Paradoxurile revoluției AI. Cât e fantezie și cât e realitate în marile frici provocate de concurența om-„mașină”

În primul rând, ce este AI

Înainte de dezvoltarea și prelucrarea metalelor, umanitatea trăia la nivel civilizațional în preistorie. Doar când am trecut de Epoca de Bronz, viteza istoriei a început să crească, iar progresul uman a devenit exponențial. În secolul al 18-lea, o călătorie transatlantică dura cel puțin o lună. Astăzi, durează doar câteva ore, iar schimbul de informație de pe un continent pe altul, indiferent de distanță, este aproape instant. Aproape toate tehnologiile de astăzi ar fi considerate magie, de o persoană născută în secolul 18.

Totul prin intermediul sistemelor inteligente. Pentru că, pe parcursul secolului 20, economiile dezvoltate au făcut mai întâi tranziția de la o economie centrată pe muncă umană, la o economie bazată pe cunoștință. În primă fază, umană. În această paradigmă, valoarea economică a fost creată de inteligența umană. Apariția primelor modele de AI a alterat la rândul ei structura economică, iar valoarea adăugată din economie a început să fie derivată din inteligența artificială, capabilă să ducă anumite task-uri la îndeplinire mult mai eficient decât oamenii.

În zilele noastre, triumful rațiunii umane asupra mijloacelor noastre tehnologice a ajuns la un nivel de neimaginat acum câteva sute de ani. În ritmul în care istoria, informațiile disponibile și capabilitățile umane accelerează exponențial (Law of Accelerating Returns), se estimează că omenirea va ajunge capabilă să creeze o formă de viață super-inteligentă până la finalul acestui deceniu.

Elon Musk, de exemplu, crede că AI va depăși deja de anul viitor inteligența umană (în cazul Artificial General Intelligence – AGI) și până la final de 2029 inteligența combinată a tuturor ființelor umane (în cazul Artificial Superintelligence – ASI). Artificial Superintelligence (ASI) este și motivul din spatele fricii și tuturor speculațiilor ce privesc riscul de extincție al rasei umane.

Ideea că era umană se va încheia la scurt timp după ce inteligența tehnologiei noastre o va depăși pe cea umană datează de peste 30 de ani, fiind lansată de profesorul de matematică și științe computaționale Vernor Vinge.

Termenul AI are o acoperire largă. AI se referă atât la GPS-ul din aplicația Waze, cât și la roboții humanoizi care poate v-au apărut pe rețelele sociale și care au într-adevăr puterea de a transforma lumea într-un mod dramatic.

Sunt inovațiile recente atât de diferite de inovațiile tehnologice din trecut, încât să ne schimbe viața atât de dramatic cum se preconizează? Exponenții revoluției AI spun că da și că impactul ei trece dincolo de codificarea task-urilor de rutină.

Până mai recent, într-adevăr, modelele de AI nu puteau să ducă la îndeplinire task-uri care trec dincolo de codificare, cum ar fi poate recunoașterea unor anumite feluri de mâncare din poze sau îmbinarea a doua curente din arta plastică pentru a produce o „lucrare” proprie. Modelele actuale de AI pot, într-adevăr, să producă conținut, uneori chiar conținut fals pe care să îl prezinte drept adevărat.

Revoluțiile digitale anterioare au influențat mai degrabă activități precum producția de bunuri și mărfuri, furnizarea de servicii (banking-ul și contabilitatea, de exemplu) sau economia de consum.

Prin găsirea și reprocesarea de informație relevantă, detectarea și conceptualizarea unor structuri logice, modelele AI au ajuns un fel de asistenți personali, care învață în mod continuu. Prin antrenarea pe termen lung a acestor modele de AI (LLMs – Large Language Models) cu miliarde și trilioane de cuvinte și implicit cu cantități enorme de date, s-a ajuns la generarea de răspunsuri sofisticate, similare în caracteristici cu cele umane.

Din perspectiva marxistă, AI și înlocuirea muncii umane este „visul umed” al capitalismului. Cât de posibilă e?

