Panorama cu ALP: Cum au ajuns Soros și ONG-urile sperietoarea cu care guvernanții își maschează neputințele

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim azi despre reflexul liderilor politici de a invoca sperietori conspiraționiste de genul „Soros și ONG-urile”, pentru a-și acoperi neputințele sau incompetențele. Marcel Ciolacu și Sebastian Burduja sunt doar două pete în întreg peisajul global al liderilor care, decât să pice de proști, invocă oculta cea rea. Apoi, nici nu ne mai mirăm că Donald Trump ne minte în față cu tarifele vamale, inventând pur și simplu cifre. Și vă zic doar ca să nu vă panicați: săptămâna viitoare nu ne vedem.

Soros, camuflaj pentru neputință

Am învățat de mici, pe propria piele, că e mai ușor să dai vina pe alții când nu-ți reușește ceva. Nu că ai fi tu mai prost sau mai nepriceput, dar alții te țin pe loc sau nu te lasă. Până la un punct, e un mecanism sănătos de autoapărare psihică: nu te poți lăsa pradă dezamăgirii pe tine însuți, la fiecare obstacol din drum. Totuși, la un moment dat ar fi bine să realizezi când greșești și să încerci să faci mai bine.

Dacă ajungi la maturitate ca un Marcel Ciolacu sau Sebastian Burduja, captiv acestui mecanism de a-ți camufla propriile neputințe în spatele unor sperietori vagi, cu valențe conspiraționist-oculte, precum Soros și ONG-urile, riști să devii penibil. Ei au scuza că își permit să fie populiști, în speranța că mai păcălesc poate niște alegători naivi sau needucați. Tu, în schimb, nu vei avea sub fund, ca dânșii, pernuțele protectoare ale sistemului de partid și de stat. Ei pică pe moale oricum, tu rămâi cu abureli prostești despre oculta mondială care conspiră contra ta.

Premierului României a început, probabil, să i se acutizeze conspiratita Soros mai ales după ce a obținut cel mai dezastruos rezultat electoral din istoria PSD. Nu avea, dom’le, cum să rateze el turul doi la prezidențiale, cineva „i-a furat alegerile”. Rușii, Soros, TikTok. În niciun caz agravarea putregaiului pesedist până dincolo de limita de suportabilitate a multor români, care de furie și frustrare și-au aruncat votul pe spinarea unui fals profet, crescut la umbra vechiului sistem securist românesc.

Nici gând să fi fost de vină chiar propriul partid, care și-a furat singur căciula și a măsluit jocul electoral, băgându-i voturi în desagă, la nivel național, populistului George Simion, în proasta idee că ar fi o victimă ușoară pentru Ciolacu, în turul doi. Degeaba a încercat CCR-ul dominat de oamenii PSD să renumere voturile, tot nu l-au găsit pe Soros ascuns în urna de vot.

Acum, sperietoarea Soros e tot mai des pe buzele lui Marcel Ciolacu. Ultima ispravă a nonagenarului miliardar e că a băgat strechea în urșii carpatini, care atacă români nevinovați, sub instigarea ocultă a „ONG-urilor”.

„Dacă urși flămânzi ajung frecvent pe străzile unui oraș, mai ales unul turistic, este clar că asistăm la producerea unei situații de risc public major, iar acele animale trebuie extrase, totul în conformitate cu noul cadru legal existent. Sunt dispus să-mi asum orice val nou de critici ale ONG-urilor de mediu finanțate de Soros și de la toți reprezentanții progresismului anarhic, din țară sau din Europa”, a sărit la bătaie Ciolacu.

El, biet premier al României și lider al partidului majoritar din Parlament, ar fi rezolvat problema urșilor care atacă oameni, disperați de foame și de distrugerea habitatului natural, dar l-au ținut pe loc „ONG-urile lui Soros” și turbații ăștia de progresiști care, iată, mai sunt și anarhici pe deasupra. E bine că, totuși, pe subiectul „urși” nu se potrivea și sperietoarea LGBTQ. Minoritățile sexuale sunt sursa imaginară a tuturor relelor de pe pământ, dar uite că la urși nu și-au băgat coada, în universul paralel al lui Ciolacu.

