Panorama cu ALP: Țara e salvată, revoluția s-a amânat până la următorul guru

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim azi despre cum țărișoara a fost salvată cu barda constituțională a CCR de multilateral dezvoltatul pericol fascist, pro-rus, însă cum de fapt revoluția doar s-a amânat până la următorul guru care va canaliza imensele frustrări și extremisme ale românilor. Azi Călin, mâine cine știe? Ne-a trecut Puric pe la ureche. Apoi, izbucnim în râs la servilismul feroce al rectorului SNSPA, Remus Pricopie, care s-a gândit să-i dea o perie lui Trump.

Revoluția s-a amânat până la următorul guru

Buboiul Călin Georgescu s-a spart cu un mare și neașteptat fâs, la cât de isteric și agresiv se manifesta corul de susținători online ai acestui guru mesianic, cu fantezii fasciste și afinități rusești.

Revoluția s-a amânat, din lipsă de participanți. Doar câteva sute de oameni au ieșit în stradă, să îl petreacă pe Georgescu pe ultimul drum electoral. Recunosc că m-am bucurat să văd anemica reacție publică, în ciuda violențelor din centrul vechi al Bucureștiului. Ăsta mi se pare testul cel mai bun pentru nivelul real al disponibilității oamenilor de a face ceva pentru o cauză sau un ideal. Aparent, Călin Georgescu nu e salvatorul poporului, așa cum și-a vândut imaginea în tot acest timp.

CCR i-a blocat candidatura, după cum era de așteptat. Nici nu avea cum să procedeze altfel, după ce a anulat niște alegeri tocmai din cauza neregulilor comise de acest candidat la legislația electorală, plus amestecul rusesc care nu a fost dovedit nici în ziua de azi, dincolo de nivelul unor elemente disparate care put, dar nu sunt conectate în justiție deocamdată.

Totuși, față de momentul decembrie 2024, când serviciile secrete ne-au cerut să le credem pe cuvânt că salvează democrația României cu prețul terfelirii ei temporare, trei luni mai târziu avem coagulate în anchete și măsuri preventive, aprobate de judecători, niște elemente care creionează ce joc făcea Călin Georgescu și pe banii cui (nu, ai rușilor tot nu apar). Sigur, nimic nu e definitivat în instanță, sunt doar acuzații care se pot dovedi fără finalitate.

Totuși, să nu ne îmbătăm cu apă rece. Furia populară e mai mare ca niciodată, frustrarea românilor pe „sistem” – acel conglomerat disprețuitor, privilegiat și păgubos al instituțiilor de stat și al armatei de politruci care se adapă fără rușine din resursele publice – este la fel de mare. Ea așteaptă doar să se canalizeze în siajul următorului personaj carismatic, cu veleități de lider de cult, care promite verzi și uscate pe limba celor mai simpli dintre noi.

Acesta a fost talentul lui Călin Georgescu: a știut să se muleze perfect pe majoritatea frustrărilor sau extremismelor mocnite ale românilor celor mai marginalizați, vulnerabili din punct de vedere economic sau deznădăjduiți în fața unui stat opac, care lasă în fiecare zi impresia că se luptă cu tine, nu pentru tine.

Știu că e ușor să pici în capcana evaluării electoratului georgescian doar prin prisma extremelor cele mai „pestrițe” pe care le vedem în stradă și pe internet, dar nu sunt doar ele. Sunt și militari, preoți, intelectuali, profesori care ar vota din nou Călin Georgescu cu două mâini. Ideologia legionară, polarizarea dusă până la fascism, față de diverse evoluții sociale care îi frustrează, sunt mai prezente pe lângă noi decât ne dăm seama. Mai cu seamă, sunt rămășițe pensionate sau chiar părți din sistemul militar și de siguranță națională care susțin un astfel de discurs și de care nimeni nu s-a distanțat până acum oficial, din partea cadrelor active.

Cine vine după Georgescu? Deocamdată, nimeni prea periculos, cu șanse să coaguleze rapid bășica dezumflată. Cupletul de „șoimi ai patriei” George Simion-Anamaria Gavrilă, care își țin unul altuia spatele în fața unei eventuale decizii de blocare a candidaturilor, din partea CCR, nu mi se pare că are puterea să adune toate rămășițele electorale ale lui Georgescu. Totuși, e de așteptat ca electoratul care a votat un extremist cu viziuni fascist-legionare să se îndrepte undeva cu ștampila de vot și să ducă un candidat în turul doi.

