Books for curious minds

Paradisul pavat pentru mașini e un iad în devenire. Cum ar arăta viața într-o lume cu parcări mai bune

Computer Hope Guy
foto: George Călin/Inquam Photos

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Știți vorba aceea că „viața e o călătorie, nu o destinație”? Cine a zis-o prima dată n-a trebuit să găsească vreodată un loc de parcare, spune Henry Grabar, jurnalist american specializat în urbanism și transporturi, autorul cărții „Paved Paradise: How Parking Explains the World” (Paradisul pavat: cum explică parcările lumea).

Cartea, recent publicată, începe cu un episod în care doi bărbați și prietenii lor se bat pe un loc de parcare, în New York. Nu seamănă cu episodul din Seinfeld. Unul dintre șoferi ajunge să fie luat pe capota celuilalt, se scoate o bâtă de baseball, se urmăresc cu mașinile, cinci oameni ajung la spital. E un exemplu despre ceva ce aceia dintre noi care stăm în orașe aglomerate, gâtuite de mașini și trafic, știm foarte bine: parcările, ca statul bară la bară, au puterea să ne transforme, să ne șteargă temporar din umanitate, rațiune sau simțul măsurii.

Când te grăbești să ajungi undeva și îți ia la fel de mult să parchezi mașina cât ți-a luat să conduci până acolo, apare o frustrare pe care Grabar o aseamănă cu psihoza. Fără loc de parcare, nu poți ieși din mașină. Orice aveai de făcut nu poate începe. Timpul nu stă pe loc, dar merge înainte fără tine, în timp ce tu te învârți pe străzi. 

parcari orase locuri de parcare

„Când ne gândim la parcări, folosim cortexul reptilian, cea mai primitivă parte a creierului, despre care se spune că gestionează comportamente instinctive, legate de agresiune, dominanță și marcarea teritoriului”, spune Donald Shoup, descris în carte – complet lipsit de ironie – drept cel mai important cercetător american al parcărilor.

Henry Grabar ia pe rând felurile în care infrastructura parcărilor a devenit un factor determinant, ba chiar nociv, al orașului american. „Nevoia de parcare a devenit principiul după care se ghidează arhitectura americană”, scrie el.

Sunt studii de caz și lecții care nu sunt relevante doar pentru Statele Unite, deși e drept că acolo dezvoltarea urbană, geografia spațiului în sine au anumite particularități pe care mare parte din orașele europene, mult mai puțin întinse și dezvoltate mai mult pe verticală, din lipsă de spațiu, nu le au.

Parcările construiesc orașe, fac și desfac afaceri

Dintre toate serviciile, poate, nu e altul de la care să pretindem perfecțiunea pe care o vrem de la parcări, care trebuie să fie din abundență, la îndemână și, în principiu, gratuită, susține Graber. Iar politicile publice neinspirate privind parcările sunt, deseori, sursa multor probleme ale orașelor în care trăim:

„Parcările determină mărimea, forma, costurile noilor clădiri, soarta construcțiilor vechi, tiparele de trafic, soarta transportului în comun și a spațiilor publice, trăsăturile cartierelor, bugetele locale și întreaga noastră viață împrăștiată geografic, care face aproape imposibil să trăiești fără un autoturism”.

Un exemplu pe care Grabar îl dă aici e acela că, între 1950 și 1980, când Los Angeles era orașul american cu cea mai rapidă dezvoltare, se creau aici 850 de locuri noi de parcare pe zi. Aceasta e media pentru 30 de ani. 850 de noi locuri de parcare în fiecare zi.

Poate fi și un determinism economic: locurile de parcare sunt atât de importante în mintea noastră, că acolo unde nu există, magazinele, restaurantele sau cafenelele nu au clienți și ajung să tragă obloanele. Zonele rezidențiale fără parcări se dezvoltă insuficient, pentru că oamenii nu se îngrămădesc să se mute acolo. 

Alte zone rezidențiale se dezvoltă astfel încât totul să fie la o distanță de mers pe jos, ca să nu ai nevoie de mașină și implicit de parcare. Iar prețurile de pe piața imobiliară reflectă acest avantaj scump.

„Am ajuns la concluzia că parcările sunt factorul decisiv pentru cum arată, e perceput și funcționează locul în care trăiești. Deși sunt încă niște colțuri ale țării unde are rost să te bați pe un loc de parcare, în cea mai mare parte, lupta s-a încheiat cu decenii în urmă. Parcarea e mai mult decât suficientă. Se construiesc în SUA mai multe garaje pentru trei mașini decât apartamente cu un dormitor. Alocăm mai mulți metri pătrați pentru a parca fiecare mașină decât alocăm unei persoane pentru a locui”.

Grabar citează niște estimări care spun că în SUA sunt până la șase locuri de parcare pentru fiecare mașină înregistrată, ceea ce înseamnă că stocul național de locuri nu atinge niciodată nici 20% rată de ocupare. 

Cartea nu analizează doar cum s-a ajuns aici și ce se poate face. Henry Grabar își imaginează cum ar arăta viața într-o lume cu parcări mai bune (acest „mai bune” e complex, însă):

„Într-o lume cu parcări mai bune, ar fi mai ușor, nu mai dificil, să găsești un loc și mult mai ușor să trăiești într-un loc în care nu ai avea nevoie să conduci atât de de des. Într-o lume cu parcări mai bune, copiii ar putea merge pe jos la școală, iar adulții, la magazin. Într-o lume cu parcări mai bune, ar fi mai puține locuri de parcare, dar în locul celor vechi, care dispar, ar apărea un oraș mult mai bogat, mai împlinit, mai corect, încât nici nu ți-ai da seama ce ai pierdut”.

Dacă stați în București, știți foarte bine că orașul a trecut prin niște „revoluții” privind parcările, care au venit, au eșuat și s-au reinventat. 

Dar, cum o arată și cartea lui Henry Grabar, uităm deseori să privim și mai departe de capota mașinii. Există un text în Panorama care a făcut asta, în mijlocul schimbărilor regulilor de parcare din București. Și a pornit de la această întrebare: Chiar ne trebuie atât de des mașina în oraș sau e o problemă de mentalitate? Spoiler: deseori, e o chestiune de mentalitate.

Găsiți cartea lui Henry Grabar pe Amazon.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Alina Mărculescu Matiș

Redactor-șef Panorama.ro

E jurnalistă cu peste 15 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondentă la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește subiectul
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x