Panorama cu ALP: „Ciucii” pe care îi ținem în cârcă

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați. O dată pe săptămână, vă povestesc despre ce mi s-a părut demn de atenția voastră sau doar mă enervează atât de mult, că îmi vine să afle și alții. Sugestiile și dorințele voastre le aștept aici.

Vorbim azi despre câți bani ne-a scos PNL din buzunar, ca să împânzească țara cu sute de „ciuci”, panourile publicitare care promovează total neelectoral o carte nepublicată încă, a generalului Nicolae Ciucă, „ostașul în slujba țării”. Și de ce acest sistem de finanțare a partidelor o fi legal, dar ne frustrează moral enorm, prin risipa și netransparența sa. Apoi, Marcel Ciolacu ne enervează din nou sa postură: expert în gimnastică, adept al teoriei „ne-au furat arbitrii, rușii, iar acum americanii”.

De săptămâna viitoare, „Panorama cu ALP” intră în pauză, pentru că putem încerca să nu ne enervăm pe netrebniciile din România, măcar în vacanțe. Ne revedem la început de septembrie, vineri.

„Ciucii” pe care îi ținem în cârcă

Profilul pahidermic al generalului Ciucă, întâiul liberal al țării, a împânzit șoselele și orașele României. Dacă ai ieșit din casă în ultimele luni, nu ai cum să nu fi dat cu ochii de chelia prezidențiabilului PNL, care își vinde imaginea de „ostaș în slujba țării”, de pe sute de panouri publicitare.

Liberalii au arvunit 400 de panouri publicitare în toată țara, pe care au lăbărțat imaginea lui Nicolae Ciucă, sub pretextul că generalul a scris o carte, iar românii trebuie să știe. Pentru asta, au cheltuit două milioane de euro în doar trei luni, iar până la finalul anului 2024, vor mai sparge încă două milioane de euro, a aflat jurnalistul Cristian Andrei, pentru platforma de investigații Snoop.ro.

Care e problema, poate vă întrebați? Maculatură cu iz biografic au scris destui politicieni, de la noi sau de la alții. Ne amintim, cu groaza unui atac de moarte subită de plictiseală, de mărețul efort creativ al președintelui Klaus Iohannis, care s-a epuizat prematur între „Primul pas” și „Pas cu pas” (acestea sunt titlurile celor două cărți prezidențiale, nu o glumă proastă de-a mea). Sau performanța fostului premier PSD Mihai Tudose de a-și tipări bilanțul europarlamentar în 60.000 de exemplare, la Editura RAO, pe banii publici, alocați de UE (vreo 40.000 de euro).

Problema e că acești bani azvârliți pe fereastră, irosiți efectiv, în numele publicității electorale, sunt banii mei și ai tăi. Milioanele de euro plătite pentru a împânzi România cu „ciuci”, așa cum au ajuns să fie poreclite deja în folclor panourile liberalilor, care flanchează șoselele mai ceva ca bornele kilometrice, sunt bani publici. Sunt bani plătiți de stat, din bugetul public, pentru a subvenționa partidele politice parlamentare.

De la fanteziile imobiliare cu parfum comunist ale lui George Simion de la AUR, la limbile călduroase și servilismul festiv pe care PSD și PNL și-l cumpără în mod netransparent la majoritatea televiziunilor și în diverse site-uri și publicații, toate sunt plătite din banii noștri, publici. De la propaganda aliniată uneori cu liniile de comunicare ale Rusiei, la conspirațiile antieuropene și atacurile politice care otrăvesc rețelele sociale, toate sunt pe banii statului. Deci, ai mei și ai tăi.

Bugetul pentru subvenționarea partidelor parlamentare s-a umflat de la an la an. Pentru 2024, bugetul prevăzut era de peste 300 de milioane de lei (peste 60 de milioane de euro) – un record istoric. În cei trei ani anteriori, partidele parlamentare au primit de la buget peste 140 de milioane de euro. Cu acești bani, partidele care au fost alese în Parlament își plătesc existența, propaganda politică, suitele de consultanți și atârnători de pe lângă lideri, campaniile electorale.

E problema lor cum irosesc sau nu acești bani, cât timp o fac în limitele legii, decontând la Autoritatea Electorală Permanentă aceste cheltuieli. Iar, în cazul panourilor cu ceafa lui Nicolae Ciucă, arborată și în timpul campaniei electorale și alegerilor din iunie 2024, există deja discuția dacă ele au încălcat legea, constituind o reclamă electorală pueril mascată, care este interzisă în perioada respectivă. Autoritatea a decis deocamdată că e ok, cartea lui Ciucă nu e electorală, ci probabil va fi o comoară inestimabilă pentru literatura română (încă nu a apărut).

