Orice postezi pe rețelele sociale poate fi folosit împotriva ta sau a copilului tău. Ce trebuie să știi înainte de a da publish
Trăim într-o lume în care stima de sine a devenit tot mai dependentă de validarea celorlalți. Aprecierile din online devin deseori unități de măsură ale valorii personale. Mulți oameni își postează vacanțele, rutinele zilnice, farfuriile cu mâncare, fac publice imagini din sala de nașteri, iar unii trimit în lumea largă chiar reel-uri de la înmormântări.
Când telefonul vibrează și ne verificăm notificările, simțim că avem un loc important în universul altora, că suntem văzuți și apreciați. Această nevoie de validare, însă, ne poate împinge într-o spirală a comparației constante, afectându-ne sănătatea mintală.
Ești pe grabă? Poți merge direct la ce te interesează:
Dacă simțim că nu suntem suficient de valorizați social, pot apărea emoții negative care se manifestă prin anxietate socială, rușine, gelozie, scăderea stimei de sine, dar și prin schimbări de comportament. Unii simt nevoia să se izoleze, alții, dimpotrivă, apelează la diverse metode de a atrage atenția.
Mulți ajung astfel să intre într-o cursă invizibilă. Cine are cel mai reușit copil, vacanța cea mai spectaculoasă sau pare cel mai fericit?
De cealaltă parte, trebuie să învățăm să ne raportăm într-un mod echilibrat la excesul de expunere practicat de ceilalți.
Sharenting și oversharing
Plăcerea de a împărtăși poate fi un act generos atunci când sunt transmise informații utile, dar devine problematică atunci când este vorba de informații intime sau de promovarea pseudoștiinței.
Totodată, nevoia de a primi validare externă trebuie să aibă limite, în special când sunt afectate și alte persoane în acest proces. Astăzi, se discută din ce în ce mai mult despre fenomenele de oversharing și sharenting.
În primul caz este vorba despre eșecul de a trage o linie și de a pune limite între ce poate să devină public și ce ar trebui să rămână privat. Sharenting–ul este și el o formă de oversharing și se manifestă atunci când un părinte distribuie conținut cu copilul său în mediul online.
De ce este acest fenomen periculos? În primul rând, se întâmplă fără acordul minorului din primele momente ale vieții sale, de multe ori chiar prin postarea primei ecografii, așa cum arăta Dana Mischie într-un articol Panorama.ro despre sharenting.
„Termenul se referă la practica părinților, a rudelor sau a tutorilor de a împărtăși în online informații despre copiii lor minori. Informații înseamnă, în primul rând, conținut vizual, iar apoi chiar relatări pline de diverse detalii legate de viața de familie”, scria Dana Mischie în articolul Panorama.
În urma acestei expuneri, copilul are deja o amprentă digitală fără voia lui, iar riscul ca imaginile cu el să ajungă în mâinile nepotrivite sau chiar pe dark web este ridicat.
Conform unui raport PreyProject din 2025, peste 8.400 de marketplace-uri active pe dark web vând dat furate, inclusiv imagini personale extrase de pe rețele sociale. Expunerea fotografiilor în mod excesiv, mai ales a celor cu minori, crește riscul ca acestea să fie ulterior revândute sau utilizate în scopuri ilegale.
Datele statistice confirmă amploarea fenomenului de oversharing:
Aproape toată lumea e prezentă pe rețelele sociale, iar printre utilizatorii fervenți se numără adolescenții și tinerii. Un raport al Institutului Național de Sănătate Publică din România indică o creștere a utilizării problematice a rețelelor sociale în rândul tinerilor, cu rate crescând de la 7% în 2018 la 11% în 2022.
În România anului 2025, utilizatorii petrec în medie 6 ore și 12 minute pe zi navigând pe internet, se uită 3 ore și jumătate la televizor și stau peste două ore pe rețelele sociale. Principalele platforme utilizate sunt;:
- Facebook: 54%
- Instagram: 16%
- Twitter: 12%
Am ajuns să ne comparăm cu oameni faimoși din toată lumea, fără a ne asuma limitele proprii
Comparația cu ceilalți poate să aibă un rol pozitiv în viețile noastre, însă devine dăunătoare când ne măsurăm realizările în raport cu perfecțiunea aparentă din feed.
O mamă care nu postează imagini cu copilul său pe rețelele sociale
Efectele dorinţei de validare nu se opresc la propria noastră stare de spirit — ele pătrund adânc în viaţa de familie și în modul în care părinții aleg să își expună copiii.
Angela Carp – Crăciunescu, jurnalist de lifestyle și o prezență constantă în mediul online, a luat, alături de soțul său, o hotărâre clară încă: să nu posteze imagini online cu copilul său.
Decizia s-a conturat natural, după prima fotografie cu fiul său, M., postată din spital – o imagine ambiguă, aproape simbolică pentru a nu fi recunoscut.
Într-un mediu în care granițele dintre intimitate și expunere sunt tot mai estompate, alegerea de a nu posta poate părea radicală. Dar pentru Angela, a devenit o formă de protecție împotriva unui tip de energie subtilă, însă omniprezentă în social media: energia validării.
Deși pare că trăim într-o epocă a transparenței, Angela crede că trebuie trasate o limite clare: „nu trebuie să știe nimeni unde merge copilul tău la grădiniță. Nu trebuie să știe ce program are.”
Sunt detalii aparent banale, dar pe care nu toată lumea le conștientizează și care pot deveni uși deschise pentru intruziuni sau pericole.
Jurnalista și soțul ei plănuiesc să abordeze treptat discuțiile despre mediul online cu fiul lor, pe măsură ce acesta va crește. „Vrem să fie ceva natural. Fără predici, fără momente solemne. Vor fi conversații normale, ca orice alt subiect important din viață.”
Angela nu crede în soluții miraculoase, venite de sus. Soluțiile reale, spune ea, vin din comunitate, din dialoguri mici între oameni cărora le pasă. În lipsa unei educații digitale reale în școli sau a unei campanii naționale de conștientizare, responsabilitatea revine părinților, vecinilor, prietenilor – celor care pot transforma subiectul într-o conversație cu miză reală.
„În mediul rural, poate că preotul e cea mai influentă figură. Poate că el ar trebui să vorbească despre riscurile online. Dar până acolo… ne rămân discuțiile dintre noi.”
Angela nu are o rețetă. Nu spune că alegerea ei e singura valabilă, dar vrea să păstreze cele mai intime momente pentru ea și apropiații ei. Și poate tocmai în această discreție stă o nouă formă de validare – una liniștită, durabilă, necondiționată de algoritmi.
Consecințele expunerii copiilor pe rețelele sociale
Cătălina Dumitrescu atrage atenția asupra pericolelor reale ale expunerii copiilor în mediul online. Ea subliniază că problema nu este doar cea a distribuției necontrolate, ci mai ales a lipsei unei perspective asupra consecințelor pe termen lung:
Multe dintre ipostazele aparent inofensive – o fotografie de la serbarea de Crăciun, o imagine cu copilul la plajă – pot avea implicații mult mai grave decât ne imaginăm.
Potrivit psihoterapeutului, una dintre principalele cauze este impulsivitatea: părinții tind să publice imagini și informații într-un reflex imediat de a împărtăși, fără să anticipeze riscurile: „Nu există perspectiva legată de consecințe și cea de ansamblu. Noi nu ne uităm mai departe la ce înseamnă lucrul ăsta în câțiva ani sau unde poate să ducă. Ne satisfacem nevoia de acum. Prezentul. Impulsul acesta de «vreau să postez» fără să mă gândesc ce poate implica.”
Familia ca sursă de validare
În spatele acestei nevoi aparent spontane de a posta se află, adesea, un mecanism psihologic mai complex. Dumitrescu explică faptul că acest comportament reflectă o structură narcisică adânc înrădăcinată, hrănită de tradiții și mesaje culturale despre succes și realizare personală:
Astfel, în multe cazuri, expunerea online a copiilor nu este doar un act de mândrie parentală, ci o formă de validare socială, o reconfirmare a statutului personal prin imaginea familiei. O tendință care, în lipsa unor limite conștiente, poate expune copiii unor riscuri dincolo de orice intenție inițială.
Cum ne putem proteja
„Momentele importante și intime din viața noastră merită să fie păstrate și împărtășite într-un cerc restrâns de persoane apropiate, într-un mod privat și personal. În loc să le expunem pe rețelele sociale, unde pot fi accesibile oricui, este mult mai înțelept să le păstrăm într-un album foto privat sau să le trimitem doar celor care contează cu adevărat.”, spune Răzvan Cernăianu.
Atunci când nu există un control conștient asupra a ceea ce împărtășim pe internet, fiecare informație online ar putea deveni o vulnerabilitate. Cernăianu subliniază că în ziua de azi, hackingul nu mai este făcut doar de persoanele care au cunoștințe tehnice. Oricine poate plăti pentru servicii de hacking la cerere, iar orice utilizator poate deveni astfel o țintă.
Cernăianu subliniază că este important să conștientizăm pericolele. Fiecare postare ar trebui să fie trecută prin filtrul „poate această informație să fie folosită împotriva mea?”
- Evită să postezi în timp real locația în care te afli (și mai mult dacă ai profilul de social media public)
- Fii atent la imaginile pe care le postezi: o insignă de la serviciu, un document privat pot dezvălui mai mult decât ai crede
- Limitează publicul pentru postările personale
- Verifică mereu setările de confidențialitate ale conturilor de social media
- Acordă atenție aplicațiilor și site-urilor pe care le folosești zilnic – multe colectează date despre tine. Dezactivează permisiunile inutile, nu folosi aceeași parolă peste tot și activează autentificarea în doi pași
„Protejarea identității digitale nu înseamnă doar să nu postezi anumite informații, ci și să ai un control mai bun asupra a ceea ce permiți platformelor și persoanelor necunoscute să știe despre tine.”, concluzionează Răzvan Cernăianu.
- Pentru a promova un comportament digital responsabil în contextul frecvenței timpului petrecut în online și riscurile cu care această frecvență vine la pachet, Ministerul Educației a oferit școlilor posibilitatea și alegerea de a interzice complet telefoanele mobile în școli, folosindu-se de regulamentul intern. Decizia îi revine fiecărei școli, local, neexistând o interdicție la nivel național și se poate implementa din anul școlar 2024-2025
- Pentru a ne proteja mai bine în online, avem nevoie de cunoștințe digitale de bază. În acest context, guvernul a aprobat un Cadru de competențe digitale care își propune să ajungă pănă în anul 2030 la un nivel de aproximativ 40% al competențelor digitale. În 2024, România era la un procent de cca. 27.7%.
Ghid pentru părinți în ceea ce privește rețelele sociale
În fața avalanșei digitale, părinții se simt adesea copleșiți. Întrebarea care revine des este: cum putem ghida copiii pe drumul echilibrului într-o lume dominată de ecrane și notificări? Cătălina Dumitrescu ne răspunde:
Primul pas este să recunoaștem că experiența de părinte depășește cu mult teoriile din manuale:
„Dacă nu aș fi trăit rolul de mamă și aș fi vorbit doar din poziția de specialist, aș fi vorbit din cărți, dar realitatea de a fi părinte e foarte departe de ce spun cărțile.”
Apoi, să acceptăm că adolescența e o etapă plină de provocări:
„Adolescența este o vârstă foarte grea. Copii au nevoie de noi, de prezența noastră, de fermitate și reguli.”
Următorul lucru este să privim cu atenție universul lor online:
„E important să fim alături de ei și să avem un control a ceea ce consumă online, ce jocuri joacă și cu cine vorbesc, cu delicatețe, dar trebuie să știm cine le sunt prieteni și ce lume internă au.”
În același timp, trebuie să fim un reper stabil pentru granițele lor:
„Au nevoie de noi să le fim reper și siguranță și să-i ajutăm să se cunoască și să-și pună granițe. E rolul nostru să le predăm reguli de viață sănătoasă și să-i ajutăm să le implementeze, iar asta se face cu multă repetiție și cu multă răbdare.”
Și, nu în ultimul rând, să nu ezităm să cerem ajutor:
„Uneori, ajutorul primit din exterior, fie cineva apropiat familiei, fie un terapeut, devine esențial în a ne ajuta copiii să aleagă drumul bun. Un adolescent este mai receptiv față de cineva extern familiei decât la membrii propriei familii.”
Fără campanii de conștientizare, responsabilitatea revine părinților, profesorilor și comunității, care pot iniția dialoguri deschise și reguli clare.
A fi prezent în online nu înseamnă că trebuie să renunțăm complet la intimitate, ci să învățăm să o protejăm conștient. Nu toate momentele au nevoie de o audiență, nu toate realizările cer confirmare. Fiecare moment poate deveni o postare. Dar trebuie?
Articol editat de Raluca Ion
