Risipa alimentară în vremea inflației și cum ne-a făcut moda livrărilor să aruncăm mai puțină mâncare

Risipa alimentară, un fenomen global care a prins rădăcini și în România, devine un cost tot mai greu de suportat nu doar pentru industria ospitalității, ci și pentru consumatori. Într-un context marcat de inflație uriașă și costuri crescute la facturile de energie, transport și distribuție a alimentelor, cheltuielile provocate de risipa alimentară sunt resimtițe din plin de întreg ecosistemul.

Specialiștii remarcă și o schimbare de paradigmă în comportamentul de consum, generată de majorarea prețurilor: românii sunt ceva mai cumpătați și mai atenți la ce și cât cumpără. În același timp, segmentul de delivery ajută și el la  o mai bună gospodărire a alimentelor pentru acele restaurante care nu mai prepară decât ce s-a comandat deja.

Chiar și așa, risipa alimentară rămâne un fenomen greu de gestionat în România, mai ales că ea are efecte în mai multe planuri: la consumator, în magazine și în restaurante sau cantine.

Acestea din urmă înregistrează și cele mai mari pierderi, arată un studiu recent realizat de Edenred, în parteneriat cu Organizația Patronală a Hotelurilor și Restaurantelor din România (HORA) și Mastercard.

Concret, trei sferturi dintre restaurantele de dimensiuni mari și medii din România aruncă produse la final de zi. Cel mai mult se aruncă materii prime, cum sunt carnea, fructele sau legumele. Dar o treime din ce se aruncă reprezintă și mâncare procesată, gătită, în stare optimă.

Conform datelor, jumătate dintre operatori aruncă zilnic între 1-5% din mâncarea produsă, iar 20% aruncă între 5-15%.

Pentru 3 din 10 operatori, risipa are loc exclusiv în bucătărie, în timp ce pentru ceilalți 7 din 10, aceasta se produce în restaurant sau în ambele locuri, mai notează studiul citat.

Risipa alimentară e chiar mai mare în cazul evenimentelor private, de tipul nunților și botezurilor, spune Ion Biriș, președintele HORA.

Și, dacă la nivelul restaurantelor și cantinelor se aruncă sute de kilograme de mâncare în fiecare zi, după cum susține HORA, situația e diferită în cadrul restaurantelor care fac strict livrări la domiciliu.

O mare contribuție a avut-o aici pandemia, care a schimbat comportamentul de consum în perioada restricțiilor impuse de autorități, când oamenii comandau acasă mâncarea pe care odinioară o mâncau doar la restaurant.

Pentru cei cu afaceri în zona de delivery, risipa alimentară e de dimensiuni reduse, spre deloc.

Risipa alimentară se hrănește cu vidul din legislație

Scumpă nu e doar risipa în sine. Costă și actul de a arunca mâncarea, a adăugat președintele HORA: „Produsele care ne rămân reprezintă costuri cu distrugerea lor în condiții optime, pe lângă componenta etică. Din păcate, funcționăm pe o legislație arhaică”.

Acest vid din legislația românească face imposibile donațiile de mâncare din restaurante sau cantine către persoanele vulnerabile. Deși beneficiarii unor ONG-uri s-ar putea bucura de o masă caldă, gratuită, nu o pot face, pentru că produsele respective ajung, în final, la gunoi.

Asta pentru că, deși România dispune din 2016 de legislație privind diminuarea risipei alimentare, normele de aplicare, publicate în Monitorul Oficial în 2019, nu prevăd o procedură clară prin care restaurantele și cantinele pot dona hrană preparată către beneficiarii unor ONG-uri cu specific social.

Puntea în astfel de situații este un intermediar, cum e și Banca pentru Alimente, care face legătura între cei care au alimente și beneficiari,

Italienii pun mâncarea rămasă în casolete sau în vase care se închid ermetic și voluntarii Băncii pentru Alimente o transportă, în condiții optime, către organizațiile cu persoane sărace, copii instituționalizați sau bătrâni cu probleme de sănătate.

Unde se împotmolesc discuțiile

În ultimii ani, atât reprezentanții industriei ospitalității, cât și mediul ONG au avut repetate întâlniri cu autoritățile, în încercarea de a le convinge să adopte modelele din străinătate și să adapteze legislația în consecință. De fiecare dată, întâlnirile nu au ajuns la niciun rezultat.

