Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.
Vorbim azi despre cum am ajuns în paradoxul ca, înaintea alegerilor, politicienii și publicul să nu se mai lamenteze că SRI și „serviciile” fac jocurile, ci să ceară chiar ei ca acestea să se bage în jocul electoral mai cu talent. De la trollii pe care Elena Lasconi i-a presimțit în subsolul lui Mircea Geoană, la Aspen, am sărit un nivel: este George Simion trollul Rusiei? Pretendenții la turul doi contra lui Ciolacu cheamă serviciul să apere patria de Simion și pe ei de concurentul electoral. În partea a doua, vă povestesc cum am ajuns să lucrez curier la Cargus, pe banii mei.
SRI dansează alba-neagra cu alegerile: uite trollii mici, nu e trollul mare
În urma unui masiv efort de intelligence, nu și de inteligență, Serviciul Român de Informații (SRI) a făcut o descoperire colosală, înaintea alegerilor prezidențiale: există conturi false pe Facebook, oameni buni! Iar ele se ocupă cu târnosirea candidaților la președinție și parlament.
Abonează-te la newsletter, ca să nu uiți de noi!
Norocul nostru? SRI nu a găsit eforturi coordonate de „actori externi ostili” (wink-wink Rusia) pentru a face propagandă și dezinformare în România. Sunt trolli de-ai noștri, sănătoși, de țară, nu importăm de-ăia rusești, chinezești, că cine știe ce bagă în ei.
Acum, ca să fim drepți, SRI nu a comunicat nimic. Cel mai important serviciu secret al României, de unde te poți pensiona liniștit la o vârstă medie de 45 de ani și dacă păzești țara de teroriști, și dacă faci filtru la scanerul de bagaje de la Otopeni, nu comunică cu oamenii. Cel mai recent comunicat public de pe site-ul serviciului datează din luna mai 2024. E firesc. De un an și ceva, SRI nici nu mai are un șef civil, așa, ca în orice țară democratică, normală la cap.
Constatarea a fost făcută publică de șeful celei mai inutile comisii pe care o are Parlamentul României: cea care ar trebui să controleze SRI. Spun inutilă, deși ar trebui să fie una din cele mai importante pârghii de control într-un stat, pentru că ea nu funcționează decât ca plantă decorativă. Nu poate controla nimic concret, e hrănită doar cu ce binevoiește SRI să-i toarne la tulpină, în vreun raport. Dar, dă bine. Avem „control civil”.
Liberalul Ioan Chirteș, senator cu baza în silvicultură, ne-a anunțat că SRI a zis că totul e bine, sub control. Avem trolli, vorbesc urât și scuipă, dar în rest sunt cuminți, să stea liniștită doamna Lasconi, nu-i fură Geoană alegerile.
De altfel, SRI nici nu avea ce zice în această furtună în cana cu apă a alegerilor prezidențiale: „trollii” care dezinformează și fac propagandă pe Facebook nu sunt ilegali, iar SRI nu e procuratură să investigheze, oricât s-ar lamenta unii fani hardcore ai șefei USR, pe Facebook. Dacă află și știe ceva, prin „metode specifice”, ar trebui să informeze autoritățile și decidenții legali.
În acest moment, însă, „s-a produs o extorsiune a unui degajament”. Oprim un pic transmisiunea pentru următoarea constatare de context: în fiecare campanie electorală, SRI și „serviciile” sunt acuzate de politicieni și public că „fac jocurile”. Că își bagă nasul când nu trebuie. În 2024, am ajuns, însă, în situația când oamenii se roagă de SRI și SIE să se bage mai cu talent în joc. Păi, ce păziți, dom’le?
Revenim. Șeful Chirteș, de la „controlul SRI”, dacă a văzut că serviciul și-a băgat timid capul pe ușa crăpată a campaniei electorale, ce și-o fi zis, dimpreună cu PNL-ul din care face parte: hai să nu se împiedice de umeri SRI-ul. Îl băgăm cu totul, că poate-l mai trage în sus pe generalul nostru adormit, Ciucă. N-avem trolli organizați de Rusia, dar uite trollul cel mare și rău: George Simion!