Cea mai populară fantezie legată de AI vizează înlocuirea muncii umane. Într-adevăr, companiile și capitalismul au ca idee de bază eficientizarea la maximum a proceselor de producție. Dar poate capitalismul să supraviețuiască înlocuirii muncii umane și transformării muncii într-o marfă fără caracteristici umane? În anumite sectoare, poate că da. În altele, unde input-ul uman este mai relevant decât eficiența, mai greu.

Desigur, munca umană, dincolo de rolul său economic și societal, are și o componentă politică. Pur și simplu, angajații, cei care muncesc, sunt votanți. Și, prin urmare, reprezentați politic. Sunt parte integrantă dintr-un mecanism democratic, cu funcții clare.

Din cauza asta, munca umană este singurul input pe care capitalismul nu a putut să îl transforme complet într-o marfă. O lume în care munca umană este înlocuită de mașinării este în mod evident una care nu ar putea să se reproducă, din perspectiva economiei politice, indiferent cât de mult este împinsă din zona companiilor.

Pe de altă, potențialul economic al revoluției AI și al tehnologiilor generative AI este estimat să fie foarte ridicat. În iunie 2023, un studiu realizat de McKinsey Global Institute specula că doar tehnologia generative AI poate adăuga 4 trilioane de dolari, anual, la output-ul economiei globale. Pe lângă alte 11 trilioane de dolari pe care alte tipuri de AI (non-generative AI) și forme de automatizare le pot contribui la avansul economiei mondiale.

Cum? Prin câștiguri de productivitate, adică creșterea câștigurilor firmelor (acumulare de capital) raportat la orele lucrate de forța de muncă și la numărul de clienți deserviți în orele respective.

Pe termen scurt, asemenea proiecții sunt poate mult prea optimiste. Testul unei tehnologii noi este mereu adopția. Pe măsură ce procesele tehnologice și de producție vor adopta diferitele tehnologii noi de AI, acolo unde se pretează, iar acestea vor confirma o creștere a productivității, industriile vor fi nevoite, într-adevăr, să se adapteze la noul standard. Mai ales cele unde productivitatea este scăzută.

Mare parte din dezbateri se concentrează acum și pe faptul că tehnologia are nevoie de reglementări care să împuternicească potențialul uman și ingeniozitatea, nu să le înlocuiască. Fără o evoluție decisivă a AI, integrarea completă a acestor noi tehnologii în practicile de business ar putea dura câțiva ani buni, dacă nu chiar decenii, cum s-a întâmplat în trecut cu alte dezvoltări tehnologice importante.

Suntem mai puțin productivi, dar salariile învârt economia

Avansul AI vine într-un moment interesant pentru istoria economică a omenirii. După trei-patru decenii de globalizare, ce au produs o creștere masivă a capacității de producție în China (care la rândul ei a ținut inflația în frâu și a permis băncilor centrale să reducă dobânzile la zero și să injecteze trilioane în economiile financiare), era cooperării globale pare că a luat sfârșit. Ea este înlocuită în prezent de era competiției globale. Într-un cuvânt, asta înseamnă deglobalizare.

În zilele noastre, firmele sunt dispuse să renunțe la eficiență și la anumite avantaje comparative doar pentru a avea un lanț de aprovizionare sigur. Asta înseamnă costuri mai mari și implicit marje mai mici de profit, iar companiile vor fi obligate să caute căi de a le contrabalansa.

Mai mult, ritmul de creștere a productivității muncii în economiile dezvoltate din Vest a tot scăzut după criza financiară din 2008, de la un avans anual de 2,7 procente la doar 0,6 procente în Statele Unite, în 2016. Un alt factor ce a dus la acest declin al productivității a fost îmbătrânirea populației ocupate și lipsa de personal calificat în multiple sectoare precum cel IT, sectorul medical sau de construcții.

