Gura președintelui adevăr grăiește (?), scenariul cu Ucraina divizată și criza refugiaților schimbă Europa

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul lumii.

Astăzi vorbim despre discursul istoric și, spre final, controversat pe care l-a avut președintele Joe Biden în Polonia și cum comentariul lui despre Putin a pus pe jar aliații europeni; de ce se teme Ucraina că ar putea să fie divizată „pe model coreean”, după ce Rusia pare că se regrupează în est și sud; și cum ar putea refugiații ucraineni să fie în același timp și o presiune, și o rază de lumină pentru economiile europene.

Iată cum arată Panorama războiului, la finalul zilei de 28 martie 2022:

Greșeală sau nu? 

Până sâmbătă seara, până și criticii ocazionali ai lui Joe Biden recunoșteau că președintele american a avut o comunicare aproape exemplară pe tot parcursul crizei ucrainene. Și chiar și sâmbătă, când a susținut un discurs care va rămâne, probabil, în istorie prin forța mesajului și corectitudinea poziționării, liderul SUA părea că va încheia un turneu european fără cusur. 

Apoi, a pronunțat această frază: „Pentru numele lui Dumnezeu, acest om – referindu-se la Putin, n.r. – nu poate rămâne la putere!”. A fost ultimul lucru pe care l-a spus Joe Biden în fața Castelului de la Varșovia, înainte de a coborî de pe scenă. 

De atunci, Casa Albă a fost nevoită să dea asigurări neîntrerupte că nu, Statele Unite nu promovează o schimbare de regim în Rusia.

Biden, au explicat membrii staff-ului său, s-a referit la faptul că Putin „nu ar trebui să fie lăsat să își exercite puterea asupra vecinilor sau a regiunii. Nu a vorbit despre puterea lui Putin în Rusia sau despre o schimbare de regim”.

De fapt, Biden a rostit cu voce tare ceea ce mulți gândesc când vine vorba de Vladimir Putin. Doar că el nu este un cetățean oarecare și, deși a dat dovadă de un leadership foarte bun în perioada acestei crize, comentariile președintelui american despre Putin reprezintă o greșeală neforțată, scrie publicația americană The Atlantic.

Joe Biden e celebru pentru gafele sale – de regulă cu mize mai mici decât aceasta – și pentru înclinația de a se abate de la prompter. Momentul de la Varșovia a fost ales cum nu se putea mai prost, însă. Deși Biden îl numise deja pe Putin „un bătăuș”, „un măcelar” și „un criminal de război”, este cu totul altceva să folosească un limbaj care ar putea fi interpretat greșit atât de publicul american, cât și de Kremlin, ca o sugestie că Statele Unite încearcă să îl înlăture de la putere pe președintele rus. Așa ceva ar putea duce la o creștere extrem de periculoasă a tensiunilor dintre SUA/NATO și Rusia.

Cuvintele președintelui american au avut un ecou și în rândul aliaților europeni, scrie și Financial Times, alimentând confuzia și creând percepția unei schimbări din partea Washingtonului către o confruntare mai mare pe termen scurt și o rivalitate strategică acerbă câtă vreme Putin rămâne la Kremlin. Președintele francez Emmanuel Macron a declarat că nu ar trebui să existe o „escaladare a cuvintelor sau a acțiunilor”, iar un oficial britanic de rang înalt a subliniat importanța creării unui spațiu pentru o „rampă de ieșire” pentru ca Putin să pună capăt războiului.

Depășind dezbaterea despre gafa cu iz de dorință nerostită de restul lumii când vine vorba de Vladimir Putin, New York Times face un binevenit pas înapoi, cu un material extrem de bogat, care ne plimbă prin cei 22 de ani la putere ai liderului rus. „The making of Vladimir Putin – Tracing Putin’s 22-year slide from statesman to tyrant” („Ascensiunea lui Vladimir Putin – Retrasând cei 22 de ani în care Putin a ajuns din om de stat un tiran”). Cum a ajuns același lider care, în 2001, spunea în germană, în fața Parlamentului de la Berlin, că „Rusia e o țară prietenoasă” să fie cel care poartă acum cel mai cumplit război pe care l-a văzut Europa în ultimele decenii, vedeți în materialul publicației americane.