E legal ce fac partidele pe banii noștri? Da, de ce să ne mai ofticăm. E moral? Cu siguranță nu, și de aici frustrarea care ar trebui să ne cuprindă pe toți.

Marea problemă nu este atât că noi, indiferent de afinitățile politice, ținem în cârcă din banii publici propaganda și aparatele interne de partid ale PSD, PNL, AUR, USR și ale oricui va reuși să intre la toamnă în Parlamentul României.

Marea problemă e că, spre deosebire de orice entitate de stat care cheltuie bani publici și care e obligată prin lege să dea seama public, în rapoarte sau în răspunsuri la solicitări, de ce face cu acești bani – pe ce îi cheltuie, cui îi plătește – partidele politice se ascund. Țin detaliile cheltuielilor la secret și mai scurg din ele doar când sunt strânse cu ușa.

Lipsa de transparență a modului în care partidele își plătesc din bani publici propaganda a atins un apogeu în modul prin care acestea au devenit, practic, cei mai importanți investitori în presa din România. Televiziuni, site-uri, bloguri, analiști de casă trăiesc și prosperă din banii publici de propagandă ai partidelor.

Firesc ar fi ca publicul plătitor să știe pe ce i se cheltuie banii. Firesc ar fi, din punct de vedere jurnalistic, ca cei care se hrănesc de la partide să își avertizeze publicul măcar atunci când le bagă sub nas emisiuni sau articole plătite de la partid. Nu se întâmplă asta în România. Partide precum PSD au ajuns să ignore chiar decizii judecătorești care le obligau să pună la dispoziția publicului informații legate de cheltuirea acestor bani.

Toate acestea sunt un preț pe care am ajuns să-l suportăm pentru a evita corupția. În teorie, partidele nu ar mai trebui să aibă nevoie de banii la sacoșă ai diverșilor „investitori” care își cumpără indulgențele politice și legale, în campaniile electorale. Într-un astfel de sistem, mari scheme de corupție în finanțarea partidelor, precum punea la cale fostul premier Adrian Năstase în cioace ca „Trofeul Calității”, își pierd sensul. De ce să furi, când curg banii cu găleata direct de la stat? Trebuie doar să tai factură.

Ilegalități în finanțarea partidelor probabil că încă se întâmplă, însă nu la o scară atât de mare ca acum 15-20 de ani. Până le-or ancheta procurorii sau jurnaliștii, ce ne doare pe noi e ce avem sub nas: risipa imensă de bani publici, pe „ciuci” și propagandă în presă, care are loc necinstit și netransparent. Uneori, cu argumente puerile cum ar fi că 400 de panouri publicitare cu ceafa groasă a lui Nicolae Ciucă nu sunt publicitate electorală, ci reclamă la tezaurul literaturii universale.

Recomandările lui ALP

Valurile de căldură ne schimbă viața

Păi, caniculă era și pe vremea lui tataie, nu știm noi pozele acelea cu ziare vechi și temperaturi de 60 de grade, care circulă pe Facebook? Cine are capacitatea se uită însă la date și le compară. Ele nu mint. Edit Gyenge ne arată, într-un material interactiv, plin de infografice și animații, cum s-a încălzit România în ultimele decenii. Și ce efecte devastatoare are căldura în care trăim, de la morți în exces, la agricultură dată peste cap și orașe care fierb în „insule de căldură”.

Când bătrânețea nu înseamnă să aștepți să mori

Pentru mulți oameni ajunși la vârsta senectuții, viața începe să însemne așteptarea finalului. Nu e nevoie să fie așa. Dana Mischie a intrat în lumea optimistă și plină de viață a cluburilor de seniori, unde cei în vârstă se întâlnesc să se umple la loc de viață. Se joacă, se instruiesc, călătoresc, dansează, se distrează împreună cât pot. După ce am citit, i-am zis Danei: hei, mai tineri nu primesc? Oamenii ăștia par că se distrează mai bine ca mulți dintre noi, plus că prind și Grecia la reducere.

Cum au ajuns bagajele și locurile din avion o fabrică de făcut bani

Zborurile nu mai sunt la fel ca acum câțiva ani, când aveai mai mereu inclus un bagaj de cală și îți puteai alege ce loc doreai în avion, dacă te mișcai rapid la rezervare. Acum, companiile aeriene își pun clienții la plată pentru bagaje, locuri selectate, servicii la bord. Tactica definitorie pentru cursele low cost a a ajuns să fie împrumutată și de companiile regulate. Andrada Ghira ne arată cum au ajuns bagajele și scaunele din avion o vacă de muls bani.