În condițiile în care economiile dezvoltate din Vest se confruntă cu multiple provocări structurale, printre care cea mai relevantă este tranziția energetică, importanța AI ca forță care să impulsioneze activitatea economică va crește. Din nou, interesul pare a fi manifestarea unei creșteri a valorii adăugate din economie, iar asta nu prin micșorarea unui input ca munca umană.

Este îndeajuns să privim la perioada de lockdown pandemic: timp de o lună și jumătate, cererea a fost suprimată intenționat prin restricții asupra libertății de mișcare, în țări care dau peste 50% din PIB-ul global. Rezultatul a fost unul dezastruos: scăderi masive ale consumului, comerțului și a PIB.

De multe ori, ca răspuns la această variabilă a ecuației economice se invocă ipoteza venitului de bază necondiționat (Universal Basic Income, UBI), oferit de guverne ca instrument de sprijin „tranzițional”, persoanelor afectate de revoluția AI. Problema este că el este deja implementat la nivelul unei baze extrem de mici a populației, prin programele curente de asistență socială, iar el nu asigură decât un nivel de trai de subzistență.

Dacă revoluția AI ar provoca un boom neimaginat de mare în termeni de productivitate și profituri, inclusiv prin reducerea input-ului de muncă umană, profiturile tot mai mari ale companiilor ar fi cel mai probabil impozitate de state, pentru a asigura re-echilibrarea balanței muncă vs capital și sursele de finanțare pentru majorarea la un nivel mai mult decât decent al venitului de bază necondiționat. Un nivel care să asigure perpetuarea acelui echilibru fin despre care vorbeam.

Cele mai expuse industrii: IT, suport administrativ și legal, arhitectura și ingineria

LLMs (modelele lingvistice mari) au o versatilitate impresionantă, iar pe lângă poezie și referate școlare pot să scrie inclusiv cod software și soluții de programare sau aplicații pentru tot felul de sectoare și discipline profesionale.

Aceste modele de AI pot oferi consultanță juridică (GPT-4 al OpenAI, care este un algoritm incomplet de tip Artificial General Intelligence, a trecut examenul de barou din SUA cu un scor care îl pune în top 10% în ierarhia rezultatelor), prelucra materiale audio, video, text, imagini sau pot chiar produce instant animații ce rivalizează cu cele ale Pixar. Această multidisciplinaritate oferă o paletă largă de aplicabilitate, mai ales pentru non-specialiști, reducând diferența dintre profesioniști și angajații entry-level.

Nu e de mirare, deci, că marile bănci și firme de consultanță deja se întrec în estimări  cu privire la pierderile de locuri de muncă pe care AI le va produce. Goldman Sachs estima că circa 300 de milioane de locuri de muncă ar putea fi înlocuite prin automatizare în Statele Unite și în Europa, pe termen lung.

În același timp, McKinsey și Morgan Stanley arată într-o analiză comună că industriile cu cel mai „ridicat potențial de eficientizare” din perspectiva implementării tehnologiei generative AI sunt cele de servicii software, servicii pentru consumatori și servicii medicale și financiare. Potrivit McKinsey Global Institute, generative AI are potențialul de a automatiza activități care ocupă între 60% și 70% din timpul angajaților.

Îngrijorările cu privire la pierderile de locuri de muncă sunt așadar întemeiate. Dar barierele către automatizare completă, în multe industrii, sunt extrem de mari.

Desigur, este extrem de deficil să faci predicții despre utilizările viitoare ale LLMs și ale modelelor viitoare de AI. Dar, cuplate cu investițiile imense în cercetare și dezvoltare și inovațiile rapide, este de așteptat ca dezvoltatorii de soluții să vină cu mii de aplicații pentru diverse sectoare, activități sau job-uri.

Europa rămâne în urmă, chiar dacă se laudă cu AI Act

Deși se laudă cu AI Act, Europa pare să rămână în urmă, în „cursa înarmării AI”. Rețelele sociale sunt pline de glume conform cărora „America inovează, China copiază și Europa reglementează”. Dincolo de glumă, problema este validă: UE nu are niciun lider în zona de AI și aproape toți antreprenorii interesați de domeniu pleacă în Statele Unite, unde nu doar datele sunt la liber, dar nici reglementările nu sunt atât de stringente.

