Panorama cu ALP: Tineretul din ziua de azi și profesorii cărora le pasă

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. O dată pe săptămână, vă povestesc despre un subiect care mi s-a părut demn de atenția voastră sau care doar mă enervează atât de mult, că îmi vine să afle și alții. Sugestiile și dorințele voastre le aștept aici.

Vorbim azi despre cum și cât încercăm să-i înțelegem pe tinerii elevi și studenți, fără să fim niște acrituri bătrâne și total rupte de lumea în care trăiesc, plecând de la un articol de mare vâlvă pe Facebook, scris de un profesor despre studenții săi. Apoi, ne uităm la șeful Protecției Consumatorilor care a dat iama în sălile de fitness ale World Class, unde a găsit lucruri groaznice: „fiare” și föhn-uri de păr cu instrucțiuni nescrise, doar cu poze. Și niște praf și calcar, la duș.

Tineretul din ziua de azi și profesorii cărora le pasă

Of, tinerii din ziua de azi, păi pe vremea mea… Dacă mi-e groază de niște lucruri în viață, unul dintre ele este să ajung să fiu vreodată posedat de asemenea gânduri care arată nu doar că ai îmbătrânit mental și te-ai morocănit spiritual, ci mai ales că te-ai rupt total de o parte vie a lumii în care trăiești. Da, mi-e frică și de bătrânețe, și de moarte, dar nu ne-am adunat aici să ne întindem pe canapeluța terapeutică a destăinuirilor.

Un articol al profesorului orădean Mihai Maci, despre experiențele cu studenții săi și nivelul lor abisal de cunoștințe, de predispoziție pentru lecturi, culturi și învățături care să te facă un om mobilat la cap în viață, a creat mare vâlvă în bula mea de Facebook. I-au sărit mulți în cap, de la ingineri și IT-iști care suferă de omnisciență și dețin monopol pe adevăr, până la ziariști sau profesori: că scrie lung și împrăștiat, că își desconsideră studenții, că ce – la Oradea există profesori, cine mai e și Maci ăsta?, că e un bătrân acru care nu mai înțelege lumea tinerilor cărora le predă.

Sigur, dacă ai limita de atenție setată la nivel de caras auriu, iar textele lungi și întortocheate te irită din oficiu, pentru că nu mai ai dispoziția să asculți argumentele altora, darmite să le și citești expuse pe mai mult de trei rânduri, poți sări rapid la concluzia că profesorul acesta își varsă tolba de prejudecăți bătrânești în capul tinerilor săi studenți.

Cică unii scriu fără diacritice, pentru că au ajuns sclavii chat-urilor și telefoanelor mobile, iar în lucrările de la facultate sunt lipsiți de cap și coadă în scris. Că n-au citit nicio carte sau dacă au citit ceva, n-au înțeles nimic, iar nivelul cunoștințelor le este la nivel de clasa a IV-a.

Că sunt ghidați în startul vieții de axiome găunoase moral – dacă ai bani se poate orice, dacă știi pe cine trebuie, te descurci etc. Că dacă e să scrie ceva de Ucraina sau Israel-Hamas, li se taie filmul la cele mai recente borne ale acestor conflicte, ce s-a întâmplat înainte, în istorie, e un vid pentru ei.

Profesorul cel rău nu se oprește însă aici. Merge mai departe și caută să-și dea seama cum am ajuns aici. Și apasă pe bubă: școala românească nu mai face nimic pentru elevii și studenții ei. E încremenită și azi în stadiul în care era și înainte – învățat dobitocește pe de rost, deconectare totală de elevi, corupție și bullying profesoral.

Concluzia omului? „Generații de copii cărora școala – de toate gradele – le-a luat niște ani din viață, fără a le da nimic în schimb”. Și sper că aceasta e concluzia reală a profesorului Maci, nu ultimele rânduri ale textului său, că aceste generații de tineri s-au format școlar în dezastruosul mandat al lui Iohannis și al României sale „educate”. Ar fi o concluzie la fel de ridicolă precum constatarea sa că ăștia micii nu mai știu ce e aia aria triunghiului dreptunghic – cine mai știe și cui îi folosește asta, dacă nu e inginer?

