Newsletter Panorama

Panorama cu ALP: Tăcerea care ne acoperă rupturile și ne cultivă bacteriile populismului

Computer Hope Guy
Dacă întoarcem spatele, închidem ochii sau alegem să nu ne băgăm, nu înseamnă că lucrurile strâmbe sau minciunile nu se propagă. Foto: Shutterstock.

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați. O dată pe săptămână, vă povestesc despre un subiect care mi s-a părut demn de atenția voastră sau care doar mă enervează atât de mult, că îmi vine să afle și alții. Sugestiile și dorințele voastre le aștept aici.

Vorbim azi despre lecțiile de luptă în fața populismului, pe care le-am primit la Varșovia, și apoi despre tăcerea din România, care domină alegerile europene, ceea ce lasă la suprafață doar populismul deșănțat și care polarizează oamenii mai rău ca un algoritm defect de Facebook. Apoi, nu putem trece, deși ar trebui, peste clipul Dianei Șoșoacă în uniformă de armată și călare pe armăsar, oferind o versiune electorală de șanț a melodiilor feministe cu care a rupt Erika Isac.

Tăcerea care ne acoperă rupturile și ne cultivă bacteriile populismului

Adam Michnik (dreapta), redactorul-șef și co-fondatorul Gazeta Wyborcza, publicația emblematică a Poloniei, alături de Bartosz Wielinski, redactorul-șef adjunct.

„Succes în lupta cu populismul”, ne-a urat legendarul Adam Michnik la Varșovia, făcându-și ieșirea de pe micuța scenă din sediul publicației Gazeta Wyborcza, unde erau adunați câteva zeci de jurnaliști din toate statele UE.

La cei 77 de ani ai săi, celebrul disident anti-comunist, figură centrală a presei și vieții intelectuale din Polonia, Michnik se mișcă mai greu, dar zâmbește și îl simți că vibrează. Știe că ne-a dat o misiune grea cu populismul, dar are încredere și mai ales răbdare.

După ce a stat 6 ani în închisorile comuniste, e convins că poți să câștigi: „Dacă URSS a murit, atunci orice proiect e muritor”. Problema e însă că niciodată victoria nu poate fi definitivă.

Nu-i poți convinge pe toți că populiștii îi mint cu faptele și cifrele pe masă, că le prezintă albul ca fiind negru, folosindu-se doar de niște pete de gri. Nu cumva poți doar să reziști în fața lor, nu să și câștigi?, îl provoacă pe Michnik o tânără jurnalistă germană.

Nu, trebuie să reziști pentru a putea câștiga. Populiștii nu sunt invincibili, dar trebuie să ții minte că nu există victorie totală”, îi explică aprins polonezul. Care știe că în Polonia sa, chiar dacă PiS a pierdut alegerile, tot are de partea sa vreo 30% din votanți.

Problema populismului e departe de a fi una poloneză, se manifestă în toată lumea. Dar exemplul polonez e foarte apropiat de români și pot relaționa mai simplu cu el. Multe din mișcările guvernării PiS din Polonia, care au dus la izolarea țării în plan european, cot la cot cu Ungaria lui Orban, au fost ceea ce ar fi putut suferi și România, dacă guvernarea PSD din epoca Liviu Dragnea ar fi beneficiat de niște politicieni mai rafinați și mai dotați intelectual decât niște vătafi de județ, preocupați doar de îmbuibare.

Spre norocul nostru, am rămas și la nivelul nemerniciei politice tot la câteva grade de putere sub Polonia, așa cum o facem și în materie de politică externă sau de apărare.

Pericolul cel mare, creat de astfel de monștri născuți din populism, e că divizează oamenii. Rupturile și polarizarea din societate se adâncesc până la ireconciliabil, iar atunci când politicienii de toate părțile scenei apasă iresponsabil pedala, apar anomalii extreme precum în Slovacia, unde premierul a fost împușcat pe stradă, de un cetățean „anti”.

