blocului, în anii ’90, nu s-a născut cu Netflixul la bot. Dar „such is life”.

Ultima ei ispravă a fost că a sunat la 112, să vină poliția și să împrăștie jurnaliștii din Parlament, care o așteptau pe hol să îi adreseze întrebări, conform fișei postului și cutumei căreia un parlamentar plătit și votat de cetățeni ar fi frumos să îi dea curs.

În pragul crizei de nervi, doamna deputat Gavrilă s-a simțit agresată. Poliția a venit și, în loc să o scape de microfoanele presei, i-a acordat cu finețe un avertisment, nu o amendă, așa cum ar fi meritat. Pentru că invocă urgențe inexistente la 112.

Deși se dă foarte agresivă, mai mereu pe un ton țipător și înarmată cu un „live” pe telefon, Anamaria Gavrilă nu are totuși grosimea necesară a șoriciului unor maeștri ai circului emulat de la Vadim Tudor, precum Simion sau Șoșoacă. Nu e prea credibilă când se oțărăște în stânga și-n dreapta la „sorosiști”.

Ceea ce face ca cea mai legitimă întrebare pusă în acest episod de la Parlament să fie cea aruncată nervos de un jurnalist îmbrâncit de cărătorii de servietă ai deputatei: „Doamna Gavrilă, aveți probleme cu nervii?”. „Question, whatever…”.

Cifra săptămânii