Radiografia agriculturii românești, de la banii pierduți prin mărunțirea terenurilor, la „mega-ferme”
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
- Din 2013, România se menține constant în topul celor mai mari trei exportatori de cereale din UE, furnizând cantități semnificative către statele membre și piețele externe. În ciuda succesului în domeniul exporturilor, ne confruntăm cu discrepanțe în veniturile obținute, comparativ cu alte state europene.
- Aproape o treime din fermele Uniunii se află în România. Cu toate astea, suprafața agricolă a țării a scăzut cu peste 22% între 2010 și 2020, în timp ce numărul terenurilor deținute de PFA-uri și firme de familie a crescut, cu pierderi semnificative pentru instituțiile publice și câștiguri pentru societățile private.
- Reconfigurarea juridică a fermelor de peste 50 de hectare în România a condus la o schimbare semnificativă în peisajul agricol. În prezent, entitățile private cu personalitate juridică controlează peste 58% din suprafața agricolă și sunt responsabile pentru aproape 40% din producție și 1,65% din PIB.
- România are numeroase mega ferme, cu peste 900 de exploatații agricole private ce lucrează fiecare peste 1.000 de hectare. Acestea domină producția agricolă, cu focus pe culturile de soia, grâu și porumb, principalele exporturi ale țării, care ocupă primele locuri în termeni de suprafețe cultivate.
- Creșterea animalelor generează emisii mari de gaze cu efect de seră, în special metan, ceea ce dăunează mediului. În România, creșterea rumegătoarelor contribuie substanțial la aceste emisii. Soluțiile propuse includ reducerea consumului de produse animale și adoptarea alternativelor vegetale.
Începutul lui 2024 a însemnat pentru Europa de Vest o ciocnire între decidenți și protestatarii din agricultură. Aceștia se opuneau unei înțelegeri de liber schimb între blocul european și grupul de țări Mercosur, din America de Sud. Dar doreau și eliminarea unor condiții noi de protejarea a mediului.
La final de februarie, Parlamentul European adoptase așa-numita „lege pentru refacerea naturii”, dar o lună mai târziu, opt state membre își retrăseseră susținerea. Detractorii spuneau că va afecta negativ sectorul agricol, din moment ce acordul presupunea investiții pentru susținerea biodiversității, prin măsuri care ar fi crescut prețul produselor, în timp ce bunurile extracomunitare ar fi rămas ieftine.
Unda de șoc a ajuns și în România, unde fermierii și transportatorii au protestat în mai multe orașe. Politicile UE au fost însă doar o parte din țintele lor. Erau nemulțumiți și din cauza concurenței pe care exportatorii de cereale din Ucraina o fac agricultorilor români, așa cum a explicat Panorama. Dar și pe fondul modificărilor fiscale de la finele anului trecut.
Cereau neimpozitarea subvențiilor și simplificarea procedurilor de acordare, eliminarea impozitului pe profitul reinvestit sau acordarea de credite garantate, plafonarea RCA și creșterea plafonului de venit la un milion de euro pentru impozitarea microîntreprinderilor.
Deși, fără agricultură, orașele României nu ar avea ce mânca, importanța domeniului este puțin înțeleasă. La fel ca în multe părți din Europa, agricultura noastră este de subzistență: mulți producători mici și medii și doar o fracțiune de ferme gigantice.
Sursa: Recensământul agricol 2020
Panorama a analizat datele disponibile la nivel național și european despre agricultura românească, pentru a vedea cum se compară România cu alte state membre, cum se distribuie terenurile și veniturile din exporturi și ce impact are asupra mediului. Am luat în considerare mai ales datele din ultimul recensământ agricol al Institutul Național de Statistică (INS), din 2020.
Locul doi în Europa la exporturile de cereale, dar nu și la venituri
România este constant printre primii trei exportatori de cereale din Uniunea Europeană, în termeni de cantități și venituri, începând din 2013, când cantitatea de grâne vândute în afara granițelor aproape s-a dublat, arată datele Eurostat din ultimii 14 ani.
În 2018 am urcat pe locul doi, depășind Germania, și ne-am menținut în această poziție, cu excepția anului 2020. În 2022, România exporta aproape 13 milioane de tone de cereale către state membre UE și către restul lumii, fiind surclasată doar de Franța, între statele Uniunii. 46% dintre fermele franceze și 32% din cele germane au în folosință peste 50 ha, arăta Eurostat în 2020.
Cursa veniturilor nu este la fel de strânsă precum cea a cantităților. Spre exemplu, în 2021, România exporta ca tonaj 58% din totalul Franței, dar obținea doar 51% din venituri, față de țara vestică. Anul următor, pentru fiecare patru tone de cereale vândute de România, Franța comercializa zece. Dar, la fiecare euro încasat de o fermă franceză, una românească făcea doar 0,38 de cenți.
Aceleași date relevă faptul că porumbul, grâul și alte asemenea bunuri pleacă din România mai degrabă spre țări extracomunitare – circa două treimi, în 2022. În schimb, mai mult de jumătate din cerealele franțuzești, aproximativ 17 milioane de tone, au avut ca destinație alte state europene, în același an.
Datele despre exporturile de cereale către state din afara UE arată că România a depășit Franța în premieră la cantitățile exportate, și a vândut cu 345.000 de tone mai mult către restul lumii, anul trecut. Totuși, valoarea exporturilor din Hexagon a fost mai mare. În 2023, Franța a făcut 3,1 miliarde de euro din vânzările spre statele din afara UE, față de cele 2,9 miliarde ale exportatorilor români.
Puțin peste jumătate din suprafața României este folosită pentru agricultură: 126.700 de kilometri pătrați, conform datelor Eurostat. Pe lângă celelalte țări din afara zonei euro (Bulgaria, Cehia, Letonia, Lituania, Polonia și Ungaria), România are a doua cea mai mare pondere a suprafețelor agricole, raportat la suprafața totală a țării – 53%. Doar Ungaria ne depășește la acest capitol, cu două procente.
În țară, sunt aproape trei milioane de ferme care se diferențiază între ele prin magnitudine, când vine vorba de suprafață și producție.
O treime din fermele UE sunt în România, dar au sub 5 hectare
La publicarea Recensământului General Agricol din 2020, INS remarca o diminuare a agriculturii de subzistență, destinată aproape exclusiv hrănirii familiei. Fermele mici, clasificate de Eurostat ca utilizând mai puțin de cinci hectare de teren, au rol de semi-subzistență. Adică, aduc atât hrană, cât și un venit în plus.
În același an, la nivelul UE, aproape două din trei ferme aveau sub cinci hectare. Totuși, diferențele de mărime între exploatațiile agricole sunt atât de accentuate la nivelul Uniunii, încât suprafața medie a unei ferme europene era de 17,4 ha, în timp ce în România de abia depășește la 4,5 ha.
Președintele Institutului de statistică, Tudorel Andrei, privea cu ochi buni scăderea numărului total al fermelor, de la 3,85 milioane, în 2010, la 2,88 milioane, un deceniu mai târziu. Chiar și așa, în România tot se regăsesc aproape o treime din fermele Uniunii, arată Eurostat.
Andrei sublinia că exploatațiile agricole mari, de peste 50 de hectare, au „un potențial productiv ridicat”. „Deși au încă o pondere foarte mică (doar un procent din numărul total al fermelor – n.r.), utilizează peste 54% din suprafața agricolă” a țării. Comparativ, în UE, 7,5% dintre ferme au peste 50 ha și lucrează două treimi din suprafața agricolă utilizată.
Pentru a pune statisticile în context, Panorama a discutat cu Felix Arion, expert în agricultură și profesor universitar la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.
„Statisticile vin în funcție de ce ai pe hârtie, nu de ce faci în realitate. Comasarea este, de fapt, mult mai mare”, explică Arion.
