„Picătura care a umplut paharul”: ce se întâmplă în Serbia?

„Corupția ucide”

Sunt peste patru luni deja de când sârbii ies în stradă pentru a cere o anchetă transparentă și tragerea la răspundere a celor vinovați de tragedia din 1 noiembrie 2024, când acoperișul gării din Novi Sad s-a prăbușit. Au murit atunci 15 persoane.

Deși premierul și doi miniștri au demisionat și mai multe persoane au fost puse sub acuzare, furia oamenilor nu s-a stins.

În aceste condiții, presiunea s-a mutat acum pe președintele Aleksandar Vučić, care se află de aproape 13 ani la cârma țării – mai întâi ca lider al partidului de la guvernare, apoi ca premier și, din 2017, în calitate de președinte al țării. 

Tragedia de la Novi Sad a fost momentul care a făcut ca furia oamenilor împotriva clasei politice pe care o reprezintă Vučić, furie care mocnea de ani buni, să capete noi proporții.

„Asta (tragedia din gară, n.red.) nu s-ar fi întâmplat dacă am fi eliminat corupția. E principala problemă, dar mai e și faptul că suntem conduși de ani buni de aceiași oameni care nu au făcut nimic bun pentru Serbia”, declară, pentru Panorama, Isidora Martać, studentă și jurnalistă în Belgrad.

Ea studiază la Universitatea din Novi Sad și a fost alături de studenții din stradă încă de la primele acțiuni de protest. De altfel, studenții sunt acum liderii simbolici ai acestei mișcări de contestare a puterii.

Din punctul Isidorei de vedere, Serbia a trecut prin mai multe tragedii care puteau fi evitate dacă cei de la putere și-ar fi făcut treaba. „Să nu uităm că foarte mulți și-au pierdut viața din cauza acestui regim, au fost crimele de la școala Vladislav Ribnikar, cele din 2023 de la Dubona și Mali Orašje, teribilul accident de elicopter – în care a murit și un copil și care a fost mușamalizat de autorități, dar și uciderea unor jurnaliști, caz care nu a fost niciodată rezolvat”, spune ea.

Sursa: arhiva personală Isidora Martać

Încrederea sârbilor în instituțiile statului este la cote minime, iar oamenii simt că se luptă singuri cu sistemul. Isidora susține că presa de acolo, în special televiziunile, distorsionează realitatea și sunt foarte puține publicații de investigații și site-uri care relatează corect despre nemulțumirile oamenilor.

Simbolistica numărului 15

Miloš Injac e activist pentru drepturile omului de mai bine de 10 ani și își aduce aminte că, inițial, protestele au fost pornite timid de partidele de opoziție și de câteva grupuri de activiști. Manifestațiile au luat amploare abia când studenții au început să se organizeze și să țină, la fiecare protest, 15 minute de reculegere în fața universităților, blocând activitatea și traficul din jur.

„Protestele au erupt atunci când oficialii guvernamentali locali au început să-i atace violent pe studenți, să-i bată. Oamenii din Serbia sunt sensibili și protectori la adresa tinerilor, iar reacția violentă a autorităților i-a înfuriat”, declară el pentru Panorama.

Cele 15 minute de reculegere, ținute în liniște pentru cele 15 persoane decedate în urma incidentului de la Novi Sad, au devenit acum punctul central al protestelor din Serbia. Cel mai mare dintre ele, cel de sâmbăta trecută, a avut loc tot într-o zi de 15.

„E mai mult decât solidaritate ceea ce s-a întâmplat în stradă în ultimele zile. Puteai să simți dragostea, oamenii aveau aceeași energie. De obicei, când stai într-o aglomerație așa de mare, umăr la umăr cu alți oameni, te simți sufocat, pot apărea stări de anxietate. Dar n-am simțit în niciun moment asta”, povestește, pentru Panorama, Svetlana Ćosović Stajić, care lucrează în Belgrad ca specialist HR pentru o companie IT și care a participat la proteste.

Autoritățile, acuzate că au folosit arme sonice

După acest protest record, pe internet au apărut mai multe videouri în care apar oameni care se reculeg în tăcere. Brusc, liniștea e întreruptă de un sunet asurzitor, iar oamenii fug dezorientați de o parte și de alta a străzii.

Mai multe organizații au acuzat Guvernul că acela a fost momentul în care s-ar fi folosit arme sonice împotriva protestatarilor, lucru interzis de lege. Autoritățile au negat acest lucru.

„Eu nu eram atunci acolo, pe acea stradă, dar am vorbit ulterior cu un grup de persoane care au experimentat așa ceva. Povesteau că e ca și cum ar trece un avion pe deasupra capului tău, e și motivul pentru care oamenii par să se împartă de o parte și de alta a străzii, ca și cum ceva ar traversa zgomotos prin mijlocul lor”, spune Svetlana.

Ulterior, mai mulți protestatari au povestit că au avut dureri de cap, stări de vomă și chiar că le-a curs sânge din urechi.

