Prăpastia deficitului bugetar, explicată: cum am ajuns aici, cum cârpim gaura și de ce PNRR e podul peste o criză economică
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Măsurile de reformă fiscală lansate deocamdată pe piață fără o asumare oficială, dar discutate zilele acestea cu oficialii de la Bruxelles, încing spiritele la București și proiectează o perspectivă sumbră nu doar pentru mediul de afaceri, ci și pentru populație. Cu toate acestea, o reformă fiscală este absolut necesară.
Mai multe măsuri au fost aruncate în spațiul public ca fiind parte dintr-un pachet mai amplu de reforme care să acopere gaura din buget, astfel încât România să nu piardă fonduri europene venite prin PNRR, instrumentul financiar al UE prin care ar urma să primim aproape 30 de miliarde de euro.
Nu este clar ce va rămâne din toată lista de propuneri la finalul maratonului de negocieri naționale și de la Bruxelles. Cum nu e clar nici dacă există cu adevărat un consens la nivel politic asupra tuturor măsurilor și dacă nu va fi nevoie și de altele, mai drastice, cerute de UE.
De la Bruxelles a apărut, recent, în discuție posibilitatea creșterii TVA sau eliminarea cotelor reduse, ca variantă pentru a diminua gaura la buget.
Cota medie de TVA aplicată în România este de 16%, existând trei variante: pentru majoritatea bunurilor și serviciilor se aplică o cotă de TVA de 19%, există bunuri și servicii pentru care se aplică o cotă de 9% – de pildă, pentru restaurante – și altele pentru care se aplică o cotă de 5% – cum ar fi manualele școlare.
O măsură care ar duce la o explozie a inflației, în prag de an electoral, motiv pentru care a fost exclusă de premierul Marcel Ciolacu. Aflat la Bruxelles, unde a avut discuții cu reprezentanții Comisiei, șeful Guvernului a subliniat totuși că există posibilitatea alinierii cotei de TVA la 19% și eliminarea unor facilități fiscale, astfel încât să-i înduplece pe oficialii europeni să accepte depășirea țintei de deficit asumată la începutul anului.
Indiferent de calculele politice, o consolidare fiscală prin reforme este necesară pentru a nu pierde fondurile din PNRR, care pot reprezenta asul din mânecă pentru a evita o criză economică profundă, explică, pentru Panorama, economistul Ionuț Dumitru.
- Impozit 1% din cifra de afaceri pentru companiile care au afaceri de peste 50 de milioane de euro, dacă impozitul pe profit de 16% e mai mic decât această cifră;
- Eliminarea scutirii la impozitul pe venit pentru IT, dar doar la salariile care depășesc 10.000 de lei brut;
- Eliminarea scutirii la plata CASS pentru construcții, agricultură și industria alimentară;
- Microîntreprinderile care realizează venituri de peste 300.000 lei vor trebui să plătească un impozit de 3% din venituri;
- La PFA, pentru CASS se păstrează plafoanele de 6, 12, 24 de salarii, dar ce depășește, se plătește la venitul real. Plafoanele la CAS rămân la fel ca în prezent;
- Taxă de 0,3% pentru proprietățile de peste 500.000 de euro, cu excepții, cum ar fi casele cumpărate pe credit;
- Taxă de 0,3% din valoarea totală a mașinii pentru mașinile de lux de peste 75.000 de euro.
Taxarea marilor companii, o sabie cu două tăișuri
Una dintre măsurile vehiculate că le-ar avea pe listă Executivul avea în vedere taxarea marilor companii, cu venituri de peste 50 de milioane de euro, cu 1% din cifra de afaceri dacă impozitul pe profit este mai mic decât acest prag de un procent. O decizie care ar lovi nu doar multinaționalele, atrage atenția Ionuț Dumitru, ci și companiile antreprenoriale și companiile mari de stat românești.
„După mine, e o greșeală să tratezi companiile la fel și să le impozitezi pe cifra de afaceri, mai ales companiile mari. Pentru că ele au un specific de afaceri diferit. Sunt companii care au marje de profit, prin natura afacerilor, mai mici sau mai mari. Nu poți să compari, spre exemplu, o companie din distribuție sau retail, care are volume mari și marje mici (cu altele, n.red.)”, astfel încât unele ar putea fi puse în dificultate de o astfel de taxă, în timp ce altele ar putea funcționa în continuare neafectate, explică economistul.