În fața unor astfel de pericole, tăcerea nu e o soluție. Michnik e departe de a fi un jurnalist imparțial, iar publicația pe care o păstorește editorial e percepută și ea ca fiind de o parte a baricadei. Profesional, pentru jurnalism e o pierdere. E o capcană din care nu mai ieși, pentru că publicul tău s-a învățat să-i hrănești convingerile politice și sociale, iar dacă i le contrazici atunci când faptele o impun, riști să îl pierzi.

Am asistat la asta și în România, unde mulți jurnaliști și-au atârnat balanța în cui și au trecut la militat, în timpul anilor grei pentru democrație (desigur, unii o fac oricând, fiind prin formație trompete care cântă pe bani, ordine și influență). Și totuși…

Tăcerea nu e o soluție în fața populismului și a propagandei naționaliste, iar întors la București, e tare liniște. Cu cel mai încărcat an electoral din istoria post-decembristă înainte, dezbaterile de substanță aproape nu există. Cu excepția unor ciorovăieli punctuale pentru diverse fotolii de primar, temele europene sunt ca și inexistente. Discuția despre Europa și ce face România în ea e aproape invizibilă.

Poate ziceți că e mai bine așa, în liniște și „stabilitate”, cum ne amăgește cuplul Ciolacu-Ciucă pentru a-și justifica relația lor nenaturală politic, care doar maschează simplul interes al acaparării totale a resurselor financiare de stat.

Greu de crezut. Divizarea și polarizarea socială sunt adânci și în România, doar că se manifestă încă grosier, pe rețelele sociale unde putem vedea în toată splendoarea emanațiile celor care susțin orbește populiști extremiști, precum Șoșoacă sau AUR, dar și alte partide.

Tăcerea nu e o soluție, pentru că sub ea lucrurile ard mocnit, iar focul poate izbucni mai puternic. Dar cine să le vorbească oamenilor despre temerile și frustrările lor, despre minciunile și propaganda la care sunt supuși, când aproape tot spectrul politic a luat în brațe populismul, pe principiul că dacă ăilalți fură curent, tu de ce să fii mai prost?

O mică și ingenioasă parte a soluției am descoperit-o tot la Varșovia, unde s-au prezentat rezultatele unui proiect european pe nume „Europe Talks”. Un fel de Tinder politic, unde oameni din toată Europa s-au înscris pentru a discuta problemele sociale și politice care îi macină.

Algoritmii digitali i-au potrivit pe cei cu părerile cele mai polarizate unii față de alții, iar rezultatul a fost că extremele s-au putut întâlni. Au discutat față în față sau pe email și s-au convins că au lucruri în comun și că dracul din tabăra cealaltă nu e chiar atât de negru pe cât îl prezintă politicienii și presa angajată politic.

Ar fi de ajuns ca tot mai mulți fani Șoșoacă și Simion să stea de vorbă la o bere, fie ea și virtuală, cu fani USR, Reper sau Nicu Ștefănuță, să zicem? Sigur că nu. Ar fi doar un mic pas idealizat dintr-o poveste prea complicată.

Totuși, merită să ținem minte mereu că ne leagă mai multe lucruri decât ne despart și că majoritatea politicienilor de azi s-au obișnuit să marșeze doar pe ce polarizează oamenii. Ca algoritmul Facebook. Aduce „engagement”, deci voturi, indiferent de partea cui stă realitatea factuală.

Recomandările lui ALP

Cât te costă să-ți schimbi cariera și cine îți deschide ușa

cariera

E foarte probabil să te trezești la un moment dat că nu mai știi ce cauți în propria ta viață, profesional vorbind. Sau că ceea ce îți doreai tu să te faci când o să fii mare nu mai corespunde deloc cu ce faci acum la muncă. E acel moment când poate ar fi cazul să îți schimbi cariera. Unii o fac forțați de împrejurări, alții benevol, dar pentru toți e extrem de greu, mai ales după o anumită vârstă. Medeea Stan ne explică unde ar trebui să ne uităm, de la ONG-uri la stat.