Dacă am aranja într-un puzzle agricol toate fermele din România, care exploatează mai mult de 50 de hectare, am privi o reconstrucție gigantică, de 68.890 kilometri pătrați – un mozaic extins peste un sfert din țară. Așa cum sublinia și șeful INS, acest tărâm agricol este împărțit între foarte puține ferme, raportat la total – în jur de 27.000.
Terenurile agricole se mută dinspre stat către privat
Dintre aceste exploatații agricole mari, fie că au personalitate juridică sau nu, mai mult de nouă din zece au capital privat. Fermele publice – ale regiilor autonome sau ale primăriilor și consiliilor – utilizează o suprafață agricolă de doar 6.250 kilometri pătrați – aproape cât județul Alba, de exemplu.
Din 2010, suprafața agricolă utilizată la nivelul întregii țări a scăzut cu peste 22%, adică cu 3,5 milioane ha. Pe parcursul acestui deceniu, apare un transfer semnificativ între exploatațiile agricole individuale și PFA-uri, întreprinderi individuale sau firme de familie. Terenurile din ultima categorie se măresc de peste șase ori, de la 301.000 la 1,9 milioane ha, în timp ce fermele individuale pierd peste două milioane ha.
Per total, fermele cu personalitate juridică utilizează cu peste două milioane de hectare mai puțin decât în 2010. Cele mai mari restrângeri de suprafețe se văd la stat, unde regiile autonome, primăriile și alte instituții publice pierd aproximativ 1,9 milioane ha, și la instituții de cercetare, fundații, școli și așezăminte religioase, care utilizează cu 890.000 ha mai puțin în 2020.
În schimb, societățile sau asociațiile agricole, companiile private și unitățile cooperatiste câștigă teren față de 2010, în ciuda unei scăderi semnificative a suprafeței agricole totale la nivel național.
9.300 de ferme dau 40% din producția totală
Fermele cu capital privat, care exploatează suprafețe mari, s-au înmulțit între 2010 și 2020. Acestea câștigă teren pe fondul micșorării suprafeței agricole a țării și al diminuării exploatațiilor de stat. În 2010, 7.500 de ferme private lucrau 44% din suprafețele mai mari de 50 de hectare; în 2020, numărul lor a ajuns la 9.300 și exploatează peste 58% din suprafețele mari.
Ele contribuie cu aproape 40% la producția totală, generând anual venituri de 4,7 miliarde de euro dintr-un totalul de circa 12 miliarde, conform Eurostat. Raportat la calculele INS pentru anul 2020, producția acestor ferme reprezintă 1,65% din produsul intern brut (PIB).
Fie că au sau nu personalitate juridică, fermele care exploatează peste 100 de hectare au avut o producție de peste 4,2 miliarde de euro, de aproape șapte ori mai mare decât cea a fermelor cu 50-100 ha, conform Eurostat.
Mega fermele. Cazul Insula Mare a Brăilei
Cel puțin 900 de exploatații agricole private lucrează fiecare peste 1.000 ha și însumează peste 1,8 milioane de hectare. Cu o medie de teren de 2000 ha fiecare, acestea sunt mega-fermele României.
La începutul acestui an, Administrația pentru Comerț Internațional a Statelor Unite (ITA), care promovează competitivitatea produselor americane, publica o analiză pentru investitori, despre agricultura din România. Raportul evidenția că suntem importator net de produse alimentare, cu toate că exporturile de cereale reprezintă o parte semnificativă din economia agricolă a țării.
România este al treilea cel mai mare producător de soia din Uniunea Europeană, aproximativ jumătate din producție fiind destinată piețelor interne ale UE. Datele INS relevă că aproape nouă din zece hectare cultivate cu soia sunt administrate de cele 2.800 de exploatații agricole mari, care folosesc peste 50 de hectare fiecare. În cadrul acestei categorii, mega-fermele reprezintă 2% și gestionează mai mult de jumătate din suprafața totală, estimată la 158.000 de hectare.
