Când îi spui unui român că e bogat, râde. De ce?
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
- Olof Gränström, expert suedez în analiza datelor, care a lucrat cu regretatul Hans Rossling, autorul „Factfulness” și fondatorul Gapminder, a fost, recent, la București și a susținut o prelegere la Ateneul Român. El a arătat evoluția spectaculoasă a economiei românești, de la 1800 și până acum. Concluzia lui: România e în clubul celor mai bogate țări din lume.
- Într-o conversație avută ulterior cu Panorama, Olof Gränström a explicat de ce tindem să credem că lucrurile stau mai rău decât stau ele de fapt. Omul se compară constant cu alții și nu poate vedea imaginea macro, explică Gränström. „Ce vedeți voi e că sunteți cei mai săraci din clubul celor mai bogați. Dar tot sunteți în clubul țărilor foarte bogate, deși sunteți unul dintre cei mai săraci membri”.
- Olof Gränström: „Adevărul este că, din aproape toate punctele de vedere, viața noastră de azi e mai bună decât era viața acum 50 de ani”.
- Nu înseamnă însă că lumea în care trăim nu are probleme structurale. Una dintre ele e criza demografică. Peste tot, oamenii trăiesc tot mai mult, dar din urmă vin din ce în ce mai puțini copii și noi angajați. Mai puțini tineri înseamnă că e nevoie de mai puține școli, de mai puțini profesori. Mai mulți oameni de vârstă mijlocie și vârstnici înseamnă presiune pe sistemele de sănătate și de pensii, dar și că aceste categorii se transformă în nucleul politic.
- Pentru România, o declinare suplimentară a crizei demografice e că așa-zisul „exod al creierelor” va fi o problemă și mai mare în următoarele decenii. Doctorii, asistentele, profesorii români vor fi la (și mai) mare căutare în Vestul tot mai sărăcit de forță de muncă. Aici, țara noastră are un handicap suplimentar, în această cursă pentru forța de muncă: statul român nu-și cunoaște diaspora.
Când Olof Gränström s-a urcat, în mai 2023, pe scena Ateneului Român și a prezentat un grafic cu evoluția spectaculoasă a nivelului de trai din România, în sală s-a răspândit un murmur. „Aici sunteți acum. Sunteți una dintre cele mai bogate țări din lume”, a tras linie suedezul, când animația a ajuns cu datele în prezent. Sala a râs – nu în hohote, ci politicos, cum râzi la gluma fără haz a unui musafir.
Pe parcursul prelegerii lui, Gränström, analist specializat în interpretarea datelor, a tot arătat statistici despre evoluția României pe diverși indicatori. În mare, evoluții foarte bune. A mai încercat de câteva ori să-și convingă audiența că e bogată. Nu a reușit.
I se întâmplă des. Olof Gränström lucrează cu statistici, grafice și tabele de-o viață. Le adună, le procesează și pe urmă creează povești pe care să le spună oamenilor, pentru a le explica felul în care stau lucrurile în țările lor și în lume. Face asta și pentru a arăta de ce, foarte des, nu citim corect realitatea din jurul nostru.
E o misiune din ce în ce mai necesară, într-o lume confruntată cu o inflație de informație și de date, ceea ce face ca informația, cândva extrem de prețioasă, să fie o monedă de schimb tot mai slabă. Problema devine cum să gestionăm acest surplus, pentru a putea înțelege în continuare cum stau lucrurile în lume.
Și totuși, în ciuda zâmbetelor de neîncredere pe care le afișăm mai ales când vin niște străini să ne spună că o ducem bine, realitatea e că:
– în 2020, România a intrat oficial „în rândul bogaților” și a fost inclusă de Banca Mondială în categoria High Income Economies (pe baza datelor din 2019);
– în valori absolute, PIB-ul a crescut de mai bine de șase ori în primii 30 de ani de democrație;
– în mai puțin de două decenii (2003-2019), avuția națională pe locuitor aproape că s-a triplat.
Olof Gränström a învățat să „traducă” lumea de la regretatul Hans Rossling, autorul bestseller-ului „Factfulness” și fondatorul Gapminder, o fundație suedeză ce a creat niște instrumente pentru a ne explica lumea, care sunt fascinante prin simplitatea și eficiența lor.
Gränström, care lucrează acum pe cont propriu și e consultant pentru companii și organizații, cărora le explică tendințe macro, cu ajutorul datelor, a venit la București ca să deschidă ediția de anul acesta a conferințelor Despre lumea în care trăim, organizate de Fundația Humanitas.
Într-o conversație cu Panorama, expertul suedez a vorbit despre motivele pentru care cei din sală nu l-au crezut că România e o țară bogată, despre tendințele care ne vor defini viitorul și cele mai importante probleme cu care ne vom confrunta în viitorul nu foarte îndepărtat.
Despre motivele pentru care trecutul pare, adesea, mai bun decât prezentul și cum putem aplica munca mentorului său, Hans Rossling, pentru a ne evalua cei peste 30 de ani de tranziție spre lumea occidentală, am scris aici:
Nostalgici după ce? Cea mai bună perioadă pe care am trăit-o
INTERACTIV | Cum s-a schimbat viața în România după 1990
Dacă nu inflația și criza, atunci ce?
Panorama: Ați vorbit mult despre faptul că nu ar trebui să ne mai uităm atât de mult la niște probleme ciclice, precum riscul de recesiune, inflația, creșterea dobânzilor. Spuneți că ar trebui să ne concentrăm pe problemele structurale. Dar cum convingeți oamenii să facă asta, când tocmai categoria schimbărilor ciclice sunt cele care ne afectează zi de zi, în cel mai mic ungher al vieții?
Olof Gränström: Așa este, e foarte dificil să susții asta. E ceva ce am făcut doar în ultimul an, pentru că nu a fost o problemă la fel de mare în trecut. Știți, sunt suficient de în vârstă să-mi amintesc bine că am mai avut inflație mare, îmi amintesc crize economică, îmi amintesc când s-a prăbușit Lehman Brothers.
Panorama: Tocmai, și noi ne amintim anii noștri negri de hiperinflație, anii ‘90. E fix ceea ce ne-a ținut atât de îngrijorați când am început să vedem aceste trenduri, chiar dacă nu sunt comparabile cu ce am trăit acum 25-30 de ani. Dar ne amintim cât de rău poate fi. Așa că, atunci când ziceți să ne concentrăm pe alte probleme, structurale sau sistemice, nu spuneți de fapt că trebuie să avem două straturi de griji? Pe unul e inflația sau teama de criză, pe altul…
Olof Gränström: Ba da, adaug încă un nivel de griji. Dar mai spun și că avem, iată, potențialul de a ne schimba, de a îmbunătăți societatea, de a rezolva probleme.
M-am născut în anii ‘70. Când eram tânăr, era problema stratului de ozon, pe care îl distrugeam, motiv pentru care toată lumea risca să dezvolte cancer de piele. Nu s-a întâmplat asta. Era o problemă care era în desfășurare de multă vreme, noi eliminam foarte mult freon și distrugeam astfel stratul de ozon. Era ceva ce punea în pericol viața pe Pământ, în esență. Dar am rezolvat această problemă. Acum, singurul lucru pe care îl mai poți auzi despre stratul de ozon e că se reface.
Panorama: Nu e tocmai o deprindere firească a oamenilor.
Olof Gränström: Nu e, pentru că nu se înscrie în gândirea noastră rapidă, la cald. Dar mai suntem capabili și de gândire mai lentă și rațională. Și cred că ne putem lua bucurie din faptul că, de-a lungul istoriei noastre, am rezolvat atât de multe probleme. Am reparat stratul de ozon, după cum spuneam. Uitați-vă la Covid – am rezolvat pandemia, am ieșit cu vaccinuri destul de repede, iar ele au funcționat bine.
Panorama: Să rămânem la exemplul Covid atunci. De multă vreme, suntem preocupați de nota de plată a pandemiei, de efectele economice. Costurile, știm acum, au fost uriașe. Nu e vorba, poate, nu neapărat de faptul că ignorăm ce progrese facem și ce ne spun aceste reușite despre cât de departe putem ajunge cu problemele actuale, ci mai degrabă că avem o predispoziție să vedem negativul, pericolul? Și tocmai acesta e motivul pentru care ignorăm informațiile despre tot ce am făcut bine, ca societate…
Olof Gränström: … iar când vedem problemele pe care le-am rezolvat, ele trebuie să fie dramatice sau ușor de înțeles. Dar da, avem o înclinație puternică spre dramatic, spre pericol și incitant. Iar un trend istoric, un trend lent nu e incitant. Ar trebui să fie. Pentru că poveștile bune se ascund tocmai acolo, în acele trenduri.
Inflația de informație, în era social media
Panorama: S-a schimbat relația noastră cu informația, cu datele, ca urmare a transferării actului informării pe rețelele sociale, unde această acțiune vine la pachet cu butoane de reacții? Acum, există așteptarea ca orice bucățică de informație să genereze o reacție, ceea ce îl face pe emițător să o dramatizeze.
Olof Gränström: Avem această problemă intrinsecă de a căuta doar ceea ce ne confirmă opiniile, o predilecție pentru ancorare (anchoring bias).