Cu ce se mănâncă fenomenul „brat summer”

Poate ai auzit și tu de „brat summer” și, ca mine, ai zis mda, încă ceva memă pentru tinerii ăștia dezorientați. Apoi, l-am văzut pe europarlamentarul Nicu Ștefănuță publicând niște miștouri total cringe, pe un verde-lime, demne de un tocilar care a băut prima lui bere și s-a capsat. Explicația era „brat summer”. Vlad Dumitrescu ne-a spus cum a apărut totul, de la albumul unei cântărețe britanice, până la o mișcare online în care s-a prins până și Kamala Harris. Ce e drept, mai inteligent și funny decât Nicu, bruxellezul nostru independent.

Șapte filme pe care ți le recomandă Panorama

A ajuns deja o tradiție în redacția Panorama să adunăm recomandări de filme, seriale și cărți, pe care le publicăm în funcție de perioadele când ne cam lovește pe toți vacanța. Fiecare scrie un mic review la ce i-a plăcut mai mult, din ce a vizionat sau citit recent. Nu ne distrăm doar noi, dar le iubiți și voi, cei care ne citiți. Filmele pe care vi le recomandăm vara asta sunt în număr de șapte. Extrem de diverse, ca de obicei.

Infograficul Panorama

E tot mai cald, iar cine mai neagă datele care arată încălzirea globală sunt doar zevzecii de pe Facebook care ori nu pricep ce citesc, ori sunt pasionați de whataboutism. România nu face excepție. Infograficul de mai jos face parte dintr-un amplu material interactiv, făcut de Edit Gyenge și sprijinit de experții de la Infoclima, din care aflăm că temperatura medie anuală în România a crescut cu aproape 5 grade, din 1940 în prezent. Mai jos, vedem cum a evoluat disconfortul termic resimțit de oameni în câteva orașe. Bucureștiul e campion.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Marcel Ciolacu

Premierul Marcel Ciolacu nu ar fi român îndeajuns, dacă nu ar comenta prestațiile sportivilor care ne reprezintă la competițiile internaționale. În plus de corul experților de canapea care behăie analitic pe Facebook cu fiecare ocazie sportivă, Ciolacu are și scopul lucrativ de a obține profit electoral, pe cârca valului de emoție.

Acum, era și nefiresc să nu constate cum „ne-au furat arbitrii” la gimnastică, unde bietele Ana Bărbosu și Sabrina Voicu au fost date jos de pe podium, după o contestație controversată a unei gimnaste americance, în urma căreia arbitrii i-au mărit punctajul și i-au dat astfel medalia de bronz.

Drept urmare, Marcel al nostru întoarce spatele lumii rele și nedrepte cu românii. Nu mai merge la ceremonia de închidere a Olimpiadei de la Paris, după „situația scandaloasă”.

Noi, ăștia care nu ne uităm la gimnastică, darămite să pricepem pe ce baze tehnice se arbitrează o astfel de competiție, am tăcut ca proștii. Am lăsat loc experților să se exprime, iar Marcel Ciolacu e și premier, deci, de ce să nu lanseze niște tirade de victimizare, în care a constatat că: „este inadmisibil”, „este inacceptabil” că s-a furat „munca cinstită” a unei „copile”.

Până aici putem fi cu Marcel. Și eu sunt foarte nervos și găsesc inadmisibil cum se fură munca cinstită a românilor de către Guvernul condus de Ciolacu, de exemplu.

Mai departe, premierul cade însă în propagandă bună, din aceea suveranistă, anti-americană, dospită parcă în laboratoarele cofetarilor politici Simion-Șoșoacă. Pe vremuri, ne furau rușii, acum ne fură americanii, cum ar veni: „Îmi amintesc foarte bine cum, în comunism, rușii ne furau la Olimpiade, iar noi încercam să ne certăm cu ei, fără a avea mari șanse de câștig”.

Laitmotivul românilor oprimați de marile puteri nu poate da greș, Ciolacu se indignează cu spor, pe Facebook. „Undeva, în sistemul de organizare a acestei competiții, ceva este în neregulă”, este concluzia expertului în gimnastică Marcel Ciolacu.

Putem fi siguri de durerea și frustrarea gimnastelor românce care au fost trase în jos de pe podiumul olimpic, de o decizie a arbitrilor. La fel de siguri ca și de faptul că hiene politice precum Marcel Ciolacu se cațără oportunist pe orice moment sportiv românesc care stârnește emoții în public.

Cifra săptămânii