„Ne împotmolim în discuțiile legate de trasabilitatea și calitatea produselor rămase și termenul de valabilitate. Intervine factorul uman. Și e drept că nu te poți juca cu viața omului. Plecând de la o acțiune în care ai cele mai bune intenții, poți să faci rău. Dar aici, Banca pentru Alimente poate rezolva această problemă pentru că are capacitatea necesară să colecteze mâncare gătită în condiții optime și să o transfere către beneficiari”, declară Ion Biriș, președintele HORA.

Criza economică și colectă mai redusă

Potrivit acestuia, risipa alimentară a venit odată cu bunăstarea, cu concentrarea comerțului în magazine mari. De altfel, aceeași legislație care nu e clară în privința donațiilor de mâncare gătită către beneficiari are norme foarte clare cu privire la donațiile pe care le pot face lanțurile de magazine.

Ele pot dona, printr-un parteneriat încheiat cu Banca pentru Alimente, produsele alimentare care se apropie de expirare.

Și, dacă la început lucrurile s-au mișcat mai greu, în 2017 fiind strânse doar 57 de tone de produse, în 2018 au fost colectate 212 tone de alimente la nivel național, iar în 2019, un total de 824 de tone de alimente.

Inclusiv rețeaua numără în prezent nouă subsidiare și funcționează în nouă regiuni ale țării. Criza economică ce bate la ușă ar putea influența în mod direct colecta, spune Gabriel Sescu, președintele Băncii pentru Alimente.

„Sunt șanse ca, pe viitor, să colectăm cantități mai mici de produse, dar e greu să facem încă predicții. Cert este că există multă risipă alimentară pe tot lanțul, inclusiv la nivel individual”, adaugă și președintele Băncii pentru Alimente.

Câtă mâncare aruncă europenii la gunoi

Anual, românii aruncă la gunoi 1,35 de milioane de tone de hrană, potrivit celui mai recent raport Food Waste lansat de Organizația Națiunilor Unite (ONU). În această cifră raportată de organismul internațional intră strict alimentele sau mâncarea gătită aruncate din gospodării, nu și deșeurile alimentare rezultate din comerț sau HORECA.

Potrivit ONU, în România se aruncă 70 de kilograme de alimente pe cap de locuitor pe an, la fel ca în Cehia și Slovacia, de exemplu.

În Bulgaria se aruncă 68 de kilograme de alimente pe cap de locuitor anual, în timp ce în Ungaria se aruncă cea mai mare cantitate de alimente din regiune, respectiv 94 de kilograme pe cap de locuitor, arată sursa citată.

La pol opus, cea mai mică risipă alimentară din zona central-est-europeană o fac polonezii, care aruncă la gunoi 56 de kilograme de alimente pe cap de locuitor în fiecare an.

La nivelul UE, în jur de 20% din toată mâncarea produsă se pierde, într-un fel sau altul, generând anual 88 de milioane de tone de deșeuri alimentare, conform datelor oficiale de la Bruxelles. Costurile asociate acestor pierderi au fost estimate la peste 140 de miliarde de euro.

Țările UE s-au angajat să înjumătățească această risipă până în 2030, cu atât mai mult cu cât, chiar înainte de pandemie și de creșterea costului vieții, peste 36 de milioane de europeni nu își permiteau o masă bună la fiecare două zile, potrivit Comisiei Europene.

Risipa alimentară are și un efect nociv asupra climei. Se crede că fenomenul e  responsabil de 8-10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră.

Exemplul spaniol

Sunt și exemple de bune practici și de țări europene care încearcă să-și facă cetățenii mai conștienți de costurile risipei alimentare, inclusiv prin inițiative legislative.

Spre exemplu, în Spania există un proiect de lege care obligă consumatorul de restaurant să ia la pachet restul nemâncat de comandă.

Restaurantul îi pune acestuia la dispoziție casolete, iar clientul are obligația de a le lua acasă. Printr-o astfel de măsură, costurile restaurantului cu distrugerea hranei rămase scad.

• Acasă:

• Când facem cumpărături: