De la mici „cu semnificație” la stridii și parizer scump: cum s-a reinventat Piața Obor pentru noua generație

Micii, scânteia care a declanșat transformarea din Piața Obor

Chiar dacă vorbim de o creștere în popularitate în ultimii ani a Pieței Obor, e important să înțelegem că „Oborul” a fost mereu un loc marcant pentru Capitală. Primul document care menționează Piața Obor datează din secolul al XVII-lea, când apare în actele Mănăstirii Stelea, sub numele de „Târgul de Afară”. De asemenea, era cunoscută și sub denumirile „Oborul” sau „Oborul de vite” (cuvântul „obor” înseamnă tocmai împrejmuirea în care se ține un târg, de regulă de vite).

Cu o istorie de peste trei secole în spate și mereu unul din pilonii comerțului bucureștean, poate că nu ar trebui să surprindă că Oborul își menține statutul și în 2025. Însă pe lângă celebra piață din Hala Obor s-a dezvoltat un adevărat ecosistem care a transformat întreaga zonă într-un hotspot al orașului, care atrage un public diferit față de cel tradițional al Oborului. 

Prima piesă din puzzle este, fără urmă de îndoială, Terasa Obor, unde găsești cei mai faimoși mici din țară. Însă dacă vrem să aflăm cum a ajuns Terasa Obor un punct de neratat pentru oricine vizitează Bucureștiul, de la simpli turiști, la jurnaliști sau vloggeri celebri, trebuie să ne uităm înspre faptul că micii au spart bariera „publicului tradițional” și au ajuns la un demografic nou.

Drumul micului până în mainstream-ul tinerilor

„Micii erau o plăcere vinovată înainte, la fel ca sarmalele și zacusca, de exemplu. Dar nu erau ceva cu care să te lauzi. Acum vorbim de o normalizare a unui consum preexistent. Micii au ajuns, în sfârșit, în mainstream-ul tinerilor”, adaugă ea.

Succesul micilor din Obor trebuie văzut în contextul mai mare al unei tendințe culturale a așa-ziselor „elite” de a se reorienta către alte tipuri de consum, decât cele asociate în trecut respectivei clase sociale.

„Se democratizează accesul la toate formele de cultură, cele care înainte erau accesibile doar pentru o anumită clasă socială. Și atunci elitele trebuie să își demonstreze cultura. Dacă toată lumea merge la operă și la teatru, atunci ne uităm la telenovele, de exemplu. Dacă toată lumea consumă cultură înaltă, atunci ne orientăm către cultura maselor”, spune Soholodeanu.

Această reorientare către cultura de masă, fie că e făcută cu ironie, fie că e făcută cu o anumită poziționare superioară – „pentru că îi oferim un alt înțeles, vedem în ea mai mult decât vede omul obișnuit”, explică Soholodeanu -, e valabilă și când vine vorba de mâncare. Iată cum, mic cu mic, se face mișcarea cultural-gastronomică.

„Antidotul supermarketului”

Simpli, delicioși și populari, micii ajung să reprezinte un element de identitate. Nu degeaba ne prefacem deseori că noi, românii, i-am inventat. „Dintr-o simplă masă gustoasă la botul calului, a te duce în Obor la terasă ajunge să semnifice mai mult decât să-ți faci o poftă sau să-ți potolești foamea în timp ce faci cumpărăturile. E identitate românească, e ancorare într-o tradiție și mitologie care se construiește în general în jurul piețelor, aceste locuri propuse ca fiind antidotul supermarketului”, consideră Soholodeanu.

Terasa Obor a știut cum să profite de această tendință. Găsești acolo o colecție de „artefacte” numai bune de pozat și postat pe Instagram, de la antena 6G, la raftul cu cărți vechi, la mesaje cu jocuri de cuvinte de tipul „veni, vidi, micii”, carpeta cu Răpirea din Serai sau glume „de boomeri” scrise pe pereți, precum „ți-e foame? Te hrănim. Ți-e sete? Te îmbătăm. Ești singur? Te îmbătăm”.

