Cu ochii în soare | Cum și de ce încearcă România să limiteze producția prosumatorilor în plină criză energetică
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
- Statul român a investit circa 2,5 miliarde de lei pentru finanțarea programului Casa Verde Fotovoltaice, prin care a încurajat populația să monteze panouri fotovoltaice.
- Parlamentul a adoptat recent un amendament care obligă prosumatorii să-și instaleze baterii pentru stocare, însă acesta nici măcar nu poate fi pus în practică de toți prosumatorii, tocmai din cauza regulamentului Casa Verde Fotovoltaice.
- Cumpărarea unei baterii de 10 kWh și înlocuirea invertorului cu unul compatibil ar genera costuri de 20.000 – 40.000 lei pentru un prosumator.
- Noul amendament, venit în plină criză energetică din cauza caniculei, limitează, practic, producția de energie electrică din panouri fotovoltaice.
- Legea a fost retrimisă în Parlament de președintele Klaus Iohannis, însă nu există nicio garanție că forma finală va fi echitabilă pentru prosumatori.
Dacă arunci o privire pe harta Europei va fi greu să găsești o țară cu un mix energetic atât de variat precum România. Avantajată semnificativ de poziționarea geografică, țara noastră este capabilă în prezent să producă energie electrică din energie hidraulică, energie nucleară, gaze naturale, cărbuni, energie solară și energie eoliană.
Cu un astfel de mix energetic, pentru România ar trebui să fie mai degrabă o formalitate să facă tranziția spre o producție de energie electrică cât mai puțin poluantă pentru mediul înconjurător. Ar trebui, în același timp, să facă cu ușurință permutări în selectarea surselor de producție pentru energia electrică atunci când consumul înregistrează valori peste cele obișnuite ale unei perioade. Cum ar fi, de exemplu, perioada de caniculă care a afectat România în luna iulie și cu care avem toate șansele să ne intersectăm frecvent și în verile următoare.
Cu toate acestea, datele publicate în timp real pe site-ul oficial al Transelectrica, operatorul național de transport al energiei electrice, arată că producția internă nu acoperă aproape în niciun moment cererea din partea consumatorilor, motiv pentru care România este nevoită să importe energie electrică de pe piețele externe.
În luna iulie 2024, în funcție de intervalul orar, am avut un consum național instantaneu de energie electrică de 6.000 – 8.000 MW, cu o medie de circa 6.600 MW, în timp ce producția internă a scăzut în medie la mai puțin de 6.000 MW.
Datele Transelectrica arată că România a fost nevoită să importe energie electrică pentru a acoperi necesarul de consum, inclusiv dacă ne raportăm la întreaga perioadă din acest an calendaristic, nu doar la criza codului roșu.
Producția din panourile fotovoltaice a crescut cu 47%, însă abia dacă reprezintă 5% din producția totală de energie electrică din 2024.
În intervalul 1-20 iulie 2024, România și-a majorat producția de energie electrică din cărbuni cu 13%, comparativ cu perioada similară a anului trecut, ca reacție la caniculă, element confirmat și de ministrul Energiei, Sebastian Burduja:
„Mă refer la centralele pe cărbune de la Ișalnița (circa 250 MW) și Paroșeni (circa 100 MW) sau centrala pe gaze CET București Sud (circa 50 MW). Căutăm în continuare soluții prin care să creștem producția, mai ales în perioadele din vârful de consum de seară”.
În mod ironic, în timp ce ministrul Energiei caută soluții pentru creșterea producției, Parlamentul României a identificat recent o „soluție” care va avea ca efect scăderea cantității de energie electrică ce ajunge în Sistemul Energetic Național. Și nu orice formă de energie electrică, ci una regenerabilă, produsă de persoane fizice sau companii private: energia electrică obținută din panouri fotovoltaice.
Citește și:
Panorama cu ALP: Pentru țară și popor, cu Burduja junior
Cum a contribuit statul la crearea a 120.000 de prosumatori
Cu numai cinci ani în urmă, în august 2019, Ministerul Mediului lansa cu fast noul program Casa Verde Fotovoltaice, prin care persoanele fizice primesc fonduri de 20.000 de lei pentru instalarea unui sistem de panouri fotovoltaice de minimum 3 kW.
„Fiecare dintre noi poate deveni producător de energie electrică”, spunea, într-o conferință de presă, Grațiela Gavrilescu, ministrul Mediului din acea perioadă.
