Prețul măsurilor de austeritate. Poate Bolojan să evite scenariul Greciei prin creșterea TVA și tăieri de cheltuieli?
României i-a trecut razant pe la ureche glonțul pierderii fondurilor europene și al retrogradării ratingului de țară la junk – nerecomandat investițiilor. Chiar și așa, decontul dezmățului economic îl vor simți toți cetățenii după 1 august. pentru că măsurile de austeritate etapizate ar trebui să ne facă să evităm „scenariul grecesc”. Dar greul e departe de a fi trecut.
Ești pe grabă? Poți merge direct la ce te interesează:
La nici o lună de la instalare, dar în ultimul moment pentru o ședință-cheie la Bruxelles, Guvernul s-a grăbit să-și asume răspunderea în Parlament pe un prim pachet din reforma fiscal-bugetară. A făcut-o prima dată prin creșteri de taxe, dar a venit și cu promisiunea că vor suferi și alții un pic mai încolo, pentru că există planuri de reduceri masive de cheltuieli în aparatul bugetar.
Planul în trei etape, așa cum l-a prezentat premierul Ilie Bolojan, prevede, mai întâi, măsuri de austeritate, printre care creșterea TVA. Un al doilea pachet vizează reforma administrației, inclusiv reforma ANAF și o tăiere a salariilor foarte mari din sistemul public. În fine, cel de-al treilea pachet vizează reformele restante din PNRR.
Sunt măsuri denumite „prociclice”, care înseamnă, în cazul actual al României, strângerea pungii în vremuri de criză. Asta, însă, riscă să ducă la o adâncire a crizei economice, după cum au avertizat mulți economiști. Printre ei se numără și Florin Cîțu, fost premier al României.
Opinia sa, referitoare la pachetul fiscal pe care Guvernul Bolojan și-a asumat răspunderea în Parlament, face trimitere inclusiv la situația în care s-a aflat Grecia în 2009 și afirmă că această combinație, de creștere a taxelor urmată de o reducere a cheltuielilor, e doar „austeritate pură”.
Cum a ajuns economia Greciei la „terapie intensivă” și care a fost tratamentul (click pentru a-ți aminti povestea)
La finalul anului 2009, guvernul lui George Papandreou recunoaște că economia Greciei este „la terapie intensivă”, în momentul în care liderii europeni au început să ridice semne de întrebare cu privire la mărimea datoriei publice elene.
Cu o diferență uriașă între venituri și cheltuieli, deficitul bugetar al Greciei ajunge la 15% în timpul crizei economice și financiare din 2008-2009 , iar datoria publică explodează între 2004-2009. Până la acel moment, autoritățile elene au ascuns dimensiunea problemei. Drept urmare, agențiile de rating retrogradează Grecia. Țara are nevoie de bani, pe care îi obține la costuri mai mari.
Fiind membră a zonei euro, UE și FMI au intervenit, dar costul a fost unul extrem de dureros. Totuși, riscul de contagiune pentru zona euro era mare, așa că autoritățile din Atena au fost nevoite să acționeze.
Pentru a pune capăt crizei datoriei suverane, Grecia a aplicat, timp de mai mulți ani, mai multe măsuri de austeritate precum:
- creșterea TVA de la 19% la 21% și, în anii următori, până la 24%;
- tăieri de salarii în sectorul public (30%);
- înghețarea și, ulterior, tăierea pensiilor;
- majorarea accizelor la tutun, alcool și carburant;
- modificări de impozite, inclusiv introducerea unui impozit de solidaritate pentru cei cu venituri mari (aplicată progresiv și cu o valoare între 2% și 10%);
- înghețarea angajărilor în sistemul public
Consecințele imediate:
Toate aceste măsuri, cărora li s-au adăugat în timp și reforme structurale, printre care privatizarea unor companii de stat, creșterea vârstei de pensionare pentru femei, de la 60 la 65 de ani, și a perioadei de contribuție necesare pentru pensie, au declanșat nemulțumire sociale, au dus la o explozie a șomajului și o scădere a PIB-ului Greciei între 2008-2016.
