Să recunoaștem, vara asta este atât de fierbinte, încât cu greu te mai convingi să părăsești răcoarea apartamentului și să pornești în explorări prin lume. Dacă te numeri printre cei care au nevoie de o evadare, dar nu au energia – sau resursele – să se pună în mișcare, Panorama îți propune astăzi un tur altfel: ghizi sunt scriitorii români contemporani, iar traseul e dat de orașele și satele în care aceștia au ales să-și plaseze poveștile.
Unele opriri sunt scurte, numai bune de parcurs în câteva zile sau ore, ca un city break la sfârșitul căruia ai face orice să mai rămâi. Altele cer anduranță și răbdare, ca un urcuș pe munte, la finalul căruia înțelegi că a meritat efortul pentru priveliștea de sus.
Bucură-te, așadar, de drum.
Abonează-te la newsletter, ca să nu uiți de noi!
📍Arad
Seara, după ora 9 (Delia Hügel, 2024)
În 15 proze scurte, facem cunoștință cu Aradul contemporan și oamenii care-i dau viață, de la marele scriitor Șulek, la fosta profesoară Adelina. Toți sunt recognoscibili, au ritualuri de zi cu zi în care e simplu să te regăsești; și, totuși, povestea lor ajunge adesea să penduleze între fantastic și real, cu bani care cad din cer și daruri care le dau puterea de a se întoarce în timp.
După cum scrie autoarea Cristina Chira: „Nimic nu e prea mult în această carte delicioasă”.
Povestiri din garaj, Goran Mrakić (Nemira, ediția a II-a, 2022)
„Asta am avut în gând”, spune Goran Mrakić despre geneza volumului Povestiri din garaj, „o reunire a oamenilor din Timișoara care sunt răsfirați acum peste tot prin lume”. În 22 de povestiri, autorul recompune un oraș plin de energie, cu legende de cartier, mozaic de culturi, „râuri de bere, scriitori și artiști de tot soiul”.
A se parcurge așa cum o face și personajul Dana: în funcție de traseu, pe ritmuri de Tiamat, The Doors, Ramones ori Motorhead.
Așa să crească iarba pe noi, Augustin Cupșa (Humanitas, 2017)
Însoțiți de protagonistul Pisică, ne oprim la periferia Craiovei, unde el, Edi, Tobă, frații Mânzu și Tomi se ocupă cu braconajul păsărilor. Lumea găștii e tensionată, marcată de vinovăție, prietenii complicate și nevoia de a evada– de preferat spre o Italie aproape mitologizată:
„Edi era cel mai fiert și zicea […] că o să plece de aici văzând cu ochii, oriunde, numai de orașul ăsta, de dușmănie, să nu mai audă”.
Există însă ceva ce stă în calea evadării: „[C]ând l-am întrebat dacă n-o să-i fie vreodată dor de Craiova, s-a uitat la mine încruntat și mi-a zis– nu, n-o să-mi fie dor, Craiova e locul în care m-am născut. Și n-am priceput atunci cum venea chestia asta, dar cred că voia să spună că de unele lucruri nu poți să scapi orice-ai face”.
Într-un bloc din Slatina, facem cunoștință cu familia Negrilă, care încearcă – și eșuează – să găsească forme prin care să facă față pierderii unuia dintre copii.
Dezechilibrul familiei coincide cu dezechilibrul societății, surprins în viața blocului în care se distilează conflicte sociale, politice, de gen. La baza lor stă o întrebare implicită, pe care criticul Mihai Iovănel o rezumă cam așa: „cât de pregătiți sunt indivizii din societatea română (și societatea ca ansamblu) pentru creșterea unui copil sau pentru orice altceva (votarea unor partide included)?”.
De vreme ce tot mai urmează votări, poți căuta răspunsul la Polirom. „Părinți” a primit Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei (2019).
📍Pitești
Toți copiii librăresei (Veronica D. Niculescu, 2020)
Silvia Albu, tânără librăreasă revenită în Piteștiul natal, trăiește o improbabilă poveste de iubire cu un ceasornicar cu șapte ani mai în vârstă decât ea.
Fascinant e fundalul pe care se țese povestea celor doi: un cartier mărginaș cât un întreg univers, în care Alimentara, Cinematograful, magazinul de Pâine, Măcelaria, Cofetăria, Tutungeria, Merceria adăpostesc poveștile mici și mari a zeci de oameni. Tot acolo e și librăria Silviei, „un fel de Venus” care se rotește „în sens invers decât restul lumii”.
Autoarea Veronica D. Niculescu povestește cum a construit această lume, în doar 66 de zile, aici.
Cartea a fost nominalizată la Premiile Sofia Nădejde pentru Literatură scrisă de Femei și se găsește la Polirom.
📍București
Stela (Simona Goșu, 2023)
Fostă contabilă devenită menajeră, Stela ne poartă prin casele mai multor familii bucureștene, punând în lumină relațiile fracturate dintre clasele sociale și felul în care e valorizată (sau nu) munca lor.
Ritmul e alert, ca orice zi în Capitală, dar problemele pe care le ridică personajele cer pauze serioase de reflecție: în timpul săptămânii de lucru a Stelei, se pregătește și referendumul pentru familie, pretext să ne întrebăm ce punți de dialog mai există între politicieni și cetățeni.
Cartea a apărut la Polirom și a fost nominalizată la Premiile Observator Cultural și Premiile Radio România Cultural.
📍Călărași
Câinele iubirii, Sebastian Sifft (Humanitas, 2018)
Câinele iubirii, spune autorul Sebastian Sifft, e o carte despre istorii mici, „în care nimeni nu este erou”.
Pe malul prăfuit al Brațului Borcea, în Călărașiul anilor ‘70, un fiu urmărește cum tatăl lui autoritar se transformă din cauza unei boli instalate timpuriu, cum simțul datoriei face din mama lui un stâlp loial, dar suferind, și cum istoriile de viață continuă să lege familii chiar și când din viața de altădată n-a mai rămas nimic.
Parastasul unui coleg mort cu 20 de ani în urmă adună la Constanța o fostă gașcă de liceu pe care viața a împrăștiat-o în toate zările. La atâția ani de la absolvire, unii dintre vechii prieteni par împliniți. Nu și protagonistul Toma Ionescu, care duce în spate demisii peste demisii, o boală grea și o situație de familie dificilă.
Ca orice reuniune, și aceasta devine prilej de zguduiri de sine, numai bune cât să le pună tuturor în față oglinda a ceea ce au ajuns.
Singur. Viața lui Mihail Sebastian (Tatiana Niculescu, 2023)
Brăila începutului de secol XX, în care se naște scriitorul și publicistul Mihail Sebastian (pe numele real, Iosif Hechter), e una cosmopolită, efervescentă, un loc al ideilor și al inițiativei. Lumea în care crește, iubește și scrie Sebastian se îngustează însă treptat, pe măsură ce extremismul de dreapta ia amploare, iar prietenii dispar. Rămâne în urmă un om singur, căruia destinul îi contrazice deviza din tinerețe: „Viața e simplă”.
Despre ce a învățat de la Sebastian, autoarea Tatiana Niculescu povestește aici.
Premisa de la care pleacă Ema Stere în romanul cu care a câștigat concursul de debut al editurii Polirom e, în aparență, visul multora dintre cei care locuiesc în haoticele orașe ale României: o tânără renunță la jobul din corporație și se mută într-un sat din Buzău, împreună cu iubitul și vărul ei. După ce închiriază o fermă și explorează istoria locală, lucrurile scapă de sub control.
Grupul descoperă povestea lui Marcel Serebreakov, dispărut din sat în anii ’80, și își propune să-i reconstituie biografia, într-o aventură care alunecă rapid pe terenul celor mai nebunești fenomene paranormale și teorii ale conspirației.
„M-am distrat foarte bine”, a spus Ema Stere despre procesul de nouă ani la capătul căruia a publicat romanul, „ceea ce vă doresc şi dumneavoastră”.
La Iași ajungem împreună cu navetistul Pavel Iovan, pe care îl urmărim trezindu-se cu noaptea în cap ca să-și hrănească găinile și pornind apoi către oraș, unde lucrează în construcții.
„Moș Mistrie”, după cum îl poreclesc cu răutate colegii, are „așa, o amăreală”; e obosit, depășit de birocrația pe care trebuie să o parcurgă ca să iasă la pensie, nedumerit de ciocnirea dintre realitatea concretă a muncii lui și cea abstractă a muncii corporatiștilor pe care-i întâlnește.
Dacă societatea postcomunistă a avut și câștigători, Pavel în mod sigur nu se numără printre ei. Și, totuși, mai poartă un licăr de speranță.
A treia piesă din puzzle-ul început cu Pelinul negru și Cartea Reghinei, Totînainte urmărește povestea fetiței Arsenia, care crește într-o familie numeroasă, în ultimii ani ai comunismului. În ciuda regimului și a valorilor patriarhale, copila se încăpățânează să creadă în șansa ei.
„Tot ce-mi doresc pentru Arsenia”, spune autoarea, „e să dea peste cititori care, dacă ar putea, ar lua-o de mână și-ar însoți-o pentru o vreme”.
Pentru Nora Iuga, Sibiul e scena jocurilor din copilărie și a tradițiilor săsești păstrate cu sfințenie. E decorul perioadei dificile de profesorat din tinerețe, îndulcite de iubirea primită de la elevi. E obiectul nostalgiei resimțite la bătrânețe, din viața reclădită la București.
Gelu Diaconu o spune cel mai bine: „acest roman hipnotic (…) trebuie citit cu capul în nori, dar și cu sufletul cuplat etanș la poezie”.
Multă forță și un dram de gingășie (Andrei Dósa, 2021)
Povestea maturizării unui tânăr scriitor de etnie maghiară, proaspăt tată, care încearcă să înțeleagă realitățile sociale și prieteniile complicate care l-au format.
Andrei Dósa își explică nevoia de a spune această poveste astfel: „Voiam să aflu dacă am evoluat în vreun fel. Dacă voi reuşi să înfrunt şi să chestionez pe bune acea masculinitate, toxică de multe ori, care într-o anumită măsură mi-a determinat alegerile de viaţă.”
Pe fundalul căutărilor stă un Brașov scindat etnic, pe care Dósa îl luminează cu dramul lui de gingășie și vulnerabilitate.
Colaboratoare Panorama din mai 2023, Alina locuiește în Austria, unde termină un masterat de Studii de dezvoltare, la Universitatea din Viena. Programul se concentrează pe dimensiuni politice, sociale și culturale ale inegalității. Debutul în jurnalism l-a făcut în 2020, când a început să scrie la Cultura la dubă. Ulterior, a colaborat cu Decât o Revistă, întâi ca ucenică, apoi ca parte a echipei newsletter-ului Concentrat. Se simte norocoasă să fi lucrat de la început cu oameni care i-au dat curaj și au făcut-o să creadă în puterea poveștilor scrise cu grijă.