În plus, programul Casa Verde Fotovoltaice era atractiv pentru publicul larg și pentru că, cu numai o lună înainte (iulie 2019), Parlamentul adoptase Legea 184/2018, care prevede că „prosumatorii care dețin unități de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu puterea instalată de cel mult 27 kW pe loc de consum pot vinde energia electrică produsă și livrată în rețeaua electrică furnizorilor de energie electrică.”
Datele publicate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) arată că România avea exact 70 de prosumatori în vara anului 2019. Cinci ani mai târziu, parțial datorită programului Casa Verde Fotovoltaice, România are peste 121.000 de prosumatori, cu o putere instalată de 1.618 MW, potrivit datelor disponibile la nivelul lunii martie 2024. Cu alte cuvinte, prosumatorii au instalat pe acoperișurile caselor panouri fotovoltaice cu o putere mai mare decât puterea totală a celor două reactoare nucleare de la Cernavodă (1.412 MW) care asigură în mod obișnuit circa 20% din producția de energie electrică a țării.
Teoretic, o astfel de creștere a puterii instalate de prosumatori reprezintă mană cerească pentru o țară, nu doar prin prisma creșterii producției de energie, ci și datorită rețetei financiare.
Contribuția directă a statului român la sistemele de panouri fotovoltaice prin intermediul programului Casa Verde Fotovoltaice a fost în total de circa 2,5 miliarde de lei, până la ediția din 2023 inclusiv, adică circa 500 de milioane de euro.
În schimb, Nuclearelectrica, producătorul național de energie nucleară, estimează costurile de construcție pentru reactoarele nucleare 3 și 4 de la Cernavodă la aproximativ 7 miliarde de euro, în condițiile în care acestea vor avea în total o putere de 1.412 MW.
Cu alte cuvinte, noile reactoare costă de 14 ori mai mult decât contribuția statului la crearea a peste 120.000 de prosumatori care produc o cantitate de energie electrică chiar mai mare decât acestea.
O lege plină de fisuri: baterii pentru prosumatori
În ciuda acestei rețete de succes pentru prosumatori, pe 26 iunie, în ultima zi de sesiune parlamentară înainte de vacanța de vară, un grup de deputați a depus un amendament la legea energiei care a fost votat și adoptat de Camera Deputaților în aceeași zi fără niciun fel de consultare publică.
Amendamentul în cauză obligă prosumatorii existenți și viitori să instaleze baterii pentru stocarea energiei electrice produse de panourile fotovoltaice, până la 31 decembrie 2027. În caz contrar, prosumatorii vor putea livra în rețeaua națională cel mult 3 kW, indiferent de puterea sistemului de panouri fotovoltaice.
Potrivit interpretării oferite de Dan Pîrșan, președintele Asociației Prosumatorilor și a Comunităților de Energie (ACPE), în cadrul unui interviu acordat pentru publicația PressOne, sunt obligați să instaleze baterii pentru stocare prosumatorii care utilizează sisteme de panouri fotovoltaice monofazice între 3 kW și 10,8 kW și prosumatorii cu sisteme trifazice între 10,8 kW și 400 kW. Pîrșan estimează că circa 99% dintre prosumatorii existenți se încadrează într-una dintre cele două categorii.
De asemenea, într-o petiție publică pe care a trimis-o președintelui Klaus Iohannis, ACPE avertizează că amendamentul face o legătură lipsită de sens între puterea sistemului de stocare și puterea sistemului fotovoltaic, în contextul în care un sistem de stocare poate fi exploatat la diverse puteri.
În plus, o altă problemă majoră a amendamentului este că se aplică retroactiv pentru prosumatorii actuali și este, practic, în contradicție cu obiectivele programului Casa Verde Fotovoltaice.
Ce costuri generează legea pentru prosumatori
Legea care este în prezent în vigoare încurajează prosumatorii să vândă surplusul de energie electrică în Sistemul Energetic Național, iar programul Casa Verde Fotovoltaice interzice, inclusiv la ediția din 2023, instalarea unor invertoare hibride care să permită adăugarea unor sisteme de stocare a energiei electrice. Din aceste motive, aproape toți prosumatorii au sisteme fotovoltaice de tip on-grid, cu invertoare concepute strict pentru a furniza surplusul de energie electrică în rețea.