„Acolo sunt acuzații și dovezi clare, în care unul din candidați, George Simion, s-a întâlnit, a avut întâlniri cu ofițeri ai GRU și inclusiv a încercat să deturneze manifestații pașnice, marșuri de susținere electorale”, a aruncat bombița murdară în public senatorul PNL Chirteș, care, fiind el mare șef la controlul SRI, ai putea presupune (cel mai probabil greșit) că știe chestii direct de la sursă.
Că George Simion are interzis în Moldova și Ucraina, pe motive nedivulgate public deocamdată, e un fapt. Că s-a întâlnit cu spioni ruși prin excursiile sale peste Prut e doar la nivel de bârfe: ba erau de la FSB, cum spunea fostul ministru al Apărării din Moldova, Anatol Șelaru, ba erau de la GRU (spionajul armatei), cum spunea deputatul USR Rodeanu, nu e clar. Erau ruși, ceea ce prin spațiul moldavo-ucrainean ar fi și greu să nu fie.
Că Simion și AUR sunt susținuți de oameni din serviciile secrete românești, nu rusești, și mai ales de rezerviștii cu viziuni suveranist-naționaliste, e însă o bănuială întemeiată pe indicii destul de clare, documentate de investigațiile Captura.ro: aici, aici sau aici.
Acum, SRI și SIE sunt chemate pe bună dreptate să lămurească treaba. Al cui e Simion, al rușilor, al vostru? Glumesc, partea a doua a întrebării e doar o fantezie. Dar prima parte, nu.
Candidatul PNL Nicolae Ciucă bate cu pumnul său de general în masa coaliției în prag de divorț și-i cere „partenerului” Ciolacu să facă demersuri la SRI, să aflăm adevărul despre Simion și interdicțiile din Moldova și Ucraina.
Lui Ciolacu nu-i convine că Simion e atacat. Ba chiar îi ia apărarea: Simion nu e spion, i-a spus SIE. E căluțul lui de bătaie în turul doi al prezidențialelor, unde, dacă ajunge împreună cu liderul AUR, are garantată o finală de tip Iliescu-Vadim, din care are toate șansele să iasă câștigător. Ălorlalți candidați care se bat pe locul doi le convine: dacă Geoană s-a dus în cap în sondaje, iar Simion e creditat acum cu cele mai bune șanse pentru turul doi, nu mai stropim cu Rusia pe Geoană. Stropim pe Simion.
În rest, Ciolacu are dreptate când îl face pe liberalul Chirteș gogoman: „De unde știe? Are vreo agenție de strâns informații? Este președintele comisiei de control. Ca SRI sau SIE să nu derapeze democratic, Parlamentul controlează activitatea SRI de a nu se implica în politică, de a nu face anumite abuzuri. Dânsul, crezând că este inteligent, într-o campanie electorală a spus o gogomănie cât el de mare (…), că acele informații le are de la SRI”, a spus Ciolacu.
Și uite-așa, vrei, nu vrei, bea, SRI-ule, agheasmă. „A atras un serviciu de informații în campania electorală, lucru total nepermis într-un stat democratic”, a spus Ciolacu.
E corect. E uimitor și deprimant pentru mine, dar, ca și în alte scandaluri publice, liderul celui mai viciat partid care a condus România a ajuns să aibă o poziție apropiată de „centrul” decenței. Excepție fac scandalurile care îl privesc personal sau PSD-ul. Și asta nu pentru că ar fi vreo lumină a inteligenței sau politicii, ci probabil pentru că nu e disperat. Îi e clar că pleacă cu prima șansă în cursă.