Efectele pe termen lung:
La aproape 15 ani de la criza datoriei suverane, din copilul rebel al zonei euro, Grecia este astăzi dată exemplu de Comisia Europeană.
În pachetul de primăvară al Semestrului European 2025, este menționat faptul că PIB-ul a crescut peste media UE. Mai mult, oficialii europeni notează că, în ultimul deceniu, Grecia a sporit rezistența economiei sale și a consolidat încrederea întreprinderilor, datorită consolidării bugetare și reformelor structurale, care au avut printre rezultate: respectarea mai strictă a obligațiilor fiscale; măsuri pentru a rezolva dezechilibrele de pe piața muncii și reformarea sectorului public.
Lucrurile sunt departe de a fi perfecte: deficitul are în continuare două cifre și datoria publică este de două ori și jumătate mai mare decât e regula în zona euro, adică maximum 60% din PIB. Însă indicatorii par să fie pe drumul cel bun.
„Această consolidare a Greciei nu s-a produs accidental. A fost rezultatul unui pachet complex de reforme dure, dar consecvente, implementate cu sprijinul instituțiilor europene și al piețelor internaționale. Grecia a reușit să-și stabilizeze finanțele, să modernizeze administrația fiscală și să recâștige încrederea investitorilor”, este de părere Claudia Stanciu-Stănciulescu, partener în cadrul TPA România, companie specializată în contabilitate, fiscalitate, audit financiar și consultanță juridică, după cum scrie Economica.
Creștere de taxe + tăieri de cheltuieli vs. tăieri de taxe + tăieri de cheltuieli
În această lumină, Florin Cîțu este de părere că relansarea economică s-ar fi putut face doar cu scăderea taxelor, la pachet cu scăderea cheltuielilor publice.
Și nu doar fostul premier cere solidaritate în austeritate. Măsurile nepopulare – de la creșterea TVA, care se va simți în buzunarele tuturor românilor, în special a celor cu venituri mici, până la la extinderea numărului celor care plătesc contribuțiile pentru sănătate sau tăieri de sporuri în sectorul bugetar, tăieri de burse – au provocat revoltă în societate, în timp ce sindicatele amenință cu greve. Toți așteaptă să cadă privilegiile, să fie redusă evaziunea și să fie făcută o reformă reală a administrației publice.
Ele vor veni, dă asigurări premierul Bolojan, care a explicat astfel opțiunea pachetului în etape: „Nu am avut timp să începem într-o logică a normalității”, a spus, marți, într-un interviu la Digi24, punctând că, pentru a trece simultan pachetul 1 și 2, ar fi fost nevoie de mai multă vreme. Este un lux pe care nu l-a avut. Premierul a mai amintit că Guvernul a fost învestit de doar două săptămâni, în contextul în care nu a fost înghesuială pentru ocuparea posturilor din Executiv.
Cu alte cuvinte, urgența nu a lăsat loc de altceva, la acest moment. „Acest pachet e ca un medicament extrem de amar, pe care-l înghiți forțat, cu o senzație de greață profundă, dar fără de care am muri. Fără acest pachet de măsuri, <<junk>> scrie pe noi”, comentează, pentru Panorama, analistul economic Claudiu Vuță.
Citește și:
Vine sau nu o criză economică în România în 2025?
În aceeași logică și la fel de plastic, analistul economic Dragoș Cabat ne-a explicat că soluția a fost să se taie „cu toporul” de la toată lumea, pentru a demonstra Comisiei Europene că România face ceva și nu vrea să piardă, în primul rând, fondurile europene.
În schimb, punctează el, în etapa a doua și a treia e nevoie de măsuri legislative prin care Executivul să se asigure că face o reformă reală și de durată. Pentru schimbări de legi e nevoie de Parlament, care în această perioadă este în vacanță. „Deci e nevoie de minimum trei luni, dar eu zic șase luni, că acum, în iulie și august, nu mai lucrează nimeni”, spune Dragoș Cabat despre implementarea celorlalte două pachete pe care le pregătește Guvernul.
În lumina urgenței este explicabil și decalajul dintre pachetele de măsuri. Avantajul e că această creștere a taxelor aduce rapid bani la buget. Guvernul are nevoie urgentă de bani, dar, și mai important, are o nevoie și mai urgentă de credibilitate, crede Liviu Deceanu, profesor de macroeconomie la UBB Cluj.
Citește și:
Ce urmează în economia României pe minus. „Mai bine o credibilitate mică, decât una pierdută pe care lupți să o recâștigi”
Taxele ca rău necesar și lecția pe care istoria ne îndeamnă să o aplicăm: moderația în impozitare
Modelul Venezuela sau „drujba” lui Milei? Cum putem cârpi economia dincolo de dispute ideologice stânga-dreapta
„Au existat reacții din partea burselor, a piețelor, a investitorilor, a agențiilor de rating, după riscul politic la care am fost expuși anul trecut și anul acesta. Deci până să vorbim dacă măsurile sunt bune sau rele, Guvernul are nevoie de credibilitate, atât în fața partenerilor externi, cât și în fața propriilor cetățeni”, spune el pentru Panorama.
În plus, un raport recent al Consiliului Fiscal arăta că acest prim pachet ar putea avea un impact bugetar pozitiv de 0,6% din PIB pentru anul acesta și de peste 3% în 2026. Astfel, notează raportul, s-ar putea crea premisa pentru ca România să încheie 2025 cu un deficit sub 8% și chiar să revină în ținta asumată anul viitor.
Iar semnalul pozitiv pe care îl mai primește o dată țara, este că, după ce ministrul de Finanțe, Alexandru Nazare, a prezentat la Bruxelles pachetul pe care Executivul și-a asumat răspunderea, răspunsul comisarului european pentru Economie a fost că măsurile reprezintă un pas înainte, însă este nevoie ca toate să fie implementate. România va fi scoasă din nou la tablă în toamnă, pe 15 octombrie.
Între timp, agențiile de rating vor veni cu o nouă evaluare, însă așteptările sunt ca România să evite, pentru moment, o retrogradare la categoria „junk”.
Capcana măsurilor prociclice
Consolidarea fiscală asumată de Guvernul Bolojan, cu măsuri nepopulare și luate pe repede-înainte, vine într-un moment în care deficitul bugetar după primele cinci luni e aproape la fel de mare ca în aceeași perioadă a anului trecut.
Este vorba despre așa-zisele măsuri prociclice, la care guvernanții apelează mereu.
Concret, aceste măsuri presupun că, într-o perioadă de creștere economică, adică atunci când lucrurile merg bine, decidenții politici lărgesc baierele pungii bugetare și cresc cheltuielile, ceea ce duce la sporirea datoriei publice și a deficitului bugetar. Iar într-o perioadă de scădere economică, măsurile de austeritate, precum creșterea taxelor și impozitelor, reducerea cheltuielilor cu pensiile și salariile, duc la o adâncire a crizei.
„Asta știu politicienii noștri să facă, nu au viziune. Să ne uităm doar cât s-a cheltuit și din fondul de rezervă, 65 de miliarde de lei, adică 13 miliarde de euro. Cu banii ăștia construiai două autostrăzi. Pentru ce, pentru efect electoral? La final de an, ce am obținut? Georgescu, AUR, extremiști”, remarcă analistul economic Claudiu Vuță. El punctează că, între altele, tocmai această abordare a făcut ca România să aibă un deficit de trei ori mai mare decât ținta impusă, iar partidele aflate la guvernare – PSD și PNL – nu au reușit nici măcar să-și împingă candidații în turul doi al prezidențialelor.
În vremuri mai puțin favorabile, ca acum, se frânează brusc, ceea ce ne poate aduce „într-o criză economică autoindusă”.
În contrapartidă, măsurile anticiclice sunt cele care atenuează fluctuațiile economice: apologeții acestor măsuri fiscal-bugetare arată că statul ar trebui să reducă din cheltuieli și să crească taxele doar atunci când economia duduie. Pe de o parte, eviți supraîncălzirea, iar pe de altă parte, te pui la adăpost pentru eventuale șocuri.