Practic, dacă amendamentul aprobat de Parlament ar intra în vigoare, aproape toți prosumatorii ar fi obligați să schimbe invertorul actual cu unul hibrid, care să permită din punct de vedere tehnic și conectarea unei baterii pentru stocare. Pentru sistemele de panouri fotovoltaice de 3 kW – 5 kW, prețul astfel unui invertor oscilează de regulă între 5.000 – 8.000 lei, în funcție de producător și caracteristici tehnice.
Totuși, prețul invertorului hibrid nu este neapărat principala problemă, ci legislația: persoanele care și-au montat panouri fotovoltaice prin programul Casa Verde Fotovoltaice nu au dreptul să modifice sistemul timp de cinci ani, nici în privința invertorului, nici a panourilor. Cu alte cuvinte, persoanele care și-au montat panouri după 31 decembrie 2022, cu bani de la stat, nu ar putea respecta obligația de montare a unei baterii.
Chiar și fără aceste probleme legislative apare, desigur, costul bateriei în sine, care diferă în funcție de producător, tehnologia utilizată și capacitate. Prețurile pot oscila între 2.000 – 4.000 / kWh, astfel că o baterie de 10 kWh poate costa între 20.000 – 40.000 lei.
Citește și:
Panouri fotovoltaice | Cum pune statul bețe în roate unei povești de succes din sectorul energetic național
Lege pentru reducerea producției în plină criză energetică
În mod ironic, motivația parlamentarilor pentru introducerea acestui amendament este că „în ultima perioadă, sistemul energetic este excedentar, situație care estimăm că va predomina și în continuare, pe fondul consumului de energie scăzut și al creșterii capacității totale de producție instalată în centrale electrice noi și la prosumatori”.
În realitate, așa cum arată graficele de mai sus, România importă energie electrică aproape permanent pentru a asigura necesarul de consum.
În plus, stenogramele ședinței parlamentare consultate de Hotnews arată că unii dintre parlamentari au votat amendamentul fără să înțeleagă, de fapt, ce votează. Nici nu este o surpriză, mai ales că piața de energie electrică este oricum una extrem de complexă din punct de vedere tehnic.
Și totuși, care sunt argumentele reale pentru introducerea acestui amendament într-un ritm atât de alert, fără consultare publică și cu atât de multe elemente neclare îndreptate împotriva prosumatorilor?
Parlamentarii susțin într-un memorandum că amendamentul are la bază un studiu realizat de Facultatea de Energetică din cadrul Universității Politehnica București, la comanda Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie. Din Federație fac parte furnizori de energie electrică precum PPC, e.On, Engie sau Electrica Furnizare și producători și distribuitori de energie electrică și gaze naturale precum Electrica, Distrigaz sau PPC Energy.
Pe de-o parte, este de apreciat că producătorii și furnizorii de energie electrică au comandat un studiu independent pentru a nu fi acuzați că datele prezentate sunt subiective, însă, în același timp, un astfel de studiu luat în calcul la schimbarea legislației naționale într-un domeniu atât de sensibil ar trebui realizat de specialiști cu experiență în domeniu, nu de studenți aflați pe băncile unei facultăți, indiferent care ar fi aceasta.
De altfel, în cadrul interviului acordat pentru PressOne, Dan Pîrșan consideră că amendamentul a apărut în lege cu scopul de a proteja marii producători de energie electrică:
Când spune „rețele muribunde”, Dan Pîrșan se referă la faptul că o mare parte din rețeaua națională de energie electrică utilizează echipamente instalate înainte de anul 1979, astfel că multe dintre acestea sunt depășite tehnologic și au un grad ridicat de uzură, potrivit unui raport public al ANRE din anul 2022.
Este adevărat că gradul ridicat de uzură al infrastructurii poate genera dezechilibre în rețea atunci când prosumatorii livrează o cantitate mare de energie electrică într-un interval scurt de timp, iar stocarea energiei în baterii ar permite reducerea acestor dezechilibre. Totuși, o soluție mai eficientă decât „pasarea” problemei la prosumatori este ca statul să se ocupe de dezvoltarea unor sisteme de stocare de dimensiuni industriale.
Citește și:
Cum arată viitorul energiei din România, când nu se mai zbate între două obsesii: „independența” și „liderul regional”
Planuri pe hârtie pentru 5.000 MW de energie stocați în baterii
În prezent, România nu are soluții de stocare funcționale, însă Sebastian Burduja, ministrul Energiei, susține că, în numai doi ani, țara noastră va ajunge la o capacitate de stocare de peste 5.000 MW.