Conform datelor Eurostat, exporturile agricole principale constau în grâu comun și porumb. În 2020, aceste două culturi au adus împreună 45% din veniturile totale din exporturi agricole. De-a lungul anilor, grâul și porumbul au alternat între primele două locuri în topul exporturilor agricole, cu grâul dominând în ultimii doi ani.
Aceste două cereale ocupă primele două locuri în termeni de suprafețe cultivate, conform recensământului din 2020. Fiecare acoperă peste 2,2 milioane de hectare de teren arabil. Un sfert din suprafețele dedicate grâului comun și spelt sunt administrate de 850 de mega-ferme, în timp ce alte 16.100 de ferme cu peste 50 ha se ocupă de jumătate din terenuri.
Peste 50% din suprafețele dedicate porumbului boabe și amestecurilor de porumb știuleți în toată țara sunt gestionate de 18.000 de exploatații mari. Doar 815 mega-ferme controlează aproape 16% din suprafața dedicată porumbului.
Cerealele cel mai puțin cultivate la nivel național sunt sorgul (9.900 ha), secara (9.600 ha) și orezul (7.300 ha). Doar nouă ferme cultivă orez în România, conform recensământului agricol. Cinci dintre ele au peste 1.000 de hectare și folosesc 87% din teren. În 2020, au fost vândute în afara granițelor peste 25.000 de tone de orez, pentru aproape 18 milioane de euro.
„Exemplul pandemiei ne-a arătat că, atunci când apar discrepanțe mari, fiecare stat își vede interesul național. Pe termen scurt, investițiile străine sunt bune, dar pe termen lung ar trebui să ne ridice niște semne de întrebare. De exemplu, investitorii din Emiratele Arabe vin cu resurse cu care fermierii români nu pot concura. Totuși, ei nu procesează la noi, pun recoltele pe vapor și gata”, explică profesorul universitar.
Agricost SA, cea mai mare fermă a României, este exemplul perfect de „mega-fermă”. Aceasta are în arendă tot terenul din Insula Mare a Brăilei, 57.000 ha, aparținând statului român. Agricost a fost cumpărată în 2018 de un fond de investiții din Emiratele Arabe, Al Dahra Agriculture LLC. Agricost se descria drept „cea mai mare fermă consolidată din Uniunea Europeană”, la un eveniment din industrie care a avut loc în martie.
Pentru terenurile din Brăila, Agricost plătește Agenției Domeniului Statului o arendă calculată în funcție de prețul grânelor, prețul ajungând, în 2018, la patru milioane de euro, scria Ziarul Financiar. În 2022, mega-ferma a primit subvenții în valoare de peste 11 milioane de euro, arată calculele Panorama pe baza datelor Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR).
Gigantul danez FirstFarms A/S face și el parte dintre marii deținători de terenuri agricole din România și țările învecinate. La finalul anului trecut, avea în proprietate 4.900 ha în România, peste jumătate din portofoliul său de terenuri, care mai include parcele în Cehia, Slovacia și Ungaria, conform raportului său anual, publicat la 21 martie 2024. Același raport spune că totalul terenurilor în folosință din România va ajunge la 6.400 ha, în 2024. Compania exploatează 5.100 ha în județele Brăila și Buzău, conform propriului site.
FirstFarms Agro East SRL, subsidiara principală din România, a primit o finanțare totală de 1,36 milioane euro din fonduri europene, în 2022, conform AFIR. În 2021, compania primise 1,2 milioane de euro.
„În general, fermierii nu au marjă mare de profit, sunt susținuți din subvenții, iar fără ele am vedea diferențe în prețuri. Fermele mari beneficiază foarte, foarte mult de pe urma economiei de scară și au și un avantaj de negociere”, argumentează Felix Arion.