O idee nepopulară: de ce creșterea TVA nu este un scenariu atât de negru
„E cunoscut și din literatura de specialitate că taxele pe consum (cum e TVA, n.red.) au impactul negativ cel mai mic pe termen scurt și pe termen lung. Sunt alte taxe care au un impact mult mai mare și pe termen scurt, și pe termen lung”, explica Ionuț Dumitru, economist-șef al Raiffeisen Bank, la conferința analiștilor financiar-bancari (AAFBR 2025), care a avut loc pe 4 iunie.
Taxe care au un impact mult mai mare sunt impozitul pe venit sau pe profit, spunea el. La finalul lunii iunie, Dumitru a fost numit consilier onorific al premierului Bolojan.
În logica urgenței cu care a fost adoptat acest prim pachet de măsuri, creșterea TVA este măsura cea mai rapidă de a demonstra Bruxelles-ului și agențiilor de rating că se fac pași pe drumul necesar. Estimările privind încasările se pot face cu o acuratețe destul de mare, chiar dacă va scădea ușor Produsul Intern Brut, explică Dragoș Cabat.
TVA este considerată, în teorie, o taxă care nu afectează decizia de a munci sau de a investi, pentru că nu este o taxă de producție sau investiție. Are, în schimb, efecte regresive, adică afectează în special persoanele cu venituri mici, unde cea mai mare parte a bugetului se duce pe cheltuieli de consum (alimente, energie, transport), adică fix zonele unde se aplică TVA. Și sigur că această decizie, alături de majorarea accizelor, va crește inflația, deci va duce la prețuri mai mari.
Românii își pot ajusta cheltuielile pe care le fac, spune tot Dragoș Cabat, care amintește că „dacă ai creștere de TVA cu 2%, nu înseamnă că toate prețurile vor să sări în sus cu 2%. S-a constatat asta și istoric, și din experiența altor țări. În România, la fosta majorare, din 2010, când TVA a crescut de la 19% la 24%, prețurile nu au crescut cu 5%, au crescut undeva cu 1,5%-2% în medie, în funcție de tipul de articol, de tipul de produse. Deci, nu înseamnă neapărat că toate prețurile vor crește cu diferența de TVA, ci doar cu o fracție din această sumă”.
La nivel macroeconomic, majorarea TVA aduce claritate cu privire la încasările statului, dar există riscul migrării în economia gri sau neagră, atrage atenția și profesorul Liviu Deceanu.
Totuși, având în vedere că România are cea mai mare rată de necolectare a TVA din UE, de peste 30%, „e greu de crezut că o să mai crească”, punctează și Dragoș Cabat.
Statul s-a întins mai mult decât îi era plapuma, decontul a ajuns la noi
Înainte de a fi, sperăm, bine, cert este că pentru români va urma o perioadă grea. Economiștii atrag atenția că, dacă se trece de punctul de suportabilitate cu creșterea taxelor, există riscul unor mișcări sociale de amploare.
„Toate măsurile de consolidare fiscală, fie că sunt tăieri de cheltuieli sau creșteri de taxe, toate sunt recesioniste pe termen scurt”, explica, tot la evenimentul analiștilor financiar-bancari, Ionuț Dumitru, iar o discuție legată de stimularea creșterii economice, în condițiile în care România are de făcut o ajustare enormă, nu își are locul acum.
„Poate că austeritate e prea mult spus la acest moment”, afirmă și profesorul Liviu Deceanu. El insistă, însă, că măsurile trebuie să fie comunicate extrem de bine, explicate pe înțelesul tuturor și, mai important de atât, populația să vadă că efortul e unul comun. Cu alte cuvinte, statul nu ar trebui să pună toată responsabilitatea în cârca cetățenilor.
Nota de plată trebuie achitată, totuși, de cei care au stat la masă și au mâncat pizza aceea mare de care vorbea președintele Nicușor Dan. Zilele acestea, Guvernul dă asigurări că așa va fi, că cetățenii nu vor deconta singuri, dar că trebuie să aibă răbdare.
„Este foarte important să se evite conflictul social, dacă statul reușește asta, vom putea evita o criză, poate și o recesiune. Economia României e rezilientă, e încă competitivă, dar e nevoie mai mult reducere de cheltuieli decât de creștere de venituri prin taxare”, conchide profesorul de macroeconomie.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