Acum, nu ne rămâne decât să vedem cum se decid SRI și SIE să o joace. Că doar, dacă pe Șoșoacă au scos-o din joc cinstit și curat judecătorii constituționali numiți de PSD și UDMR, făcându-i pârtie lui Simion către turul doi, de ce să nu ne apere și serviciile de George Simion, dând niște respiro plutonului de challengeri Lasconi-Ciucă-Geoană? În numele patriei și a bunei paze a Constituției, desigur.
„Cu Iohannis, l-am votat pe Carol I, a ieșit Carol al II-lea”, îi spune Laurențiu Gheorghe, lector la Filosofie, Danei Mischie. Într-un interviu savuros, discuția lor analizează de ce a apărut o ruptură enormă între români și instituțiile statului. La alegerile prezidențiale, oamenii s-au obișnuit să facă un copy-paste din istorie, asociind marii lideri ai României cu candidații. Doar că aceștia nu au o viziune, un vis cu care să-i farmece.
Cutremurul fără precedent prin care trec germanii de la Volkswagen e un simptom care afectează întreaga piață auto din Europa. Ciprian Ioana a analizat cât au contribuit la asta încetinirea valului de electrice, invazia chinezilor pe piața auto europeană și propriile calcule greșite ale marilor producători. Iarna asta, bate vânt de criză în Europa, iar industria auto din România e prinsă și ea în horă.
Când poți să-ți dai bani singur, de ce să n-o faci? Așa procedează și magistrații, singura categorie profesională din România care și centrează, și dă cu capul în privința drepturilor lor salariale. Diurnele unor magistrați privilegiați depășesc și 30.000 de euro pe an. Nimeni nu verifică dacă ele sunt încasate corect, arată Ionuț Stănescu, pe Rise Project. Printre ei, se numără chiar și celebrul tânăr judecător pensionar Danileț, care a ridicat 85.000 de euro diurnă, în câțiva ani.
Inundații catastrofale în Valencia? Cutremur devastator în Turcia? Nicio problemă pentru creierul plat al conspiraționiștilor care împânzesc internetul: HAARP e de vină. Americanii, „oculta”, „globaliștii” fac experimente pe omenire și „modifică vremea”. Ciprian Ioana a vrut să ne amintească ce e totuși HAARP și de ce nu poate fizic să aibă vreo legătură cu catastrofele naturale, așa cum ne tot șoptesc conspirativ adepții dârelor albe de pe cer.
Când ești Francis Ford Coppola și visezi de peste 40 de ani să faci un film anume, nimic nu-ți poate sta în cale. Nici măcar faptul că nu găsești finanțare și că toți îți cam spun pas, ne arată Vlad Dumitrescu. Regizorul și-a vândut propria cramă, s-a împrumutat de peste 100 de milioane de dolari și a făcut filmul. Care, spun criticii, e un talmeș-balmeș de nedescris, iar publicul nu se înghesuie să-l vadă, oricât de Coppola ar fi.
Infograficul Panorama
Mostra foto pe care v-am pus-o aici nu face dreptate imensului material interactiv pe care Edit Gyenge și Daniel Popescu l-au creat. E vorba de o mini-enciclopedie imobiliară a României, care arată cum ne-au crescut spațiile de locuit și cum ni s-au umflat orașele și localitățile cu clădiri rezidențiale, de la an la an. „Harta imobiliară a României” e un material de referință, dacă vrei să vezi cum a crescut țara.
Dacă tăceai, deștept rămâneai: Cargus
De obicei, rubrica aceasta e dedicată unui gogoman din viața publică, însă azi e despre o experiență personală, cu o companie și serviciile ei. E vorba de Cargus, firma de curierat.
Știm că de Black Friday e iadul livrărilor. Românii încing comenzile online la reduceri, curierii ajung să aducă și pușcăriași demni de reabilitare, doar or face față la valul de colete. Se întârzie cu săptămânile, sunt încurcături. E firesc.