De fapt, profesorul blamat nu descoperă nimic nou. Pe alocuri, chiar el recunoaște asta în textul său. Și acum 20-30 de ani, când am trecut eu prin școală (v-am zis ce frică mi-e să fiu bătrân?) era la fel. Majoritatea colegilor mei, inclusiv eu, învățam lucruri cvasi-inutile pe de rost, sub amenințarea unor profesori cel mai adesea abuzivi, teroriști, cărora puțin le păsa de noi.

Ca și acum, excepțiile întăreau regula. Erau tineri, inclusiv eu, care citeam mult pe lângă școală, care aveam familii lângă noi și ne destupau mintea cum știau mai bine, cu „cultură” de-aia bună, nu cu TikTok ca acuma, maică. Erau tineri care puteau și voiau să afle și să facă mai multe decât le oferea școala. În rest, în jurul lor? Păi, cam ce descrie profesorul Maci azi: mulți necitiți, inculți, neinteresați de „carte”.

Erau excepții și printre profesori. Oameni destupați la minte, calzi sau duri, dar cu care puteai glumi inteligent sau cu care te puteai contrazice argumentat. Profesori care te învățau pe limba ta, nu îți recitau prostește din cărți. Ei erau acei profesori către care noi, tinerii, fugeam cum fug cei de azi la podcast, la live pe TikTok sau la mai știu eu ce site-uri pe care nu intră bătrânii mileniali ca mine.

De ei ne agățam cu zecile și sutele, prin școli, ca de niște colaci de salvare care ne arătau că se poate și altfel. Că să înveți și să citești merită, dacă vrei să „te ducă capul” ca pe ei, acei oameni de care ne plăcea, pentru că îi simțeam alături de noi.

Asta se întâmplă și azi. Ei – acești elevi și profesori „de excepție” – au existat și vor exista mereu. Aș îndrăzni să spun, deși nu-l cunosc, că printre ei se numără și profesorul Maci, după ceea ce scrie.

Problema eternă a școlii românești e însă că din excepții nu se poate forma ceva trainic. Când media e atât de jos, degeaba ai exemple de „așa da”, pentru că cei mai mulți elevi, studenți și profesori din sistem sunt eșuați, iar școala e doar o pierdere de timp și bani pentru ei.

E inevitabil ca generațiile mai în vârstă să dezvolte prejudecăți generalizatoare asupra celor tineri. De ce să nu recunosc? Și mie mi se pare uneori că mulți tineri cu care mă intersectez sunt prea fragili mental și emoțional sau că au niște crize de „misecuvinism” total nesusținute de propriile capacități, pe care le-au dezvoltat probabil din relativul „puf” material asigurat de părinți care nu i-au contrazis niciodată.

Apoi, îmi dau singur o palmă, amintindu-mi cât de prost sunt: probabil că așa ziceau de noi, ăștia care azi avem 40 plus, și vârstnicii de pe vremea noastră. Doar că, în loc de TikTok, noi „stăteam toată ziua la calculator” sau la scara blocului, ca niște loaze degradate ce eram în ochii lor.

Ce cred că e important e să nu ajungi prea convins că deții adevărul și mai ales să îți mai pese suficient cât să încerci să înțelegi câte ceva despre tinerii atât de diferiți de tine. Ceea ce pare că face și profesorul orădean Maci, pentru că altfel nu ar fi scris un text atât de lung și încâlcit, în care să încerce să-i deslușească pe tinerii săi studenți.

Ceea ce fac și eu acum, cu textul meu lung și încâlcit, care sper să nu îi supere prea rău pe inginerii, IT-iștii și judecătorii omniscienți de pe Facebook. Glumesc, de fapt sper asta, pentru că ar însemna că măcar au trecut de titlu.

