Poșta Română, un dinozaur adormit de milioane de euro. Pensiile o țin în viață, angajații de 50+ ani o sufocă pe dinăuntru

Așadar, tragem linie și vedem că Poșta Română e pe plus de la un an la altul, are cea mai mare cifră de afaceri din întreg domeniul (servicii poștale și curierat), o flotă impresionantă și o echipă de salariați extrem de voluminoasă.

Dar, în ciuda acestei situații, lucrurile nu se mișcă.

Una dintre marile probleme ține de mentalitatea instalată în companie, așa numita cultură organizațională, consideră directorul companiei de stat.

„La noi merge mai degrabă cu morcovul, decât cu biciul”, spune directorul Poștei Române, referindu-se la sistemul de bonusuri care e prevăzut în companie, pentru personalul operațional care își face treaba, doar că el nu prea apare și în plată.

Asta pentru că există mulți lucrători poștali care preferă să lase coletele în oficii, fără să le ducă la adresă. Practic, fiecare poștaș decide în ziua respectivă dacă ia sau nu coletul la adresă. Teoretic, asta ar trebui să bată la ochi, dar nu prea se întâmplă.

Toate aceste probleme apar pe fondul unei infrastructuri IT învechite și al lipsei de organizare internă. Sistemul de verificare și control nu e suficient de digitalizat, încât să permită identificarea în timp real a celor care își fac treaba și a celor care nu și-o fac.

Pentru a pune lucrurile în ordine ar fi nevoie de un dialog deschis și echilibrat cu sindicatele. În practică, acest dialog nu prea există.

„Impresia mea este că, în general, sindicatele din Poștă, dar și din România, sunt niște structuri parazitare care nu fac decât să păstreze niște beneficii pentru liderii de sindicat și să manipuleze restul salariaților, pentru a-și atinge ei aceste beneficii. Sunt oameni care își folosesc influența pentru a-și obține diferite avantaje personale. De exemplu, să nu muncească”, acuză Valentin Ștefan.

La începutul anului, angajații Poștei au intrat în grevă generală din cauza mai multor dispute legate de salarii. Au fost rezolvate doar revendicările salariale, dar alte cerințe au fost respinse.

Directorul susține că sindicatele ar fi vrut și să aibă drept de veto pe deciziile manageriale, adică pe contractele semnate, „doar ca să le poată bloca, pentru că nu-și asumă responsabilitatea”, revendicare ce a fost respinsă.

Media de vârstă în Poșta Română este acum de 52 de ani și a oscilat în ultimii ani doar în jurul a 50 de ani. 

De unde face bani Poșta Română

Cifra de afaceri a companiei controlate de stat ar putea crește și în 2024, mai ales că, la sfârșitul verii, Poșta s-a ocupat și de distribuirea deciziilor de recalculare a pensiilor, un serviciu care a venit extra, ca parte a contractului cu statul român.

Poșta Română își propune să tragă linie cu venituri totale de 1,8 miliarde de lei, iar pentru primele șase luni, acestea au urcat deja la peste 810 milioane de lei, potrivit bilanțului semestrial pus la dispoziția Panorama.

Compania mai caută să stoarcă ceva venituri și din Unitatea de Afaceri Imobiliare, care scoate la închiriat sediile care-i aparțin, dar care nu mai sunt folosite.

Așa au ajuns multe dintre oficiile poștale din țară să se transforme, peste noapte, în saloane de coafură sau farmacii.

De asemenea, Fabrica de Timbre, care funcționează ca o sucursală de suport pentru Poșta Română, a adus venituri de 11,6 milioane de lei în 2023, potrivit datelor transmise Panorama.

Acolo se fac nu doar timbre, ci și activități de tipar, plicuri, scanare, arhivare și alte activități conexe. În anii trecuți, s-au investit milioane de lei în noi echipamente tehnologice.

Dar, grosul banilor vine din pensii și alte drepturi sociale.

4,6 milioane de pensionari numără România și toți primesc talonul de pensie acasă, prin intermediul Poștei Române. Mai mult, pentru aproximativ jumătate dintre ei, compania distribuie și pensiile în numerar.

Directorul recunoaște că aceasta e o dependență față de stat a companiei.

„Știu că lumea are impresia că statul ne dă, dar în realitate noi primim 1,1% din valoarea trimisă, dintr-o alocație care e aproape 300 de lei, asta înseamnă 3 lei. Deci, pentru noi este o binecuvântare, dar este și un blestem, dacă n-ar exista legi clare pe acest segment, am putea fi acuzați că facem dumping, că livrăm atât de ieftin”, afirmă Valentin Ștefan.

Pe de altă parte, nici statul nu are spațiu de manevră, pentru că trebuie „să respecte niște legi, nu poate să ofere aceste servicii unei companii care are o marjă de profit foarte mare. La pensii, noi nu putem sări de 7% profitabilitate, ce e peste trebuie să dăm la stat”, punctează directorul operatorului național de servicii poștale.

De fapt, modul în care operează acum Poșta Română e o sabie cu două tăișuri.