Problema celor doi e că Simion e deja profilat ca un „extremist pocăit”, care „s-a dat cu sistemul”, prea moderat prin comparație cu versiunile pe steroizi ale extremismului de tip spumant al unei Șoșoacă sau de tip mistico-intelectual, cu falca strânsă și privirea fixă, al lui Georgescu. De Gavrilă, nu prea a auzit nimeni, iar privirea de căprioară pierdută în bătaia farurilor, atunci când nu se enervează adolescentin, ca să arate că se luptă cu sistemul, nu prea o ajută.

Își mai freacă mâinile la prostire de electorat „suveranist”, cu direcția pierdută, fostul lider PSD Victor Ponta, care pare dispus să alunece oricât de jos și să mimeze orice, doar-doar să prindă iar un locșor la masa puterii, la cataramă cu banii prietenului său fugar Sebastian Ghiță, refugiat prin Serbia. Nu știu ce ar trebui să fie în mintea cuiva care să voteze acest personaj mânjit cu toate zoaiele sistemului politic românesc, poate doar niște pesediști rătăciți și supărați că nu au propriul candidat, după ce partidul s-a aliniat în spatele lui Crin Antonescu.

Mai vine pe turnanta suveranist-extremistă consultantul Anton Pisaroglu, care a lucrat și cu Dăncilă, dar și cu Georgescu. Dacă a înțeles un lucru e cum să manipuleze algoritmii TikTok, conținutul său pe rețeaua de socializare adunând deja cifre impresionante pentru un cvasinecunoscut. O avea și dânsul „o firmă foarte bună de digital marketing” în spate, așa cum a constatat epocal SRI și în cazul lui Călin Georgescu. De Diana Șoșoacă nu are sens să mai vorbim, în ciuda insistențelor sale, cel mai probabil CCR îi va bloca iar candidatura, pentru că nu se poate dezice de propriul precedent.

M-am temut pentru o clipă când am auzit varianta Dan Puric. Dintre toți, mi se părea cel mai apropiat de spoiala de lider de cult pe care o emana Georgescu și care îi dădea pe spate pe cei care nu prea știu să scrie și să citească, dar la o adică îți recunosc oricând „omul inteligent împotriva căruia se coalizează toți proștii”, pe Facebook. Maestrul Puric e și dânsul un puiuț de extremist fermecător.

Mai e puțin până când vom ști oficial cine pleacă în cursa electorală pentru președinție. Poate că simțiți că marele pericol a trecut, prin eliminarea din peisaj a extremistului pro-rus, care dorea să ajungă la putere cu sprijinul logistic și financiar al unor legionari și al mercenarului de război Horațiu Potra, încălcând regulile finanțării campaniei electorale și punând la cale acțiuni anti-constituționale, așa cum arată procurorii.

Eu zic doar că marea luptă s-a amânat. Cea mai mare parte a românilor sunt în continuare nervoși, îngrijorați de cum merg lucrurile în țară, deprimați sau chiar disperați, după cum arată studiul sociologic al lui Barbu Mateescu, făcut pentru KAS. Văd România ca pe un stat abandonat: „frustrarea față de proasta calitate a serviciilor publice este extrem de ridicată, făcând-o unul din factorii principali ai nemulțumirii generale”.

Mulți români vor vota în continuare, așa cum au făcut-o și pentru Călin Georgescu, nu atât pentru că au încredere în prostiile pe care le zice un candidat, ci din furie, pe post de pedeapsă pentru tot ce se întâmplă în jurul lor. E nevoie doar de ceva carismă și capacitate de a canaliza lozincile goale de conținut, de tip MAGA-trumpiste, pe calapodul naționalist românesc, care combină nostalgiile comuniste cu fanteziile legionare.

Dacă mi-aș dori ceva ar fi ca tot mai mulți români să înțeleagă un lucru: rezolvarea frustrărilor lor sociale nu vine de la președinte, oricât de fermecător și atotputernic li s-ar părea. Mi-aș dori să văd pasiunea de la prezidențiale atunci când ne alegem primarii și parlamentarii. Pentru că ei decid și modelează viețile noastre de zi cu zi, în mod direct. La ei sunt banii, pâinea și cuțitul. Nu la președinte, în deal de la Cotroceni, de unde în mod real are mai mult puteri simbolice.

Recomandările lui ALP

Cât de bogată e de fapt Ucraina în pământuri rare?

Combinația prin care Donald Trump vrea să convingă Ucraina că îi oferă protecție, în schimbul participării la exploatarea metalelor din pământuri rare sună mai mult a taxă de protecție. Totuși, despre ce vorbim? Jurnalistele ucrainence Viktoria Kopenko și Daria Verenova explică pentru ce se agită americanii de fapt și cât de fezabilă e exploatarea acestor resurse ale Ucrainei.

