Cum va arăta familia românească de mâine, dincolo de cum ar vrea să o definească azi AUR sau Guvernul
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
- Studiile sociologice arată că familiile se vor micșora în următoarele decenii și vom avea cu o treime mai puține rude. Impactul va fi unul major în tot ceea ce înseamnă societate modernă. Scăderea natalității peste tot în lume este principalul factor, dar nu este singurul.
- Familia de mâine nu mai suportă definiții, tocmai pentru că e într-o continuă schimbare. Când vine vorba de rudele de sânge, structura va fi una pe verticală, adică tot mai puțini verișori, unchi, mătuși.
- În România se pregătește Legea Familiei, dar din principalele idei care se desprind din proiect reiese că statul urmărește mai mult să definească familia și mai puțin să pregătească terenul pentru noile realități sociale, culturale și demografice.
- Experții intervievați de Panorama au atras atenția că în spațiul public există dezbateri aprinse legate de conceptul de familie, dar că multe dintre ele sunt lipsite de substanță, iar statul nu are o vedere de ansamblu.
- Mărimea unei familii, indiferent de structura sa, determină schimbări importante pe piața muncii, în sistemul sanitar și în cel de asigurări sociale. Pe mai departe, însă, schimbă modul în care oamenii relaționează și socializează. Iar aceste schimbări se văd inclusiv în imobiliare.
Una dintre primele definiții referitoare la familie o știu din școala generală, în urmă cu aproape 25 de ani, când programa era încă ancorată în educația de tip comunist.
„Familia e celula de bază a societății”, scria în manualul de educație civică, din care aflam la vremea respectivă, între altele, cum să-ți saluți respectuos vecinii sau cum să traversezi strada regulamentar.
Înainte de 1989, conceptul de familie era construit în jurul presiunii impuse de stat, pe mai multe paliere. Această intervenție a dat naștere și definiției normative de mai sus, care servea intereselor statului de la acea vreme.
La 35 de ani de la căderea comunismului, familia de azi nu prea mai suportă definiții, tocmai pentru că e într-o continuă schimbare. Majoritatea studiilor sociologice arată cum aceasta se dezvoltă mai mult pe verticală, decât pe orizontală.
Cu alte cuvinte, nu mai crește numărul verișorilor, unchilor sau mătușilor, iar structura e una simplă: bunici, părinți, copii, nepoți. E o tranziție de la structura intragenerațională la una intergenerațională.
Asta înseamnă, pe termen lung, mai puțini membri ai familiei și, pe cale de consecință, mai puține rude. O astfel de transformare are un impact major în tot ceea ce înseamnă societate modernă.
O treime mai puține rude
Numărul de rude pe care le va avea o persoană va scădea cu o treime în următoarele decenii, iar structura familiei se va modifica substanțial, arată un studiu al institutului german Max Planck Gesellschaft (MPG).
Cercetarea folosește ca referință o femeie în vârstă de 65 de ani. La nivel global, în 1950, aceasta avea, în medie, 41 de rude (de la copii, nepoți, frați, surori și până la verișori, unchi și mătuși etc.).
Până în 2095, o femeie ajunsă atunci la aceeași vârstă va mai avea doar 25 de rude, arată cercetătorii care au condus cercetarea: (Diego Alburez-Gutierrez (Institutul MPG), Iván Williams de la Universitatea Buenos Aires și Hal Caswell de la Universitatea din Amsterdam).
sursa: Max Planck Gesellschaf
„Am folosit modele matematice pentru a reprezenta relațiile dintre o persoană și strămoșii și descendenții ei într-un anumit interval de timp”, explică unul dintre cercetători.
Mărimea unei familii a fost definită de autorii studiului ca numărul de străbunici, bunici, părinți, copii, nepoți, mătuși și unchi, frați, surori și verișori aflați în viață.
Familiile vor deveni mai mici în toate regiunile de pe glob, dar cele mai vizibile schimbări vor apărea în America de Sud și în regiunea Caraibe. Transformarea e una pe verticală – adică bunici, părinți, nepoți.
Când o familie decide că se va opri doar la un copil, spre exemplu, și tendința se păstrează și la generațiile următoare, nu mai apar rude precum verișori, unchi sau mătuși.
The Atlantic, spre exemplu, remarca faptul că relațiile din prezent dintre verișorii adulți sunt, de cele mai multe ori, destul de reci, o schimbare față de acum câteva decenii. Doar că rolul lor poate deveni tot mai important pe măsură ce generațiile îmbătrânesc și e nevoie să se susțină unele pe altele.
În America de Nord și în Europa, unde familiile sunt oricum mai mici încă de pe acum, o femeie de 65 de ani – care avea în jur de 25 de rude în viață în 1950 – va ajunge la o medie de doar 16 rude în 2095.
Familia și căsătoria
Dacă ar fi să ne întoarcem în timp, conceptul de căsătorie, multă vreme folosit ca sinonim pentru cel de familie, a apărut pentru a satisface anumite interese, și nu neapărat din dragoste.
Pe măsură ce societatea a evoluat, aceste interese nu au mai fost prioritizate.