Sigur că soluții pentru ca urșii să stea la ei în pădure și să nu mai atace oamenii prin orașe s-ar găsi, după cum explică Octavian Berceanu, fost șef al Gărzii de Mediu. Dar ele costă și presupun măsuri concrete, deci voință politică, deranj. Nu e mai simplu să-l scoți la fereastră pe tataia Soros?

Tânăr vlăstar liberal, crescut la adăpostul babacului bancher la Bancorex, Sebastian Burduja nu a căzut până la a-l invoca pe Soros drept scuză. S-a rezumat la ONG-uri. Organizațiile acestea civice nu sunt, după cum ați putea crede, niște oameni care s-au adunat la un loc și trag statul la răspundere pentru diverse lucruri greșite, ilegale sau care contravin bunelor standarde democratice. Nu, în imaginarul de tip Ciolacu-Burduja, ele sunt contra noastră. Nu ne lasă să facem, că noi am vrea.

De exemplu, pe micul Sebastian, ONG-urile nu îl lasă să facă politici coerente la Energie. Pun bețe în roate marilor proiecte cu care Burduja s-ar putea lăuda în bilanțurile sale lucioase, pline de vorbe goale. Probabil că tot ONG-urile nu l-au lăsat în pace nici la Digitalizare și probabil i-au furat și alegerile locale, când a izbutit să păcălească vreo 8% din votanții bucureșteni, cu tricourile sale turcoaz și hăituirea lui Nicușor Dan.

„Tactici de hărțuire, procese intentate cu rea-credință, avocați foarte bine plătiți – toate par că fac parte dintr-un plan de sabotare a independenței noastre. Le solicit public tuturor directorilor companiilor naționale din energie să ceară în instanță daune-interese în cuantum maxim împotriva ONG-urilor care introduc acțiuni cu rea-credință! Cine greșește plătește. Așa e normal”, s-a înfoiat Burduja.

Așa e normal în orice autocrație și regim iliberal: cine nu e cu noi e împotriva noastră, cine cârtește contra regimului plătește. De exemplu, dacă ridică problema că proiectul Neptun Deep din Marea Neagră sau micile hidrocentralele amplasate pe râuri și prin păduri au potențialul să distrugă mediul înconjurător, ele trebuie reduse la tăcere. Îi strică bilanțul lui Burduja la Energie și ne sabotează țara.

În general, ONG-urile fac pe avocații civici într-ale politicilor publice, acolo unde statul nu vrea sau nu poate. Unul din rolurile lor e să arate pericole, fie ele și potențiale, iar rolul unui ministru este să răspundă acestor îngrijorări și acțiuni în instanță cât se poate de transparent și argumentat. În niciun caz rolul unui ales parașutat politic în fruntea unui domeniu cu care nu are nici în clin, nici în mânecă, nu este să îndemne la hărțuirea și exterminarea financiară a ONG-urilor, prin procese de tip SLAPP, plătite din bani publici.

Din păcate, Ciolacu și Burduja sunt doar două pete în galeria mondială de politicieni care folosesc această retorică populistă pentru a justifica orice, de la Trump la Orban sau Erdogan. Spirala polarizării, extremismului și conspirațiilor ajunge astfel să fie hrănită din toate părțile, de la guverne până la ultimul colț infect din social media.

Recomandările lui ALP

Cât de bună e afacerea titlurilor de stat Fidelis și Tezaur

Titlurile de stat emise de guvernul României par o combinație win-win, din care toată lumea iese fericită, mai ales după ce procesul de achiziție s-a digitalizat complet. Românii pot să-și investească banii la dobânzi mai bune decât ale băncilor, cu risc teoretic zero și fără impozit pe câștiguri. Guvernul se împrumută la dobânzi mai bune decât primește pe piața internațională. Daniel Popescu evaluează toate avantajele, dar și pericolele pentru piața financiară.

Vine criza economică peste noi?

De ani de zile tot auzim că vine criza, așa că am ajuns ca în povestea cu Petrică și lupul. Doar că acum, toate semnele ne arată că spre asta ne îndreptăm, dacă nu se schimbă ceva: deficit bugetar scăpat de sub control, risc de recesiune, un Trump haotic la Casa Albă. Ciprian Ioana se uită la cum stăm „pe partea economică” și vorbește cu experți, în explainerul video lunar de la Panorama. Totuși, un singur lucru nu poate să-i facă Ciprian pe cititorii noștri să priceapă: vocea lui nu e făcută cu AI.