Recomandările lui ALP

Trendul apartamentelor-bibelou, importat din Dubai la București

Pentru cei care au foarte mulți bani și fie iubesc luxul, dacă se poate cu scrisul mărcii pe dinafară, fie calculează că o investiție în imobiliare de lux merită, au început să apară și la noi proiecte de acest gen: apartamente și case cu design sau decorațiuni marca Armani, Versace și Elie Saab. Andrada Ghira a scris despre cine stă în spatele lor și cum a ajuns la noi acest trend, tocmai din Dubai – acel loc care dovedește că banii nu pot cumpăra și bunul-gust, aș zice eu, dar sunt prea sărac ca să mă bag.

Cum îți toacă Tinder și Bumble timpul și banii, în căutarea perechii perfecte

Medeea Stan a debutat în Panorama de Sfântul Valentin. Și nu putea altfel decât cu un text despre cum, într-o vreme în care ne simțim tot mai singuri, deși avem mii de prieteni virtuali, mulți au transferat și căutarea iubirii într-o aplicație precum Tinder sau Bumble. Doar că, în loc să salveze timp și să filtreze cât mai bine experiențele interumane cringe, nu prea reușesc. Ba mai și dau bani pe abonamente. Nu puteam rata ocazia să vă arăt că sunt dovada vie că există Grinch și de Valentine’s Day.

La ce trebuie să te uiți când se scumpesc benzina și motorina

Ca să nu mai stai să te enervezi de câte ori găsești scumpiri la pompă, Ciprian Ioana a explicat pas cu pas cine și cum face prețul: nu te fură nici americanii, nici rușii, nici oculta, nici companiile alea străine de care tot zici că devalizează România. Cel mai important cuvânt de spus în prețul carburanților îl are guvernul. Apoi, sigur că dacă prețul petrolului pe burse suferă mișcări mari, mai e și asta, doar să nu te aștepți că prețul la pompă joacă precum barilul pe bursă. Sunt calcule clare, ca să știi pe cine înjuri data viitoare.

Task-urile-vampir, explicate de Hacking Work

Sunt acele sarcini care par mici, dar te seacă de energie mai ceva ca șeful ăla toxic pe care sigur l-ai avut măcar o dată în viață. E vorba de lucruri precum programarea întâlnirilor sau răspunsul la emailuri. Trei recomandări în newsletter-ul Hacking Work, creat de Doru Șupeală și echipa lui, în care găsești săptămânal tot ce mișcă prin trendurile de muncă, work-life balance și cultură de companii: fă-ți un timebox realist, ignoră distragerile și impune limite clare.

Cum cresc noile generații de copii la umbra industriei de parenting

Tot mai puțină lume se încumetă să facă copii, iar cei care ne duc specia mai departe au ajuns adesea să și-i crească după rețetare și șabloane obținute contra cost, de la industria de parenting. Dincolo de sfaturi și filozofii utile pentru creșterea unui copil, există însă și multă impostură în acest domeniu. Ciprian Ioana a riscat mult cu acest text, pentru că știm cu toții că dintr-un asalt al mămicuțelor supărate nu te mai scoate nimeni.

Infograficul Panorama

Dacă tot am vorbit de elevi, studenți și profesori, mi-am amintit de momentul când Edit Gyenge a luat la mână datele de la Bacalaureatul din 2022 și a stors din ele tot ce arată notele de la Bac, numărul de copii și tineri care mai trec pe la școală și pleiada de miniștri care au strâmbat mai mult decât au modelat sistemul de educație românesc.

A ieșit un tablou grăitor al unei generații de elevi, în comparație cu restul care și-au dat BAC-ul în alți ani. Intrați să vedeți tot acest material interactiv. Este o „panoramă” asupra sistemului de învățământ, cu hărți interactive la nivelul fiecărei școli din București, Cluj și Iași.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Horia Constantinescu

Cea mai recentă faptă de vitejie a lui Horia Constantinescu, șeful Protecției Consumatorilor, această copie palidă a lui Popescu-Piedone pe când era tânăr haiduc prin piețe, a fost să ia la mână lanțul de săli de fitness World Class. Și a închis temporar șapte locații, dintre care trei cu propunere de lacăt pe ușă, de la 6 luni la un an. Grav!