Ucraina se teme că ar putea fi divizată

Rusia încearcă să divizeze Ucraina după modelul Coreei de Nord și de Sud, după ce a eșuat în cucerirea țării – acestea sunt semnalele venite dinspre serviciile de informații ucrainene. Avertismentul vine la scurt timp după vizita președintelui Joe Biden în Europa și în contextul în care trupele ruse par să se replieze și să se concentreze asupra zonelor de sud și de est a Ucrainei. 

Kirilo Budanov, șeful serviciilor secrete militare din Ucraina, spune că Putin consideră că acum are ca prioritate acapararea estului și sudului țării, potrivit BBC News. Presupusa strategie, a adăugat Budanov, implică construirea unui coridor terestru care să lege estul Ucrainei – unde sunt și republicile autoproclamate din Donețk și Lugansk, recunoscute de Rusia în ajunul invaziei – de Crimeea anexată în 2014. Unul dintre marile obstacole: cucerirea Mariupolului, oraș de la Marea Neagră care rezistă eroic atacurilor crunte ale Rusiei, inclusiv împotriva multor ținte civile.

Deși finalul războiului nu este încă decis, la orizont apar și cifre care ar putea indica cât de costisitoare ar putea fi reconstrucția Ucrainei. Avarierea sau distrugerii infrastructurii se ridica la 63 de miliarde de dolari până la 24 martie, a anunțat duminică Parlamentul ucrainean într-o postare pe Twitter. Pierderile includ mai mult de 4.400 de clădiri rezidențiale, 138 de unități de sănătate, opt aeroporturi civile și 378 de instituții de învățământ. Costurile au fost calculate de Școala de Economie din Kiev.

De ce schimbă criza refugiaților din Ucraina fața Europei

Peste 3,8 milioane de persoane și-au părăsit țara și au fugit din calea războiului, iar statele europene i-au primit cu brațele deschise. Cu toate că ritmul celor care își părăsesc casele s-a mai domolit în ultima vreme, există în continuare riscul ca exodul ucrainenilor să devină cel mai mare de la Primul Război Mondial încoace.

Consecințele pentru statele europene sunt deocamdată incerte, dar ele pot fi profunde. Dacă, așa cum pare probabil în acest moment, conflictul se va prelungi într-o formă sau alta și numărul refugiaților va crește, iar femeilor și copiilor veniți acum vor începe să li se alăture și bărbați, aceștia vor schimba în mod durabil politica, economiile și modul de gândire al Europei cu privire la migrație, scrie într-o analiză publicația britanică The Economist.

Până în prezent, răspunsul occidental a fost luminat și generos. Dar acest lucru s-ar putea schimba dacă guvernele gestionează greșit primirea și integrarea refugiaților, iar deziluzia și oboseala se instalează în rândul societăților-gazdă.

În acest caz se operează cu mulți de „dacă”: dacă statele reușesc să îi primească eficient, dacă ucrainenii reușesc la rândul lor să se integreze. Mai bine pregătiți pentru a se adapta repede pieței europene de muncă decât refugiații sirieni, ucrainenii ar putea reprezenta simultan un avantaj și un dezavantaj pentru economiile europene, arată The Economist.

Goldman Sachs estimează că cele mai mari patru țări din UE vor cheltui aproape 0,2% din PIB pentru a susține afluxul de refugiați, presupunând că 4 milioane de refugiați vor veni în regiune. Este o sumă modestă, dar care se adaugă altor cheltuieli legate de războiul din Ucraina. În total, este probabil ca deficitele bugetare ale celor patru să crească cu 1,1% din PIB în acest an.

Pe de altă parte, rata șomajului în zona euro a ajuns la un minim record de 7% la sfârșitul anului trecut. În Germania și Polonia, rata șomajului este mai mică de jumătate din această valoare. Un sfert dintre întreprinderi au declarat în ianuarie că lipsa forței de muncă le reduce producția, potrivit Comisiei Europene, și reprezintă cea mai mare proporție înregistrată vreodată. Mai mult, economiștii se tem că îmbătrânirea și reducerea populației europene vor duce în cele din urmă la scăderea nivelului de trai.

Din nou, intervine un „dacă”: scenariile pozitive privind impactul viitor al milioanelor de refugiați ucraineni care ar putea rămâne pe termen lung în UE presupun că economiile vor rămâne puternice și că șomajul va fi scăzut, mai scrie The Economist. Dacă războiul continuă, economiile încetinesc și guvernele nu reușesc să le ofere ucrainenilor locuințe, servicii și locuri de muncă, primirea admirabilă pe care o vedem acum în toată Europa ar putea să se schimbe.