Nu vreau să vă jignesc, dar în Suedia, dacă vorbim de români, vorbim despre cerșetori, pentru că doar pe ei îi vedem. E o prejudecată foarte puternică, deci, când vorbim azi în Suedia despre România. Iar aceste erori ne controlează, în grade mai mici sau mai mari, felul în care gândim. Peste ele, s-a suprapus acum un strat de tehnologie, care ne întărește aceste erori de gândire. Asta înseamnă că suntem mereu în căutarea dramaticului, a celor mai facile soluții. Iar acum, tehnologia doar pe acestea ni le arată. E o problemă.
Panorama: Întorcându-ne la problemele structurale cu care ne confruntăm, ați vorbit mult despre demografie. E ceva ce ne preocupă și pe noi, la fel ca pe mare parte din lume. Ați spus că România va avea nevoie de migrație pentru a contrabalansa problema aceasta.
Olof Gränström: Nu neapărat că va avea nevoie, ci că e una dintre posibilități. La fel ca restul lumii, va trebui să vă preocupați de problema aceasta. Veți avea prea puțină forță de muncă.
Panorama: Deja există acest deficit.
Olof Gränström: Nu va fi mai bine. Și atunci ce putem face? Migrația e o cale. E drumul facil pentru Europa de Vest, care are salarii mai mari și va putea importa mai ușor muncitori. Altă cale e automatizarea sau digitalizarea. Poate fi o soluție parțială, pentru anumite domenii. Dar cred că e periculos să spui că e o soluție punct. Nu există o singură soluție la problema demografică. Sunt multe soluții care ne pot ajuta să rezolvăm problema aceasta. Trebuie să găsim multe soluții mici.
La fel și cu mașinile electrice. Da, trebuie să eliminăm treptat mașinile cu combustibil fosil. Dar poate fi periculos să spunem că mașinile electrice sunt singura soluție. Pentru că sunt probleme cu lanțurile de aprovizionare, e problema metalelor rare și nu știm nici dacă vom avea destulă electricitate (pentru a alimenta un număr tot mai mare de mașini electrice – n.r.).
România, față în față cu criza demografică. Ce soluții avem?
Panorama: Dar, dacă ne întoarcem la migrație, ce opțiuni ai când ești cea mai săracă țară dintr-un club de bogați? Deși numărul de muncitori străini care vin în România e încă mic, el crește, dar acești oameni văd România ca o poartă pentru piața muncii din Vestul Europei.
Olof Gränström: Aici intrăm în discuția politică. Ce pot eu să zic e că nu putem ignora subiectul acesta. Trebuie să monitorizăm fluxurile de migrație, trebuie să monitorizăm cu atenție cine pleacă, cine vine: pleacă doctori? Pleacă jurnaliști, tehnicieni? Și trebuie să avem un plan, bazat pe aceste date. Libertatea de circulație în interiorul UE e, cred, ireversibilă.
Panorama: Spuneți că trebuie să ne monitorizăm „exodul creierelor” și exodul la modul general. Nu știu în ce măsură știți asta, dar acesta e unul dintre cele mai grave goluri de informație la nivelul statului român.
Olof Gränström: Ba da, am văzut. M-am chinuit să găsesc date, pentru a le include (în prezentarea de la București, n.r.). Am găsit câte ceva, am văzut niște date de la recensământ, sunt date despre o scădere a migrației celor cu studii superioare. Dar cine, de ce, unde pleacă atunci când pleacă din România? S-au dus în Germania sau unde au ajuns?
Citește și:
Portretul diasporei, pe categorii de vârstă și momentul plecării din România
INTERACTIV | Altă hartă a României: peticele de Europa aduse acasă de diaspora
O țară care nu-și cunoaște diaspora
Panorama: Explicați-ne ce înseamnă, la nivel de strategie de stat, de politici publice, să nu ai astfel de informații despre fluxurile migratorii și câți sau ce muncitori pleacă.
Olof Gränström: Nu poți să ignori o astfel de problemă. Politicienii dumneavoastră și cei care fac politicile publice trebuie să aibă aceste informații pentru a lua decizii informate pe viitor. Dacă vezi că exodul creierelor afectează mai mult un anumit sector, o anumită industrie sau o verticală de industrie, atunci trebuie să îți ajustezi sistemul de educație la aceste pierderi sau lacune. Dacă vezi că îți pleacă multe moașe, înseamnă că trebuie să pregătești mai multe moașe. Iar asta durează 15 ani.