În comunitățile rurale din trecut, familiile numeroase însemnau, de fapt, forță de muncă. De care era foarte mare nevoie, mai ales când rata mortalității infantile era extrem de ridicată.
„Femeile făceau câte 10-12 copii, ca măcar cinci dintre ei să supraviețuiască”, spune Bogdan Voicu.
În ziua de azi, conceptul de familie e „mult mai flexibil” și fiecare alege să-l înțeleagă așa cum dorește, ceea ce duce la o diversitate de familii, adaugă sociologul.
Familia nu mai înseamnă neapărat căsătorie, rude de sânge sau prin alianță ori copii. Se pornește de la un multiplu de doi oameni și se adaugă acte și noi persoane, conform dorinței și ideologiei personale și a legilor dintr-o țară.
De ce contează mărimea unei familii
Modificările survenite în numărul de membri ai unei familii au un impact puternic nu doar pe piața muncii, în sistemul sanitar sau în cel al asigurărilor sociale, ci și în modul în care se realiniază lucrurile într-o societate modernă.
În contextul în care populația lumii îmbătrânește, cei tineri se vor vedea nevoiți să-și susțină nu doar rudele în vârstă, ci și pe bătrânii care nu mai au rude în viață sau au prea puține, chiar dacă o fac în mod indirect.
Generațiile ajunse la vârsta la care trebuie să aibă grijă și de copii, și de părinți sunt denumite „generația sandwich”.
Din punct de vedere economic, pot apărea șocuri, în lipsa unor politici publice care să pregătească terenul.
România, spre exemplu, trebuie să se pregătească pentru următorul deceniu, când vor începe să iasă la pensie primele generații din rândul așa-numiților decreței (cei născuți între 1965 și 1989, ca urmare a interzicerii avorturilor în perioada comunistă), spune Dan Jurcan, director de cercetare IRES – Institutul Român pentru Evaluare și Strategie.
O economie construită în jurul unei populații îmbătrânite poate însemna, între altele, o piață a muncii mai mică, taxe mai mari, dar și limitarea inovației și a productivității, după cum remarcă Financial Times.
Rata natalității, în scădere peste tot în lume
Datele INS arată că 2023 a înregistrat un nou record negativ din punct de vedere al numărului de copii veniți pe lume. Numărul acestora a fost de aproximativ 155.000, nemaiîntâlnit din 1924 încoace.
A fost, de fapt, încă un an în care rata natalității a scăzut drastic.
Potrivit sociologului Bogdan Voicu, unul dintre factorii care contribuie la scăderea natalității peste tot în țările dezvoltate e bunăstarea.
Cuplurile cu o situație materială bună au și standarde socio-economice mai ridicate. Drept urmare, alocă mai mulți bani pentru întreținerea și creșterea unui copil, iar această povară îi determină de multe ori să se oprească la un singur copil.
Pe lângă asta, nu se mai pot întinde foarte mult.
Un rol definitoriu îl au, în mod evident, femeile. Ultimul secol a adus schimbări majore pe piața muncii și asta a creat o nouă abordare asupra vieții de familie.
Iar cele care aleg să aibă și copii, și o viață profesională bogată constată că mai un loc de muncă acasă, neplătit, după cum o arată acest infografic Panorama despre timpul pe care îl alocă femeile activităților casnice.
„Problema natalității este una mult mai complexă”, explică pentru Panorama Ana Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame.
Ea susține că nu ține neapărat de rata de infertilitate sau de faptul că a devenit cât de cât acceptabil ca și în România să existe cupluri de același sex care să-și dorească copii.
Când vine vorba de politici publice, statul ar trebui să se uite în altă parte.
Citește și:
Mamele și cursa lor cu obstacole în România, când revin din concediul de creștere a copiilor
Legea familiei
La Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, condus de social-democrata Natalia Intotero, „se coace” în această perioadă un cadru legislativ care vizează familia.
Denumit Legea Familiei, proiectul are ca termen de prezentare în Guvern luna iunie. Demersul urmărește „recunoașterea diversității formelor de familie – familia tradițională, familia monoparentală, familii adoptive, etc”, dar și măsuri prin care să se încurajeze natalitatea.
Ministrul Familiei susține că are în plan și demararea unui studiu la nivel național, în care tinerii să fie întrebați cum ar putea fi încurajați să facă copii. Rezultatele ar putea sta la baza unor noi politici publice și reforme pe acest subiect.
Preocuparea statului de a defini mai degrabă familia după metode aparent conservatoare, decât de a pregăti un cadru solid adaptat la noile nevoi, transformări și ideologii indică o oarecare lipsă de perspectivă.
Ana Măiță insistă că statul ar trebui să aibă o vedere de ansamblu.
În opinia sa, oricând se poate derapa într-o zonă similară cu situația din comunism. „Atunci, femeile au devenit un fel de animale de prăsilă, fără drepturi reproductive, obligate să nască copii pe care nu-i doreau și nu aveau cu ce să-i crească”, adaugă Ana Măiță.