Istoria secretă a războiului proxy dus de americani în Ucraina

New York Times publică probabil cea mai importantă cronică a războiului din Ucraina, care arată nivelul extrem de adânc la care SUA s-au implicat să ajute Ucraina în război. Este o avalanșă de informații care curge ca un film de acțiune, despre planuri militare, intrigi politice, culise de război, trădări, greșeli. O concluzie e că istoria se repetă: SUA au ajuns să se implice mai mult decât și-ar fi dorit și să ducă practic un nou război proxy. Toate marile puncte de cotitură de pe frontul din Ucraina sunt puse sub reflector în acest material de referință.

Cinci lucruri despre protestele din Turcia

Turcia fierbe din nou, după ce principalul oponent al lui Erdogan a fost arestat și riscă eliminarea din cursa pentru președinție. Presați de o economie în țăndări, frustrați de un regim autocratic care ia tot mai mult modelul celui de la Kremlin, turcii ies masiv în stradă. Cristina Dobreanu a analizat ce se întâmplă acolo și dacă asistăm la scânteia care e posibil să-l dărâme pe Erdogan.

Șase condiții ca să fii un șef bun

Ce înseamnă să ai un șef idiot sau nepriceput știm cu toții. Rareori putem spune însă că am avut norocul să lucrăm cu un șef bun. Alina Mărculescu Matiș a vorbit cu Sandra Jitianu, expertă în management, despre cum înveți să fii lider și cum să lucrezi cu oamenii, ca să scoți ce e mai bun din ei și din tine, ca șef. Dincolo de o listă de corporatisme motivaționale care sună frumos, sunt sfaturi bune de pus în aplicare. Sau măcar de încercat, pentru că știm că drumul de la teorie la practică ne omoară pe mulți.

Infograficul Panorama

Nu e de mirare dacă te bate gândul să pleci din România. Nu ai fi singurul. Edit Gyenge a adunat în acest infografic țările cele mai recomandate pentru a emigra, în funcție de oportunitățile pe care ți le oferă în carieră, educație, nivel de trai sau calitatea vieții.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Donald Trump

Președintele SUA a arătat din nou lumii întregi că e genul de om care te minte în față râzând, doar ca să-și justifice acțiunile și să obțină ce vrea. Noul război comercial cu toată planeta, declanșat acum sub bagheta lui Trump, nu face excepție.

Pentru a demonstra că America e îndreptățită să pună taxe suplimentare pe produsele de import din toată lumea, iar unele țări sau regiuni precum UE merită pedepsite mai aspru decât altele, Trump și guvernul său au inventat pur și simplu niște cifre.

Le-au prezentat ca fiind „tarifele” impuse pe importurile americane de acești „dușmani” economici ai SUA. Deci, America e o victimă și trebuie să se apere, nu? Și uite că în mărinimia sa, Trump nici nu a fost rău, la unele țări le-a pus doar jumătate din ce „tarife” impun ele SUA.

În realitate, a ieșit la iveală rapid că procentele prezentate de Donald Trump ca fiind tarifele contra SUA ale țărilor cărora acum li se răspunde cu aceeași monedă sunt de fapt altceva. E vorba de rezultatul unei formule care calculează deficitul comercial dintre SUA și țara respectivă, împărțit la valoarea exporturilor țării respective către SUA. Apoi rezultatul se împarte la doi, semn că Trump e băiat bun, nu dă cu ciocanul.

În mod evident, e un calcul simplist și o manipulare grosolană, care doar justifică obsesia lui Trump pentru tarifele vamale, care să facă iar America mare. Majoritatea economiștilor avertizează că efectul s-ar putea să fie fix invers: americanii se vor trezi cu prețuri umflate, firmele care se bazează pe materii prime din import se vor încolona spre faliment, inflația va bubui, iar recesiunea economică va intra în scenă.

Ce le va spune Trump americanilor care l-au votat tocmai pentru că le mergea rău economic sub taica Biden? Evident, că alții sunt de vină și conspiră contra Americii.

Cifra săptămânii