Panorama: Poate una dintre cele mai celebre prejudecăți pe care le avem despre lume – una care stă la baza întregii activități Gapminder – e că lucrurile merg într-o direcție greșită. Oamenii îți vor cita cifre care îți spun că, într-adevăr, realitatea e sumbră, că lumea e tot mai împărțită între bogați și săraci, cu tot mai puțini oameni la mijloc; că sunt mai multe conflicte, mai mulți refugiați. Cum răspundem acestei viziuni asupra lumii? De ce e atât de greu să convingi oamenii că, de fapt, lumea o duce mai bine, în multe privințe?
Olof Gränström: Aceasta e problema. E o discuție despre cum alegem fix acele date care ne confirmă o opinie. Aș putea să vă vorbesc o oră despre cifrele care ne spun că lumea merge într-o direcție greșită. Nicio problemă, pot găsi mult mai ușor astfel de date decât pe cele care îmi confirmă că lumea o duce mai bine. Dar nu asta trebuie să facem, să pescuim câte o cifră. Trebuie să putem vedea și imaginea de ansamblu când vorbim despre lume. Deci să nu ne concentrăm doar pe lucrurile mărunte care îi conving pe oameni că situația se deteriorează în lume.
De ce e România bogată, dar nu vedem că e așa
Panorama: Și totuși, când ați arătat pe scenă un grafic despre cât de mult a crescut economia României și cum a ajuns la nivelul economiilor bogate, nu știu dacă ați remarcat, dar oamenii au râs. Era un murmur de neîncredere în sală. Pentru că o astfel de afirmație, că noi, românii, suntem bogați, nu pare adevărată.
Olof Gränström: Așa e. Avem aceeași problemă în Suedia. Am ținut odată o prelegere în cea mai exclusivistă zonă din Stockholm, care e cea mai bogată parte din Suedia. După, am avut o discuție despre ce înseamnă să fii sărac. Pentru ei, să fii sărac însemna să mergi la schi în Verbier, în Elveția, și nu la Aspen, în SUA.
Deci, imaginea noastră (despre lume – n.r.) sau unitatea noastră de măsură e produsă de creierul nostru de vânători-culegători, în care contează ce vedem în jurul nostru. Iar ce vedeți voi e că sunteți cei mai săraci din clubul celor mai bogați. Dar tot sunteți în clubul țărilor foarte bogate, deși sunteți unul dintre cei mai săraci membri. Dar așa vă comparați.
Panorama: Adică ne comparăm cu Germania, ceea ce ne face să ne vedem săraci.
Olof Gränström: Noi, în Suedia, ne comparăm cu Norvegia. Toată lumea e săracă în comparație cu Norvegia. Au atâta petrol, e o nebunie! PIB-ul per capita al Norvergiei e dublu față de cât e în Suedia. Aceasta e una dintre problemele felului în care vedem lumea.
Panorama: Da, Bucureștiul e la peste 160% din puterea de cumpărare medie din UE, dublu față de media României. E un decalaj pe care îl omitem deseori, că Bucureștiul nu e restul țării.
Olof Gränström: La fel facem și noi cu Stockholm și Suedia. Toți politicienii noștri, toți decidenții sunt în Stockholm, care e motorul economic al țării. Și luăm decizii de dezvoltare bazate pe Stockholm.
Dacă trăiești în România și ești un decident, locuiești, probabil, în București. Iar viziunea ta, deciziile tale sunt influențate de asta. Îți creezi viziunea ta despre locul României în lume, din punct de vedere economic, raportat la Uniunea Europeană, căreia îi aparții, nu raportat la întreaga lume. Sunt idei foarte greu de demontat. Apa e una din puținele unități de măsură utile, pentru că oamenii înțeleg ce înseamnă să ai acces la apă caldă și rece, la apă potabilă, fără fecale și bacterii. E o graniță între vieți economice foarte diferite. Ne bazăm viziunea despre lume în funcție de ce vedem cu ochii noștri, ce auzim și ce simțim.
Apăsați butonul de play / Animația Gapminder prezentată de Olof Gränström, despre evoluția speranței de viață în România și a PIB-ului pe cap de locuitor, ajustat la inflație, de la 1800. Până prin 1950, România s-a încadrat în nivelul 1 de venituri, adică în categoria celor mai sărace țări.
Despre Olof Gränström
A lucrat ca manager de proiect și dezvoltator de afaceri pentru Fundația Gapminder, fondată de Hans Rosling, unde a susținut prelegeri și workshop-uri despre tendințele macro la nivel global și factfulness. În prezent, este consilier și ajută companiile și organizațiile să înțeleagă atât tendințele macro, cât și comportamentul uman pe baza datelor. Își descrie munca drept o încercare de a oferi înțelegere clară și precisă a lumii noastre, aflată în continuă schimbare, prin povești, vizualizări și perspective interesante.
Sursa: Despre lumea în care trăim
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