„În momentul în care te hotărăști să deschizi noi locații, trebuie să te asiguri că primele nu au devenit ruină! Scuzele operatorului economic sunt de prisos! Iată că, în schimb, am câștigat un campionat: cel al disprețului față de consumator!”, scrie domnul Horia în comunicatul de presă, cu punctuația isterică de rigoare (și Piedone urla la comercianți).

Deci, problema e că s-a extins World Class prea rapid? Nu, era doar un mic comentariu de business al domnului Constantinescu. Acum, eu la World Class n-am mai fost demult, e scump și nici n-am prin apropiere. Totuși, știu că sunt considerați lideri în zona de săli de fitness de la noi, așa că mi-am zis: chiar așa rău au decăzut?

Să vedem, deci, ce a găsit haiducul Horia de la ANPC, când s-a dus la sală. Recunosc că spicuiesc, dar aceste lucruri sunt pe lista de „principale abateri constatate”, conform comunicatului ANPC.

Prima pe lista de abateri: unele aparate de fitness nu aveau mod de utilizare scris în română, ci doar descriere în imagini, pe grupe de mușchi. Clanul culturiștilor și sportivilor pasionați de lectură își bagă triști carnețelul cu notițe în buzunar, nu mai ai ce să citești la fitness. Pentru restul, aș zice că există instructori și personal calificat, care să-ți explice cum să folosești un aparat, dacă nu te prinzi singur din POZE.

Apoi, „acumulări de praf” la sistemul de ventilație. S-a găsit praf la World Class. Calcar pe unele capete de duș. Am văzut poze cu calcarul. Mi-e rușine să zic că de-ăla mai am și eu pe-acasă, între curățeniile cu frecuș mai serios. S-au găsit și „canapele cu rupturi ale materialului”. Când dosuri și spinări transpirate a mii de sportivi care ridică greutăți se freacă zilnic pe aparate, mai apar și crăpături în material.

Apoi, și aici m-am cutremurat: zone cu „margini cu muchii ascuțite”. Nu faceți ca mine, să vă întrebați ce a fost mai întâi, marginea sau muchia. Adaug eu însă, domnule Horia, că nenorociții ăștia de la sălile de fitness lasă și fiare de zeci de kilograme la liber prin sală. E un pericol real, mai ales că unii le și ridică și trag de dânsele.

Bomboana de pe coliva World Class? „Lipsa informațiilor privind modul de utilizare al uscătoarelor de păr”. Aici țin eu să mă repet: nu glumesc, e chiar citat din ANPC. Să se facă un tutorial cu domnul Constantinescu folosind corect föhn-ul, vă rog.

Am văzut și câteva imagini trimise presei de ANPC. Cu excepția unei saune care arăta într-adevăr dezastruos și a unor rafturi ruginite prin niște debarale, mi-am dat seama că sunt o victimă a industriei de fitness. De când merg eu „la sală”, am trecut prin lucruri igienico-sanitare mult mai dure, inclusiv pandemia de Covid, de care nu se auzise în nicio sală de fitness.

Muchii ascuțite, föhn-uri complicate, calcar și fire de păr pe jos găsești peste tot, așa să ne apere Dumnezeul fitness-ului. Trebuie doar să cauți, iar coincidența a făcut ca ANPC să caute tocmai la World Class.

Ce mi-aș dori eu? Să meargă ANPC în control și la sălile unde se pompează bodyguarzii de la fostele cluburi ale lui Horia Constantinescu, prieteni de-ai săi care îi păzeau pe Liviu Dragnea sau pe familia Năstase Adrian. Sau, de ce nu, să vadă ce-o fi prin cluburile de fițe de prin Herăstrău, că practic unele sunt acasă la domnul Horia, îi plătesc chirie. Sunt multe muchii ascuțite în țara asta, ne putem răni și cu föhn-ul.

Cifra săptămânii