„În total, la finalul anului viitor, ar trebui să avem capacități de stocare de cel puțin 2.500 MW, iar până în 2026, să depășim 5.000 MW. Țintele acestea sunt ambițioase, dar sunt aliniate cu recomandările și analizele Transelectrica, din care reiese un necesar de stocare de minimum 4.000 MW”, a precizat ministrul pe LinkedIn.
Burduja justifică aceste cifre prin semnarea unor contracte pentru 1.800 MW din fonduri PNRR de 80 de milioane de euro și de 3.000 MW cu fonduri din Fondul pentru Modernizare.
Astfel de investiții ar putea fi însă realizate inclusiv de marii producători de energie electrică din România, cu fonduri din profiturile obținute din activitatea principală. Totuși, acest lucru este practic imposibil, în contextul în care statul român, prin Ministerul Finanțelor, solicită anual ca 90% din profitul companiilor de stat pe care le are în subordine să fie distribuit ca dividende, astfel că sumele rămase pentru investiții sunt infime. Până în 2015, statul putea obține sub formă de dividende „doar” 50% din profit.
De exemplu, Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică din România, a obținut în 2023 un profit net de 6,35 miliarde de lei, din care rămâne în conturi cu numai 635 de milioane de lei după plata dividendelor, în timp ce Nuclearelectrica a raportat un profit de 2,35 miliarde de lei și va rămâne în cont cu numai 235 de milioane de lei.
De altfel, această politică agresivă de dividende îngreunează semnificativ inclusiv retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă, pentru care Nuclearelectrica vrea să obțină ajutoare de stat. Proiectul de retehnologizare are costuri estimate la 1,85 miliarde de euro și presupune închiderea completă a Unității 1 în perioada decembrie 2026 – octombrie 2029.
Pasă înapoi în Parlament
În cele din urmă, în special ca o consecință a două petiții trimise de Asociația Prosumatorilor și a Comunităților de Energie (ACPE), președintele Klaus Iohannis a retrimis în Parlament legea care obligă prosumatorii să instaleze baterii.
Printre multe altele, președintele României justifică retrimiterea legii în Parlament prin faptul că „transferarea întregii poveri financiare doar asupra prosumatorului (…) va avea efectul advers, de descurajare a oamenilor de a fi interesaţi să folosească sau să-şi instaleze panouri fotovoltaice. Prin stabilirea unui termen obligatoriu pentru prosumatori (…) și în lipsa instituirii corelative a unei forme de sprijin din partea statului, se produce şi o discriminare față de prosumatorii existenți”.
De asemenea, președintele atrage atenția că instalarea unei baterii pentru stocare trebuie să respecte anumite cerințe tehnice de siguranță și că este posibil ca o parte dintre proprietarii de panouri fotovoltaice să nu aibă suficient spațiu pentru un astfel de dispozitiv.
Cu toate acestea, retrimiterea în Parlament nu garantează că noua formă care va intra la un moment dat în vigoare va fi una echitabilă pentru prosumatori.
Indiferent ce se va întâmpla în continuare, un lucru este cert: după ce în ultimii cinci ani a încurajat inclusiv financiar populația să monteze panouri fotovoltaice, statul român încearcă acum să blocheze segmentul prosumatorilor, printr-o legislație care generează costuri ridicate pentru aceștia, prin introducerea unor proceduri care nici măcar nu pot fi puse în practică, ceea ce denotă o abordare haotică a politicilor energetice.
Aceeași abordare haotică reiese și din faptul că ediția din acest an a programului Casa Verde Fotovoltaice ar urma să includă finanțare de 10.000 lei pentru achiziționarea unei baterii, în timp ce un alt proiect guvernamental legat de PNRR prevede o finanțare de 25.000 lei pentru achiziționarea unei baterii împreună cu un sistem de panouri fotovoltaice. Ba chiar și în cazul în care ai deja panouri fotovoltaice care nu sunt conectate la rețea, adică nu ești prosumator.
Ceea ce ridică întrebarea: oare nu ar fi fost mai eficient ca acest program să fie corelat cu noul amendament?
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
- Panouri fotovoltaice | Cum pune statul bețe în roate unei povești de succes din sectorul energetic național
- Drumul watt-ului de energie solară, de la preț de vilă la mărunțiș. Cum au ajuns panourile fotovoltaice atât de accesibile
- Cum a schimbat războiul harta importurilor de petrol și gaze ale României
- Este pompa de căldură soluția-minune în criza energiei și a facturilor ridicate?