Dincolo de activitatea în online a conturilor Terasei Obor de pe Facebook și Instagram, cea mai bună promovare a terasei e cea venită natural, din vorbă în vorbă și mai ales din postările oamenilor de pe rețelele sociale.

„Jumătate din treabă asta e, promovarea asta naturală de la oameni. Important e să ajungă aici lumea. De asta vin și turiști și vloggeri aici. Ei caută ceva autentic, vor street food local, la fel ca și în alte țări”, spune cel care are Terasa Obor din 2011, Adrian Rebenciuc, cunoscut ca „Hepaticus”. 

M-am dus în Obor „să mă validez”

Chiar dacă publicul s-a diversificat și au început să apară tot mai mulți tineri înstăriți la Obor, publicul „tradițional” nu a plecat nicăieri: „Oricum am da-o, mai ales în timpul săptămânii, peste jumătate sunt bătrânii care merg la cumpărături, iau una-alta și se opresc și aici”, spune Rebenciuc.

„Hipsterii și toți cei care ne știu de pe online nu vin niciodată dimineața, oricum. Niciodată n-o să-i vezi pe ăștia dimineața aici, le place și să doarmă mai mult, se culcă târziu, ei sunt pe alt orar”, explică el.

Nu doar Terasa Obor are de câștigat din această nouă „relație”, ci și „hipsterii” despre care vorbește Rebenciuc. Adriana Soholodeanu consideră că e vorba de o relație care e benefică și pentru consumatori, care au de câștigat capital social cu o simplă vizită la mititei.

Noua Piață Obor: cafea de specialitate, bar cu stridii și un restaurant nostalgic

Ecosistemul din jurul Pieței Obor a continuat să se dezvolte și, începând cu 2023, la etajul halei vechi a apărut Obor Amor, un bar unde sunt invitați „cei care cred că mersul la piață e super” după cum se descriu chiar ei pe contul de Instagram.

„Mergeam constant la piață la Obor, mi se părea foarte mișto atmosfera. Fiindcă petreceam ore bune acolo, voiam și să mai stăm pe acolo, să bem ceva. Unde e piața de legume, la etaj, erau niște vinuri pe care le puteai bea, era OK și acolo, dar la un moment dat, ni s-a luat și am vrut să bem și altceva, poate ceva mai fancy. Așa că ne-am gândit că ar fi drăguț să ai un loc unde să te poți opri să bei ceva mai diferit”, povestește Diana Anghel, cofondatoarea Obor Amor, despre ideea din spatele localului.

Meniul e compus din vin, bere, cocktailuri și stridii, iar estetica locului e infuzată cu nostalgie. Când intri în Obor Amor, pătrunzi într-o mașină a timpului.

„E vorba de amintirea apartamentului comunist, o explorare estetică a acestei perioade și de aceea am pus toate aceste referințe de atunci. E un fel de neokitsch românesc, dacă îl putem numi așa. E cu siguranță o parte din copilăria noastră”, spune Diana Anghel.

Aceeași mașină a timpului e prezentă și în cadrul restaurantului Petra, deschis anul trecut tot în Hala Veche, iar aici pătrunzi direct în anii ’90. Cu motto-ul „nostalgia served fresh”, în meniul de la Petra o să găsești salată boeuf, supă de pui cu găluște, chifteluțe marinate cu pireu (da, pireu, nu piure), ardei umpluți,  savarine sau orez cu lapte. Aici o să „redescoperi mâncarea copilăriei”, după cum a zis influencerul Mariciu, pe canalul său cu review-uri de localuri, Aici sau la Pachet.