O altă companie daneză, Agri Invest A/S, a vândut 10% din portofoliu către FirstFarms pentru 6 milioane de euro, arată raportul pe 2022 al celei din urmă. Agri Invest deține 10.500 de hectare, dar exploatează, în total, 13.000 ha în România, conform propriului site. Compania se ocupă aproape exclusiv de agricultură în România, conform raportului pe 2022, publicat în mai anul trecut. A avut venituri nete de 13,1 milioane de euro, din care profitul net rezultat a fost de 6,4 milioane de euro. Agri Invest anunța că vrea să mai cumpere 1.200 ha.
O altă exploatație imensă este cea a Agro Chirnoghi SA și Maria Trading SRL, parte a aceluiași grup. Cele două, deținute de oameni de afaceri libanezi, lucrează peste 19.000 ha. Agro Chirnoghi a primit finanțări de 2,37 milioane milioane de euro în 2022, față de 2,44 milioane de euro în 2021, arată datele AFIR.
Agricultura ne hrănește, dar poluează
Despre creșterea animalelor, cealaltă mare dimensiune a domeniul agricol, se vorbește cel mai des atunci când se aduce în discuție impactul asupra mediului. Fermele din România aveau 1,8 milioane de bovine, 9,7 milioane de ovine și 3,6 milioane de porcine la final de 2020, conform INS.
125 de ferme private aveau 500 sau mai multe capete de bovine. Fiecare deținea, în medie, peste 1.100 de vaci și împreună 7,7% din total. Rumegătoarele, dar mai ales vacile, produc gaz metan în urma digestiei, printr-un proces numit fermentație enterică.
Metanul e unul dintre gazele cu efectele cele mai puternice asupra mediului. Multiple studii recente analizează în detaliu emisiile de gaz metan de pe zi, dar variază mult în funcție de diferiți factori, cum ar fi hrana, astfel că datele disponibile nu permit un calcul precis. Agricultura românească, în forma ei actuală, este însă strâns legată de creșterea vacilor.
Peste 12% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global sunt cauzate de agricultură, conform datelor Climate Watch pe 2020. Ele au ajuns la 47,5 gigatone echivalent CO2. Unitatea de măsură este folosită pentru a putea aduna emisiile de dioxid de carbon, gaz metan sau protoxid de azot care contribuie la încălzirea globală.
În România, datele Climate Watch arată emisii totale de circa 73 megatone CO2 echivalent, din care 16% vin din agricultură. O cercetare realizată în 2021 pentru Parlamentul European spunea că 17% din emisiile de gaze cu efect de seră din 2019 s-au datorat agriculturii. Singura industrie mai poluantă a fost cea energetică, având o cotă de 21%.
O meta-analiză publicată în 2018 a studiat emisiile rezultate din funcționarea lanțului global de aprovizionare cu mâncare, unde autorii au inclus procesele de creștere a plantelor și animalelor, dar și procesarea, ambalarea, transportul și vânzarea produselor. Astfel privit, acest angrenaj este responsabil pentru peste un sfert din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, la nivel global.
Producția la nivel global de carne, lactate și ouă influențează și suprafața defrișărilor. Două treimi din despăduririle în scopuri agricole sunt realizate pentru a face loc pășunilor și plantațiilor de soia sau porumb, utilizate ca hrană pentru animale.
Autorii studiului propun două scenarii pentru reducerea efectelor negative, cauzate de industria agro-alimentară: înlocuirea produselor animale cu unele vegetale ar reduce gazele cu efect de seră cu 50%, iar înjumătățirea consumului de produse animale ar conduce la o reducere cu 36% a emisiilor dăunătoare.
Renunțarea la produse animale ar reduce cu trei sferturi suprafața terenurilor folosite astăzi pentru producerea de mâncare. Pe mapamond, 4,8 miliarde de ha sunt dedicate agriculturii, mai mult decât suprafața Rusiei, Canadei, Chinei și a Statelor Unite laolaltă.
Articol editat de Ioana Moldoveanu
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