Băieții mei de la Cargus zic, uite, Popescule, ai comandat duminică, îți aducem marți. Performanță. Marți trece ziua și primesc notificare: am încercat să livrăm, dar nu te-am găsit. Sun curierul, pregătit să-l execut verbal: nici n-ai venit aici, cum nu m-ai găsit? Ah, păi să vedeți, știu că nu am venit, dar e singura noastră metodă de a notifica în sistem că nu am reușit să livrăm. „Am foarte multă marfă, încerc să ajung mâine!”, zice omul.
A doua zi, miercuri, îl aștept pe băiatul meu de la Cargus. Trece ziua și pac, notificare: nu te-am găsit nici azi, dar stai liniștit, poți veni să ridici tu coletul. Din Măgurele, județul Ilfov.
Deci tu, companie de curierat, nu faci față livrărilor pe care te-ai angajat să le faci. Banii i-am plătit pe taxa de livrare. Dar eu trebuie să mă duc singur în afara orașului, să-mi iau pachetul.
Cu nervii întinși, zic măcar că uite, oamenii mă așteaptă cinci zile cu pachetul, așa au scris în email. Greșit. O zi mai târziu, pachetul mă mai așteaptă doar două zile. Oamenii mei de la Cargus nu doar că nu pot livra, dar nu pot nici depozita, pesemne. Totuși, cu ce se ocupă această firmă?
În email, mă așteaptă un mesaj absolut fabulos de la Cargus, o supremă flegmă trasă zâmbind, care de altfel m-a și determinat să scriu toată treaba: „Mutarea ta acum – ce sentiment plăcut când știi că ea (comanda) te așteaptă pe tine și nu tu pe ea… nu crezi?”.
Nu, Cargus, chiar nu cred. Nu e nimic plăcut în a face eu pe curierul, pe banii mei, când te-am plătit pe tine să faci asta.
„Deci, ia-ți timpul necesar, aranjează-te înainte de a veni să o ridici, zâmbește”, îmi mai scrie Cargus. În loc să angajeze copywriteri stupizi, Cargus ar putea angaja mai mulți livratori, de exemplu. Sigur, asta ar costa patronatul mai mult. Dar, de ce să faci așa ceva, când „clientul nostru e și curierul nostru”?
Cifra săptămânii
de case din România nu au văzut lumina electrică, pentru că nu sunt conectate la rețea
„Nu știu de ce oamenii spun că președintele ales Donald Trump se va confrunta cu provocări dificile în politica externă. Tot ce trebuie să facă este să-l convingă pe Vladimir Putin să facă un compromis la granița de vest a Rusiei. Să-l convingă pe Volodimir Zelenski să facă un compromis cu privire la granița de est a Ucrainei. Să-l convingă pe Benjamin Netanyahu să definească frontierele de vest și de sud ale Israelului.
Pe liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, să definească granița de vest a țării sale – adică să nu mai încerce să controleze Libanul, Siria, Irakul și Yemenul. Să convingă China să își definească granița estică până la Taiwan. Iar Houthi din Yemen să își definească granița de coastă ca fiind limitată la doar câteva mile de țărm – fără dreptul de a opri toate transporturile maritime din Marea Roșie.
Lumea este întotdeauna mult mai complicată decât pare în campania electorală, iar astăzi, mai mult ca niciodată. Sau, după cum se spune că ar fi remarcat boxerul Mike Tyson: Toată lumea are un plan până când primește un pumn în față” – Thomas L. Friedman, New York Times.
Până aici am avut să vă spun. Mai trec eu și săptămâna viitoare, vineri dimineață, dacă vă găsesc pe-acasă.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
Unul dintre jurnaliștii seniori cu care a fost lansat proiectul Panorama.ro, Andrei Luca Popescu s-a apucat de presă crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București, pe care a absolvit-o ca șef de promoție. După aproape 20 de ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul, Europa Liberă sau Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă.
Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film. De-a lungul carierei, a primit pentru materialele sale distincția de „Tânărul jurnalist al anului” (Freedom House) și mai multe premii în cadrul Galelor Superscrieri.