Atât Obor Amor, cât și Petra vin în contextul unui apetit tot mai mare al consumatorilor români pentru elemente nostalgice, care fie îi readuc în copilărie (Gen Z), fie în tinerețe (Millennials). Și mai sunt cei care vin aici pur și simplu pentru că apreciază „un vibe retro”. Nu avem cum să ne uităm la astfel de locuri fără să facem referire la economia nostalgiei, un fenomen global care a măturat trendurile de consum din ultimii ani, în domenii variate precum moda, muzica și, iată, lumea culinară. 

Așa cum hainele cringe din trecut au devenit acum piece-uri vintage la mare căutare în lumea modei, la fel și „mâncarea trecutului” face o revenire spectaculoasă. Normalizarea consumului de mititei duce la normalizarea consumului de savarină, șpriț sau ciorbă de găluște. Ele se servesc cu o întreagă estetică, bineînțeles.

Succesul Petra are loc și pe fondul unui trend mai mare în gastronomie în care se pune accent pe cultura locală, pe produsele și preparatele specifice zonei și se respinge o omogenizare care a venit la pachet odată cu globalizarea. Se caută ceva fresh, local, autentic și ce poate fi mai „autentic românesc” decât un parizer pane sau o amandină?

Adriana Soholodeanu spune că „nu e întâmplător că Obor Amor și Petra s-au deschis la Obor” pentru că lumea vede Piața Obor ca un simbol al autenticității bucureștene. Poate ca un fel de act de rezistență în fața globalizării și omogenizării.

„Chiar dacă cred că poate ne agățăm prea mult de Obor, e un lucru minunat că apar restaurante de tot felul într-o piață. Pentru că asta ne lipsea cu adevărat”, spune Soholodeanu.

Totuși, dacă vrei ca Gen Z să te descopere, nu e de ajuns să cultivi nostalgia, trebuie să le dai și un loc unde să-și savureze „cafeluța”. Așa că nu e de mirare că ecosistemul care a reinventat Oborul e completat perfect de cafeneaua de specialitate Zissou, care mai are o locație și în Cotroceni. De câțiva ani deja, atât în București, cât și în alte orașe mari și bogate, popularitatea cafenelelor e într-o aparentă creștere infinită. Astfel că era loc de așa ceva chiar și în Piața Obor. 

 

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Zissou Coffee Shop (@zissoucoffeeshop)

Estetica e regina

Într-o lume dominată tot mai mult de puterea esteticii, în care una dintre principalele preocupări ale proprietarilor de localuri este cât de „instagramabil” e locul, Piața Obor a reușit să se urce pe un nou val de marketing prin faptul că estetica ei naturală, nealterată, e dezirabilă, se înscrie în trend.

E un răspuns natural al oamenilor față de un mod de a consuma lucrurile care poate să ducă la o monotonie obositoare. „Există foarte multe cazuri în care se acordă prea multă valoare esteticii, în defavoarea autenticității”, spunea arhitectul și designerul de interior Omar Ghannadi pentru Panorama. Când ceva devine prea comercial, prea finisat, prea calculat, oamenii simt nevoia să se întoarcă la origini – sau măcar la o versiune mai idealizată lor. 

Așa că, în weekend-urile în care vrem o pauză de la Netflix, zonele hip din centru și nordul orașelor, ne pierdem cu orele în bătrâna Piață Obor, readusă la viață de un nou ecosistem care a înțeles cum să-i schimbe ambalajul și să-i pună valoare adăugată. E reinterpretată, cum s-ar spune în lumea gastronomică. Poate gentrificată și chiar supusă unui soi de romantizare a sărăciei.

Piața Obor a rămas la fel și s-a schimbat total în același timp. Tarabele sunt tot acolo, micii sfârâie în continuare, iar forfota e la fel de autentică. Doar că acum, în mijlocul acestui peisaj familiar, își fac loc oameni care altădată nu aveau drum aici. Unde găsim tarabe cu legume, magazine de tip „alimentară” și mici cu muștar, dăm și de oferte la avocado și nuci de cocos, cocktailuri și prosecco, cafea de specialitate, dar și un restaurant „vintage”, unde un parizer pane e 39 de lei.