Svetlana spune că au circulat avertismente, cu câteva zile înainte de protest, că forțele de ordine vor interveni împotriva protestatarilor, cu gaze lacrimogene și alte forme de represiune, așa cum au mai făcut și în trecut. Mai mult, în ziua protestului, transporturile publice au fost oprite, iar cursele de autobuze către capitala Serbiei din orașe apropiate au fost anulate, tocmai pentru a-i împiedica pe oameni să ajungă la Belgrad.

Doar că toată această pregătire a avut fix efectul opus. A scos și mai mulți oameni în stradă, cu muncitori, profesori și alte categorii sociale care au decis să se alăture mișcărilor inițiate de studenți. „Am mers pe jos aproximativ 10 kilometri ca să ajung în centru, unde avea loc protestul, tocmai pentru că nu puteam să ajung până acolo cu mașina, pentru că nu aveam unde să parchez”, spune ea.

În Serbia s-a făcut apel și la o grevă generală, dar deocamdată demersul nu a avut succes. 

Serbia și interesele puterilor străine

Statul balcanic e tablă de șah pentru multe interese străine, lucru de care elitele politice au știut să se folosească abil, pentru a-și servi propriile interese.

1.Interesul chinez

Gara din Novi Sad, de pildă, a fost construită în 1964, dar a intrat în reparații în 2021, cu ajutorul banilor din China, care o vede drept un punct strategic de infrastructură în ambițioasa inițiativă Belt and Road (BRI) – un nou Drum al Mătăsii dorit de autoritățile de la Beijing.

Odată cu modernizarea gării, China ar obține un coridor de transport neîntrerupt Budapesta – Belgrad – Skopje – Atena, cu punct final portul Pireu, operat chiar de o companie chineză.

Sunt peste 60 de proiecte de infrastructură chineze încheiate în Serbia, ca parte din BRI. În 2023, cele două țări au semnat un acord comercial care ridica tarifele pentru 90% din bunuri. Așa a ajuns Serbia să aibă o relație comercială – și, implicit, politică – extrem de apropiată cu Beijingul, pentru care statul balcanic e o poartă de acces ușor deschisă în această regiune. Doar între 2019 și 2022, investițiile străine chineze în Serbia au crescut de patru ori și au ajuns la un record de 1,4 miliarde de euro.

2. Interesul rusesc

Dar Serbia nu s-a uitat doar spre China în ultimii ani, ci a avut relații economice strânse și cu Rusia, mai ales că e dependentă de gazul rusesc. A cumpărat ani la rând echipamente militare de la ruși, până să anuleze contractele.

„Sigur că în Serbia există și o populație care este prorusă foarte pe față. Ne aducem aminte că au fost foarte multe cazuri de voluntari sârbi care s-au dus să lupte de partea Rusiei în războiul din Ucraina. Chiar dacă există și populație sârbă cu valori europene, lucrurile sunt foarte amestecate”, crede Otilia Nuțu, expert în politici publice în energie și infrastructură la Expert Forum.

3. Interesul european

Serbia păstrează, însă, și un ochi către Uniunea Europeană. Țara a depus cerere de aderare la Uniunea Europeană în 2009, iar din 2012 are statut de țară candidată.

Cel mai recent pas pe drumul integrării a fost făcut anul trecut, când a semnat un acord de cooperare cu Frontex, agenția europeană pentru gestionarea frontierelor, care presupune operațiuni comune de gestionare a fluxurilor de migranți, Serbia fiind considerată o rută de acces în UE.

Un sondaj realizat în vara anului trecut arăta că Serbia este cea mai eurosceptică țară din Balcanii de Vest. Doar 40% dintre sârbi declară că ar vrea ca țara să adere la UE, 34% se declară împotrivă, 9% refuză să se pronunțe și 17% s-ar abține de la un vot în cazul unui referendum pe această temă.

Mulți sârbi asociază politica dusă de Bruxelles cu susținerea acordată de UE exploatării miniere de litiu în țara lor. E un proiect uriaș și extrem de important, care ar putea reduce influența Chinei pe zona de metale necesare la noile tehnologii, dar pe care sârbii îl consideră un pericol de mediu, motiv pentru care a și fost abandonat în 2022, tocmai din cauza protestelor. 

Anul trecut, însă, proiectul a fost repus pe șine.

Analizând ultimii ani, președintele sârb dă senzația că joacă la două – sau mai multe – capete.

„Picătura care a umplut paharul” și o comparație cu România

Cotidianul britanic The Telegraph observă un anumit șablon legat de protestele recente. Jurnaliștii remarcă dezmorțirea curentului care susține democrația, statul de drept și libertățile individuale, ca răspuns la retorica Rusiei în regiune, dar și la ascensiunea valului de extremă dreapta, care a acaparat Europa și care-și alimentează discursul, mai nou, și de la Casa Albă.

Weekendul trecut, spre exemplu, a fost marcat de proteste și în Budapesta, dar și de o manifestație pro-europeană la București, la care au participat peste 10.000 de oameni. Comparația cu Serbia nu poate fi dusă până la capăt, însă, tocmai pentru că la protestele din Belgrad au lipsit steagurile UE, după cum remarcă Politico.