Europa a rămas în urmă nu doar la nivelul competiției AI, dar și la nivel economic, inclusiv pe planul productivității muncii. Europa a ajuns un continent care nu inovează, se mulțumește să importe tehnologii pe care doar le reglementează. Pe de altă parte, este un continent care ar beneficia masiv de pe urma manifestării unui boom al productivității datorat AI.

O întrebare relevantă în procesul de reglementare este ce scop are AI în creșterea economică. Se dorește creștere economică doar de dragul creșterii economice sau pentru îmbunătățirea vieții umane?

În general, dezvoltările tehnologice au efectul colateral al exacerbării inegalităților, în contextul în care firmele și acționarii lor sunt principalii beneficiari ai noilor acumulări de capital. Problema cu AI, o tehnologie ce la nivel teoretic ar putea pune în pericol existența rasei umane, nu este însă una ce trebuie privită din perspectiva egalitaristă.

Mai degrabă, problema este că firmele ce au avansuri considerabile în dezvoltarea tehnologiei (Google sau Microsoft de exemplu, 2 din cele mai mari companii din lume) sunt ghidate exclusiv de exploatarea tehnologiei pentru profit, nu pentru beneficiul și siguranța umanității.

Experții caută „liniile roșii” pentru reglementările AI

Această transformare economică, preconizată de exponenții revoluției AI, nu se va materializa pur și simplu. Mare parte din dezbaterile pe subiect se concentrează pe pericolele pe care le reprezintă AI și pe nevoia de reglementări internaționale, pentru a preveni anumite evenimente sau accidente care ar putea fi catastrofale.

Cel mai mare pericol imaginat vizează acordarea unui control prea mare sistemelor AI. În luna mai 2023, peste 350 de lideri din sectorul AI au semnat o scrisoare deschisă prin care avertizau că „diminuarea riscului de extincție” din cauza AI ar trebui să fie o prioritate globală, situată la același nivel cu prevenirea pandemiilor și a războiului nuclear.

Totodată, experți de renume din domeniul științelor computaționale și AI, din Vest și din China, s-au întâlnit în mai multe rânduri în martie 2024, la Beijing, pentru a discuta despre riscuri și despre reglementările ce trebuie aplicate tehnologiei. Ideea acestor întâlniri a fost ca riscurile majore să fie discutate la comun, la nivel internațional, cum s-a întâmplat în perioada Războiului Rece, când cel mai mare pericol era războiul nuclear.

Cel mai recent astfel de dialog a identificat o serie de „linii roșii” pe care niciun sistem AI, egal sau superior celei mai strălucite minți umane, să nu fie capabil să le depășească. Asta în condițiile în care astfel de sisteme ar putea dezvolta funcții autonome, dincolo de programările lor inițiale.

O abordare comună asupra riscurilor pe care le presupune dezvoltarea AI este necesară pentru a preveni „riscuri catastrofale sau chiar existențiale în timpul vieții noastre”, potrivit comunicatului de la finalul evenimentului.

Declarația experților mai subliniază că „niciun sistem AI nu trebuie să aibă capacitatea de a se multiplica sau de a se îmbunătăți fără aprobare și asistență umană explicită”.

Chiar dacă tot ce putem face cu privire la viitor este să speculăm, trecutul milenar al umanității arată că istoria virează întotdeauna către progres și o creștere a calității vieții.

Desigur, creșterea perpetuă a calității vieții nu este un dat, o garanție, mai ales în contextul în care riscurile de război nuclear sau dezastru ecologic încă merită luate în considerare. Dar, până și cei mai pesimiști dintre noi pot privi la istoria umană și recunoaște progresul.

Dacă va fi dusă la îndeplinire în beneficiul umanității, revoluția AI va accelera progresul tehnologic pe termen lung.