Pe de altă parte, adaugă el, dacă s-ar ajunge la impunerea unei astfel de taxe, companiile mari vor avea probleme în a face investiții, care ar deveni în acest scenariu nedeductibile fiscal.
Citiți mai multe aici și despre consecințele unui euro care trece pragul de 5 lei
În opinia lui Ionuț Dumitru, principiul fundamental în taxarea companiilor ar trebui să fie impozitarea profitului. „Cu o mențiune: să fie profitul real, declarat corect. Și cred că, de fapt, aici avem noi o problemă. Această inițiativă de a taxa, mai degrabă, cifra de afaceri relevă cumva o incapacitate a statului sau a instituției fiscale, a ANAF-ului, de a certifica, la un moment dat, acel profit. Adică să fim convinși că acel profit este unul real și nu este diminuat, prin transfer pricing (prețuri de transfer, n.red.) despre care se tot discută”.
Efectele unei astfel de măsuri trebuie cântărite atent.
De pildă, Ungaria a anunțat anul trecut că va impune o măsură similară de suprataxare temporară a marilor companii pentru a contracara efectele războiului din Ucraina și impactul creșterii de prețuri la energie. Din trimestrul al treilea din 2022, Ungaria este însă în recesiune tehnică, cea mai lungă recesiune economică din 1995 încoace, pe fondul inflației galopante și a faptului că Ungaria are blocat accesul la fondurile din PNRR, semn că o astfel de măsură nu are rolul de a fi salvatoare.
Spre deosebire de țara vecină, România a avut performanțe economice mai bune. „Nu poți să spui că ce-au făcut ei, inclusiv măsura asta, a fost bine. Drept dovadă, economia lor suferă foarte tare. Nu e un model de urmat”, mai spune Ionuț Dumitru.
Dincolo de soluțiile de avarie care se caută acum, nevoia de reformă fiscală este însă mare, căci problemele nu au apărut peste noapte.
Citește și:
O problemă cu rădăcini mai vechi
„Problema noastră este una structurală, și nu e de ieri de azi, e mai veche. Și faptul că noi am crezut anul trecut că deficitul scade de la sine a fost doar o iluzie”, spune Ionuț Dumitru, explicând că, paradoxal, inflația și creșterea prețurilor la energie au ajutat statul să aibă venituri mai mari din TVA în 2022.
Dar scenariul nu s-a mai repetat și în 2023. În acest context, bugetul pentru acest an a fost construit pe supraevaluare de venituri și pe subevaluare de cheltuieli: „rețeta sigură spre derapaj bugetar”, punctează el.
Totuși, amintește că România a intrat în pandemie cu cel mai mare deficit bugetar din UE, de 4%, și că ceea ce se întâmplă acum nu este decât o consecință a numeroaselor „portițe” create începând cu 2015.
Reducerea de TVA, scăderea impozitului pe dividende, micșorarea cotei de TVA, la care se adaugă și alte facilități fiscale, precum și cheltuielile statului cu salariile și pensiile, toate au dus deficitul bugetar de la 1% în 2015, la 4% în 2019.
Peste tot, pandemia a dat toate socotelile guvernamentale peste cap, însă era de așteptat ca țările să revină în ținta de deficit.
Taxarea nu poate fi singura soluție
În acest an, România și-a asumat că deficitul bugetar nu va depăși 4,4% din PIB (după ce în primul an de pandemie, deficitul a ajuns la peste 9% din PIB), pentru ca robinetul cu fonduri europene să nu se oprească.
Premierul Marcel Ciolacu anunța însă că, fără măsuri suplimentare, deficitul va sări de 5%. Deja, doar pe primele șase luni ale anului, gaura la buget a ajuns la 37,21 miliarde de lei (7,4 miliarde de euro) și reprezintă 2,34% din PIB.