Protestele de acum din Serbia au, însă, ceva în comun cu ce a trăit și România în urmă cu câțiva ani.  Manifestațiile de stradă de la noi, declanșate după tragedia de la Colectiv și după adoptarea OUG 13, au fost îndreptate strict către clasa politică, acuzată atunci de oportunism și corupție.

„E nevoie de câte un element din ăsta declanșator care reunește o bună parte a populației împotriva regimului. La noi, după OUG 13, protestele au pornit cu câteva zeci de mii și s-au amplificat în toată țara. Cam ăsta e fenomenul și acum în Serbia”, Otilia Nuțu.

După tragedia din 1 noiembrie 2024, protestatarii sârbi au acuzat că lucrările din gară au fost făcute de mântuială, iar banii publici au fost cheltuiți pe contracte dubioase, de pe urma cărora au profitat politicienii locali și antreprenorii apropiați puterii.

Svetlana insistă că nu e vorba doar de prăbușirea unui acoperiș, pentru că astfel de „lucruri se pot întâmpla și în societăți mai dezvoltate ca a noastră”. „E despre faptul că nimeni nu și-a asumat în mod real responsabilitatea”, explică ea pentru Panorama.

„Prăbușirea tavanului gării a fost doar picătura care a umplut paharul, sunt sute de alte afaceri pe care le fac oamenii ăștia și pentru care nu-i trage nimeni la răspundere”, punctează Miloš Injac.

Va rezista regimul Vučić?

Din multe puncte de vedere, felul în care evoluează această mișcare de protest poate deveni un punct de cotitură pentru direcția pe care o va lua țara, iar mizele pentru întreaga regiune nu sunt deloc mici. Viitorul Serbiei, deși incert, pare că se scrie chiar în această perioadă.

Confruntat acum cu proteste masive și cu acuzații grave – precum cea că a folosit arme interzise împotriva celor care au ieșit în stradă, președintele Serbiei se declară deschis inclusiv la anchete externe. A spus că le permite agenților FBI să investigheze presupusele fapte, dar, la pachet, a cerut și FSB – Serviciul Federal de Securitate al Rusiei să asiste ancheta, scrie CNN.

În vreme ce guvernele vestice se feresc să condamne regimul de la Belgrad, în speranța că acesta va scăpa cândva de influența Rusiei și se va apropia de Bruxelles, fiul cel mare al președintelui Trump a mers recent în Serbia, pentru a se întâlni cu președintele Vučić.

Donald Trump Jr. nu s-a ferit să întărească retorica puterii de la Belgrad, potrivit căreia protestele sunt alimentate din exterior – marotă a tuturor liderilor cu tendințe iliberale care se trezesc cu proteste – și că există forțe oculte care incită la o posibilă revoluție. Dincolo de partea politică, s-a discutat și despre construcția unui hotel de lux în Belgrad, care să poarte chiar semnătura Organizației Trump.

„Toate regimurile autoritare folosesc aceeași rețetă. Începem cu cine sunt agenții străini, toate ONG-urile, presa independentă, organizații de opoziție, că sunt sindicate sau alte forme de asociere care primesc vreo finanțare din afară și nu sunt perfect aliniate cu ce zice puterea, înseamnă că toți sunt dușmani sau trădători, oricine altcineva care să nu fie voința autentică a poporului. Sunt narative care prind, sunt folosite de propaganda oficială și au succes”, comentează Otilia Nuțu.

Scenariul unei „revoluții colorate” în Serbia

E greu de spus dacă în Serbia are loc acum o revoluție colorată, după modelul celei portocalii din Ucraina, termen popularizat de Vladimir Putin pentru a bagateliza astfel de mișcări și pentru a sugera că ele sunt coordonate de actori externi. Cert e că regimul de la Belgrad face referire la acest lucru și aduce în discuție influențele externe, oricare ar fi ele.

„Chiar dacă studenții au mobilizat un număr mare de oameni în toată Serbia, tot mișcarea lor rămâne. Pot spune că e cea mai importantă blocadă din istorie, mai ales că protestele organizate de opoziție nu au avut succes, energia s-a irosit și nu s-a realizat nimic. Azi, cetățenii au încredere în studenți, dar nu putem să nu ne întrebăm cine va prelua conducerea când și dacă va exista o schimbare a puterii, pentru că studenții au cerut opoziției să nu se implice”, afirmă Isidora.

Miloš Injac e, la rândul său, de părere că regimul trebuie schimbat cu totul și că doar demisiile unor oficiali nu sunt suficiente. „Guvernul nu dă deloc semne că înțelege ce se întâmplă și că ar vrea să se schimbe, totul e dirijat de președintele Aleksandar Vučić și de fratele său. Toată țara e condusă după modelul mafiei din Italia – cu un lider suprem la centru, sub care se aliniază mai mulți capi locali”, spune el.