Celebrele voci anonime care au dat viață „asistenților” Apple și Google

asistent vocal voce siri google

Ne-am obișnuit cu vocea lui Siri care îți spune cum e vremea sau cu cea din Google Maps, care îți zice să o iei la dreapta, la prima intersecție, fără să ne mai gândim că la un moment dat, cei care vorbeau au fost niște oameni, nu „roboți vocali”. Andreea Bădoiu a stat de vorbă cu trei actrițe vocale, ale căror voci s-au auzit pe telefoanele de pe tot globul, în aceste aplicații. Și a aflat că nu s-au îmbogățit din asta, ba chiar că giganții tech au profitat fără scrupule de contractele pe care le aveau, fără să le plătească direct.

Ce facem cu turismul de iarnă, dacă dispare zăpada de la munte?

zapada munte statiuni montane

Nu doar Andrada Ghira și-a pus această întrebare, ci și mulți operatori de turism și pârtii de schi din România, privind cum an de an e tot mai puțină zăpadă, în perioade tot mai scurte. „Mergem în Alaska!”,  a glumit amărât șeful mai multor pârtii din Poiana Brașov. Sau ne ducem în Maldive, aș zice eu, care n-am bani de Poiană și nici nu schiez. Totuși, 2023 a fost cel mai cald an din ultimul secol și ceva, iar trendul încălzirii e evident. Așa că turismul de iarnă va trebui să se adapteze.

Cum au prins românii gustul anime-urilor

Pasiunea pentru manga, benzile desenate japoneze, și filmele de animație create pe baza lor, stă la baza unui fenomen mondial care a ajuns și în România. De la copii de 12 ani, la adulți de 40 plus, care au crescut cu Sailor Moon în anii ‘90, nu scapă nimeni. Dana Mischie și Cristina Suliman au stat de vorbă cu oameni implicați și pasionați, despre ce înseamnă cultura anime în România, dar și cum au ajuns vampirii români cu nume ca Vlad Țepeș, Mihai și Ion în animațiile din Japonia.

Cum își împart China și Rusia continentul african

africa rusia china

Infograficul Panorama

Dincolo de speranțele României că exodul se răstoarnă și diaspora se întoarce acasă și va și rămâne în țară, migrația românilor a fost dintotdeauna un fenomen dinamic, după cum o arată și infograficul de mai jos. Datele ne spun că românii care au plecat dintr-o țară europeană s-au dus în altă țară. Edit Gyenge a lucrat cu ce date a avut la dispoziție, ținând cont că numărul real de români care au părăsit țara nu e cunoscut nici măcar de autorități.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Diana Șoșoacă

Acesta nu este un trucaj, ci rezultatul împerecherii imaginii lui Vadim Tudor cu Vladimir Putin: Diana Șoșoacă, salvând țara călare. Foto: captură video Loulou.

În timp ce unii candidați se întrec la pupat în bot bișoni, Diana Șoșoacă joacă la alt nivel al universului animalier cu priză la popor. Dumneaei călărește, în cadrul unui videoclip intitulat „Vine Șoșoaca”, pe un cal negru, alături de tânăra Loulou, care îi cântă.

Nu aș fi trecut în revistă această versiune de coșmar a trap-ului feminist cu care a înfiorat Erika Isac întreaga bulă urban-progresistă, destinată probabil părții opuse a publicului feminin românesc – „amazoanele” care dorm sub pernă cu icoana (lui Putin sau a lui Arsenie Boca, după preferințe) și își ard bărbații cu tigaia, când vin băuți de la cârciumă.

Știu, fața rural-întunecată a feminismului popular românesc nu e la fel de atrăgătoare și demnă de relaționat precum bula exploatată de Erika Isac, plus că sună muzical și mult mai prost.