Ultimele florărese originale din București și romii boldeni

Data viitoare când mai cumperi flori din colțul străzii sau de la vreo gheretă patronată de vreo doamnă în fuste colorate, să știi că sunt șanse mari să fii servit de o florăreasă de tradiție. Bianca Dragomir a făcut o incursiune în lumea romilor boldeni, primii comercianți de flori din București. Le-a  deslușit tradițiile și modul fascinant cum își organizează familiile și negoțul, ca să-și protejeze nu doar o afacere, ci identitatea și „neamul”.

Tesla iese în decor, cu pilotul Musk la Casa Albă

De când Elon Musk „a luat-o razna”, vorba posesorilor de Tesla care au ajuns să-și lipească stickere pe mașini, pe post de scuze, compania fanion a lui Musk a intrat în picaj. De la începutul anului, a pierdut vreo 40% pe bursă, dar nu ăsta e dezastrul: pur și simplu, oamenii nu mai cumpără așa de multe Tesla. Ciprian Ioana  caută să explice cât e sughiț economic și cât e efectul deraierii lui Musk pe linia propagandei populiste a lui Trump.

Vrem femei pe biciclete, să ne îmblânzească orașul

Femeile care se încumetă să circule pe bicicletă într-un oraș au ajuns un indicator pentru cât de prietenos și armonios dezvoltată este acea localitate față de locuitorii săi. Cam câte femei vedeți zilnic prin București, mergând pe bicicletă? Paul Anton, pasionat de ciclism urban, scrie cum se vede acest indicator în România, țara unde peste 60% din oameni nu merg niciodată pe bicicletă.

Să nu uităm cine e „justițiarul” Piedone

Și eu mă bucur, ca și sutele de mii de cetățeni de pe TikTok, când văd cum șeful ANPC, Piedone, pune la punct patroni de bucătării infecte, de restaurante care ne fură la gramaj și alte stabilimente care se ușurează în strachina clienților. Piedone a revenit la forma care l-a consacrat, face ce știe mai bine. Totuși, Răzvan Luțac de la Snoop ne aduce aminte cu cine avem de-a face: e același Piedone care a sifonat ani întregi banii publici ai sectorului 5 (și 4 mai de mult), în folosul rubedeniilor și prietenilor săi.

Infograficul Panorama

Cine are mai multe oportunități în România, femeile sau bărbații? Răspunsul e cel la care vă așteptați, nu e nicio surpriză. Doar că România a progresat în clasamentul Indicelui global al decalajelor de gen, urcând de pe poziția 88, pe 68. Edit Gyenge a făcut un infografic despre cum arată în cifre accesul femeilor la muncă, educație și putere, față de cel al bărbaților.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Remus Pricopie

Rectorul SNSPA s-a gândit să le mai dea încolo de probleme mărunte din ogradă, gen abuzuri sexuale marca Bulai, plagiate sau profesori care își văd mai mult de cariera politică decât de viața academică și predat lucruri cu sens studenților. Dumnealui gândește macro, joacă la mize planetare.

Pricopie a anunțat că SNSPA îl propune pe Donald Trump la premiul Nobel pentru pace. Nimeni nimic, vorba aia.

Crescut la adăpostul Ecaterinei Andronescu, fosta efigie a Educației PSD, înfipt prin toate cercurile academice care au gravitat în jurul serviciilor secrete, precum fosta Academie a lui Gabi Oprea și George Maior, ASSN, Pricopie s-a remarcat în toată cariera sa printr-un conformism crâncen cu sistemul.

Gestul de acum nu are cum să scape de mirosul groaznic de Ghiță Pristanda, de tentativă de periat pantofii liderului de la Casa Albă. Nu ar fi o problemă ca Trump să fie nobelizat pentru pace, că doar și Barack Obama a luat distincția când nici nu i uscase bine cerneala pe decretul de învestire la conducerea SUA.

Poate că Trump, cu toate extremismele sale aducătoare de haos pe scena lumii, va aduce pacea pe pământ, într-o versiune schimonosită de combinațiile sale tranzacționale cu Rusia. Asta nu-l va scăpa, însă, pe Pricopie al nostru de eticheta de adept al mentalității că în viață secretul succesului e să-i scuturi scamele marelui șef și să-i deschizi ușa la toaletă, cu plecăciune.

Nu avem cum să știm ce e în capul rectorului SNSPA – poate se visează viitor ambasador în SUA, poate crede că așa Trump va privi cu ochi mai buni România și tumultul său electoral, care îi face pe influencerii MAGA-trumpiști să spumege.

Putem doar să-i mulțumim lui Pricopie că veghează la bunul mers al țării și al planetei și că măcar nu a trimis depeșă la comitetul Nobel, să-i propună pe frații Tate la premiul pentru Literatură sau Științe Economice. Că doar dânșii sunt și academicieni, la Universitatea de Șmecherie (Hustler’s University).

Cifra săptămânii