Deși nu ia în calcul un astfel de scenariu, directorul Poștei se declară pregătit. „N-ar fi un sfârșit pentru compania aceasta, dacă intrăm în restructurare, concediem cam jumătate din salariați și mergem mai departe. Adică, nu este un lucru prin care o companie să nu fi trecut”, spune el. 

Investiții și planuri de viitor

Pe hârtie, planurile de investiții există, dar rezultatele nu prea sunt vizibile. Așa-numiții roboței prin care pot fi plătite facturile către diverși furnizori au apărut deocamdată doar în București. Proiectul pare mai degrabă unul pilot.

De asemenea, Poșta consultă piața pentru a implementa noi soluții digitale, inclusiv un portofel digital pentru diverse servicii financiare și aplicații mobile pentru poștași.

În 2023, spre exemplu, valoarea investițiilor realizate de Poșta Română a fost de aproximativ 30 de milioane de lei.

Chiar și așa, directorul Valentin Ștefan crede că „potențialul e fantastic”.

„Într-un an de zile, compania poate să ajungă în top 3 (al pieței de curierat – n.r.). Gândiți-vă că noi acum am instalat un echipament de sortare cu o capacitate de sortat de cam 20-25 de mii de colete pe zi. Am mai achiziționat încă patru echipamente de sortat și mai avem în procedură de achiziționare încă alte trei echipamente. Deci, vrem să avem opt echipamente care să poată procesa jumătate de milion de trimiteri în fiecare zi. În realitate, capacitatea de sortare pentru companiile private nu e una foarte mare, e una relativ mică pentru potențialul nostru. Și cred că, odată ce reușim să finalizăm toate aceste investiții, o să copleșim piața și o să putem procesa mult mai mult”, explică directorul Valentin Ștefan planurile companiei de a deveni lider în piața de curierat, adică de livrat colete și pachete, nu doar documente.

Până când Poșta va deveni numărul unu, ar fi bine să ne uităm și la ce au făcut alții. Pentru că epoca scrisorilor a apus demult, Poșta din Franța a decis să-și diversifice serviciile și livrează chiar și mâncare.

Analistul Adrian Negrescu dă exemplu și compania similară din Polonia, care a decis să atace piața asigurărilor.

„Poșta din Polonia a trecut foarte mult din zona de scrisori, recomandate, timbre și taloane de pensii în zona de acoperire inclusiv a segmentului asigurărilor și a serviciilor de curierat rapid. Din această perspectivă, Poșta Română ar putea avea o logistică mult mai bună decât jucătorii privați, care trebuie să investească milioane și milioane de euro în construcția de sedii, de spații logistice, de sortare. Poștașii români ar putea deveni agenți de asigurări, compania ar arăta, în acest fel, că e flexibilă”, crede analistul.

Ideea ca Poșta Română să livreze și mâncare a venit, de fapt, încă din 2021, atunci când, pandemie fiind, salariații „erau foarte nemulțumiți că nu au de lucru”.

Ce facem cu „singura companie nereformată din punct de vedere cultural”?

În treacăt fie spus, Poșta Română se află, în mod ironic, în subordinea Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării. Un minister care ar trebuie să acopere, grație numelui ales, fix zonele cheie de dezvoltare, cele care ar alinia compania la modelele de business care s-au adaptat și care domină piața.

Discuțiile despre cum sau dacă performează Poșta Română sunt importante în contextul în care această instituție activează pe o piață care e într-o continuă ascensiune de câțiva ani buni. Iar strategia după care se ghidează are impact asupra tuturor.

După cum recunoaște chiar directorul companiei de stat, „Poșta Română este singura companie nereformată după anul 1990, din punct de vedere cultural”.

Valentin Ștefan insistă pentru schimbarea mentalității, la nivel administrativ, dar și operațional. 

„Gândirea era următoarea: ajută oamenii (salariații -n.r.), că nu dai de la tine. Cu alte cuvinte, nu-i pune pe oameni la muncă, nu cere de la ei mai mult decât sunt dispuși să ofere, că nu e compania ta, nu contează, oricum o să pleci peste un an, doi, cinci (din funcția de director n.r.). Ceea ce parțial am îmbrățișat. Politica companiei, dictată de acționariat, a fost aceea de a pune toate resursele companiei către salariați. Dar, în același timp, n-am închis ochii la cei care nu veneau la muncă, la cei care aveau o atitudine toxică față de colectiv sau cei care, pur și simplu, nu voiau să muncească. I-am identificat pe acești oameni în administrație, i-am concediat, i-am încurajat să plece voluntar din companie. Iar în tot ce înseamnă operațional, au fost puși la muncă”, explică directorul.

Parametrii după care funcționează o instituție publică precum Poșta Română pot face o concurență benefică privaților, pentru că asta înseamnă o ofertă mai bună și prețuri mai mici pentru consumatorii finali, pentru clienți.

Teoretic, ar trebui să fie mai ieftin să apelezi la o instituție a statului și de multe ori se întâmplă asta, doar că serviciile lasă de dorit. Dacă, pe viitor, calitatea serviciilor se îmbunătățește, atunci Poșta va câștiga o cotă de piață tot mai mare și ar forța și companiile de curierat private să ofere servicii de calitate la prețuri mai mici.

Dar, câteodată, e nevoie de mai mult decât voință.