Dar e ceva nemaivăzut la noi și care merită analizat, chiar și fără să ne lamentăm că a luat Mircea Cărtărescu un premiu literar la Dublin și avem lucruri mai importante de dezbătut în viață, decât hermeneutica Dianei Șoșoacă.

Vine Șoșoaca să distrugă cloaca”, ne cântă interpreta Loulou, într-un amestec de trap și manea îndulcită din mixaj. „Vine, vine cu amazoanele/Hai la revoluție”, zice versul. Fetele sunt îmbrăcate în costume de camuflaj militar și își unduiesc formele pe diverse vehicule militare.

Apoi, prind un primar „corupt, mincinos și ordinar”, pe care îl debarcă dintr-un Bentley alb: „Arestați barosanii, că ne-au furat banii”. Din anticorupție de tip „mob justice”, amazoanele lui Loulou o dau și mai pe înțelesul fanilor Șoșoacă: „V-ați împărțit în secte, vreți să mâncăm insecte”.

Într-un final apoteotic, chiar vine Șoșoaca. Călare pe cal negru, din acela greu, în uniforma armatei române, cu tricolor pe mânecă, senatoarea care candidează la Primăria Capitalei se transformă în ceea ce a consacrat-o de fapt – versiunea feminină a defunctului Vadim Tudor: „Până aici! Nu se mai poate! E destul!”, urlă dânsa pe tonul consacrat. Loulou stă și se uită, cu buzele neclintite.

Această versiune caricaturală și sucită la feminin a imaginilor cu Vladimir Putin, călărind la bustul gol și pantaloni de armată, pentru a salva Rusia de dușmani, ne face pe mulți să râdem. Dar sunt convins că are publicul ei: ăla care s-a încordat la Erika Isac, ăla care râde aprobator la Dana Budeanu, ăla care ar vota un Vadim Tudor, dar nu mai găsește, ăla care consideră că Putin e un adevărat bărbat de stat, nu un criminal.

Nu e vorba doar de femei aici. E vorba și de bărbați care apreciază femeile ca Diana Șoșoacă și performanța ei de a conduce singură o căruță sau a struni calul, atribut care o face în ochii lor demnă de a fi lider, după cum reiese din alt videoclip cu dânsa.

Cifra săptămânii

0 %
din necesarul de apărare aeriană a Flancului Estic are NATO la dispoziție

Sursa: FT

Tell me more: Hamad Buamim

„Sancțiunile încetinesc economia, ele nu o opresc niciodată. Comerțul continuă să curgă, doar curge în alt fel. Faptul că economia nu este controlată pur și simplu de o singură parte a lumii face ca aceste sancțiuni să fie mai puțin eficiente. Dacă luăm doar conflictul din Ucraina, sancțiunile sunt eficiente când te uiți înspre Vest, dar nu sunt cu adevărat eficiente mai departe.

Noi nu le vedem ca pe un instrument foarte bun pentru a avea un impact. Ele doar fac comerțul mai complex și afectează întreaga lume” – Hamad Buamim, președintele Camerei de Comerț din Dubai, în Financial Times.


Până aici am avut să vă spun. Mai trec eu și săptămâna viitoare, vineri dimineață, dacă vă găsesc pe-acasă.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Andrei Luca Popescu

Redactor-șef adjunct Panorama.ro

Unul dintre jurnaliștii seniori cu care a fost lansat proiectul Panorama.ro, Andrei Luca Popescu s-a apucat de presă crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București, pe care a absolvit-o ca șef de promoție. După aproape 20 de ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul, Europa Liberă sau Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă.

Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film. De-a lungul carierei, a primit pentru materialele sale distincția de „Tânărul jurnalist al anului” (Freedom House) și mai multe premii în cadrul Galelor Superscrieri.


Urmărește firul poveștii
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
2 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    8
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x