De altfel, este și misiunea cu care șeful executivului a plecat la finalul săptămânii la Bruxelles, după cum scrie Libertatea: România să rateze ținta de deficit asumată, dar să nu piardă banii europeni și nici să nu fie sancționată.
Dacă cheltuielile bugetare sunt mai greu de redus, iar reforma pensiilor speciale pare în impas, taxarea rămâne soluția cea mai rapidă pentru a cârpi bugetul pe ultima sută de metri.
Acest lucru a declanșat un val de critici din partea mediului de afaceri – de la reprezentanții IMM-urilor, la cei din marile industrii -, care se vede pus în situația de a face față din scurt unor noi taxe.
„Impozitarea trebuie să fie simplă, unitară și aplicabilă pe minimum zece ani (fără condiții ce vizează domeniul de activitate, praguri de venituri, număr de asociați, valoare rentabilitate etc), și nu în funcție de variabile ce se modifică pe parcursul anului”, spune Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România.
Ionuț Dumitru spune că reforma fiscală ar trebui să se bazeze pe un singur principiu: restabilirea echității fiscale între toți contribuabilii, fie că vorbim de companii, fie că vorbim de persoane fizice.
„Am deschis, de-a lungul timpului, foarte multe așa-zise facilități fiscale, regimuri derogatorii, regimuri preferențiale, care au segmentat contribuabilii în mai multe categorii. Ceea ce nu e deloc corect”, spune economistul.
Chiar dacă, la un moment dat, acordarea acestor facilități fiscale avea sens economic – Ionuț Dumitru amintește că în momentul în care acestea au fost aplicate pentru IT, sarcina fiscală la salarii era foarte mare, cu o impozitare progresivă până la 45% -, perpetuarea acestora pe termen nedeterminat reprezintă o problemă. Iar lista „excepțiilor” nu se oprește aici.
De la facilitățile fiscale în IT, construcții, agricultură, la cele legate de regimul de venituri: PFA, drepturi de autor, microîntreprinderi, acestea sunt modalități prin care, de-a lungul timpului, au fost create niște falii între categorii diverse de contribuabili.
Principiul trebuie să fie unul foarte simplu și absolut corect. Taxele trebuie să fie rezonabile, dar plătite de toată lumea. Fără excepții”.
Altfel, cu un grad de colectare de 27% și în lipsa unor măsuri care să crească acest procent, sunt domenii esențiale ale economiei care rămân subfinanțate, cum ar fi sănătatea sau educația, cu efecte care se văd deja acum și se vor adânci în viitor.
Dacă vreți să citiți mai multe, Panorama a publicat aici o amplă radiografie interactivă a sănătății românilor și a hibelor din sistemul de sănătate autohton.
Demonstrația lui Ionuț Dumitru este simplă: în România, sunt circa cinci milioane de salariați, raportați la o populație de 19 milioane. Din numărul acesta de salariați, 15%, procent care îi cuprinde pe angajații din construcții, agricultură și industria alimentară, sunt scutiți de plata contribuțiilor, dar sunt asigurați în sistem, spune economistul. Astfel, sistemul de sănătate devine tot mai împovărat și nesustenabil.
De ce fondurile din PNRR sunt cruciale pentru economia românească
Există un cerc vicios – economia românească este pe un trend crescător, dar acest lucru se datorează unui singur motor: investițiile în infrastructură.
„Construcțiile inginerești au crescut peste 30% în termen real în primele șase luni. Ăsta e motorul care ține economia pe linia de plutire. Iar construcțiile inginerești înseamnă lucrări de infrastructură finanțate din fonduri europene. Trebuie să menținem motorul acesta pornit”, spune Ionuț Dumitru.
El mai amintește că în precedenta criză financiară din anii 2000, singura țară din Uniunea Europeană care nu a intrat în recesiune a fost Polonia. „Știți de ce? Pentru că au atras fonduri europene. Ei au fost campioni atunci la fonduri europene. Pare că și acum, în dificultățile economice pe care le avem, tot rețeta asta e de succes pentru țările din Est. Și România e un performer în momentul ăsta pe fonduri europene. Dar trebuie să menținem motorul ăsta pornit, că e singurul care ne salvează de la recesiune”, mai spune el.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