Nu e clar în ce măsură noua lege va ține cont și de decizia CEDO care a cerut României să recunoască drepturile cuplurilor formate din persoane de același sex care vor să-și întemeieze și o familie.
Premierul Marcel Ciolacu, spre exemplu, a susținut că societatea românească nu e pregătită momentan pentru o asemenea decizie.
Cercetările IRES confirmă acest lucru.
„Cred că sunt puține șanse ca în această modificare legislativă să fie acceptată o reformulare a familiei într-un sens mai extins față de ceea ce este acum. Plus că e vorba și de o schimbare constituțională, lucrurile se fac mult-mult mai greu”, notează Dan Jurcan.
La rândul său, ministrul Familiei, Natalia Intotero, susține că „cel mai bine ar fi să-i întrebăm pe cetățeni”.
Natalia Intotero a recunoscut pentru Panorama și că a votat la referendumul din 2018.
Familia tradițională, AUR și Constituția
În România, dezbaterea legată de familie este pe cât de aprinsă, pe atât de goală de conținut în foarte multe privințe.
Promovată intens de partidul AUR, a devenit tot mai agresivă ideea potrivit căreia s-ar dori distrugerea „familiei tradiționale”. Cei care o susțin nu identifică în mod clar cine ar vrea asta, dar discursul din spațiul public e oricum acaparat.
Anul trecut, cei de la AUR au spus că vor demara procedurile pentru organizarea a două referendumuri în 2024: unul dintre ele prevede modificarea Constituției astfel încât căsătoria să fie exclusiv între un bărbat și o femeie.
Doar că o astfel de inițiativă a mai existat și a eșuat zgomotos în 2018. Atunci, Coaliția pentru Familie a inițiat referendumul la care românii au fost chemați să voteze pentru introducerea în Constituție a unei prevederi similare.
Deși s-a desfășurat pe durata a două zile, consultarea populară nu a fost validată. Era nevoie de un prag de cel puțin 30% prezență la urne, dar s-au prezentat puțin peste 21% dintre alegătorii cu drept de vot.
Peste 90% dintre cei care s-au prezentat au votat DA.
Până la un cadru legislativ concret, care să mulțumească pe toată lumea, e bine să ne uităm la cel actual – cel care, teoretic, ar trebui să pregătească inclusiv România pentru cum va arăta familia de mâine.
Printre principalele politici publice care susțin sau încurajează, sub o formă sau alta, natalitatea în România se numără dreptul la concediu de creștere a copilului, pe o durată de maximum 2 ani, acordat oricărui părinte dorește acest lucru.
În toată această perioadă, părintele care decide să beneficieze de acest drept primește din partea statului o indemnizație de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori nașterii copilului.
Se mai adaugă alocația copilului și diverse beneficii acordate la nivel local, care diferă de la o autoritate la alta.
La nivel mondial, se insistă pe noi reforme care să încurajeze natalitatea. Estimările din 2023 arată că există trei persoane cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani pentru fiecare persoană de peste 65 de ani. Până în 2050, vor exista doar două persoane, potrivit The Economist.
Chiar și China s-a răzgândit în această privință în ultimii ani: în 2016, a renunțat la regula „copilului unic” și le-a permis cuplurilor să aibă doi copii. În 2021, a decis să permită chiar trei copii și a eliminat amenda impusă cu cinci ani în urmă pentru cel de-al treilea nou-născut.
Coreea de Sud, de asemenea, a cunoscut în 2023 o nouă scădere dramatică a natalității – de la o rată de 0,78 în 2022 a ajuns la 0,72 anul trecut, potrivit cifrelor analizate de Reuters.
E cea mai scăzută rată a natalității din lume, motiv pentru care mai multe inițiative private sud-coreene au decis să acționeze. O firmă de construcții oferă bonusuri de 75.000 de dolari pentru fiecare copil adus pe lume de angajații săi.
Sunt inițiative care, însă, nu par să-și atingă scopul, indiferent că vin din zona privată sau guvernamentală. Până și în țările nordice europene, recunoscute pentru politicile publice pro-familie și natalitate, numărul de nou-născuți este în scădere.
În Franța, președintele Emmanuel Macron militează pentru o reformă profundă pentru a stimula natalitatea, iar una dintre soluții le-ar putea permite ambilor părinți să-și ia concediu vreme de șase luni, pentru a fi alături de copilul nou-născut.
Dar, în egală măsură, Franța a devenit și prima țară din lume care menționează explicit în Constituție dreptul la avort.
Pentru Italia, deseori văzut drept un stat conservator atunci când vine vorba de familii și copii, stimularea natalității a devenit o cauză patriotică a șefei Guvernului de la Roma, Giorgia Meloni.
Premierul italian s-a consultat chiar cu omologul său ungar, Viktor Orban. Ungaria a reușit, între 2010 și 2022, să crească rata natalității prin acordarea de stimulente financiare, dar sistemul e unul controversat și considerat discriminatoriu.
Între timp, alte țări, precum Irlanda, au încercat să vină cu măsuri mai liberale.
Guvernul de la Dublin a organizat anul acesta două referendumuri – unul care propunea eliminarea dintr-un articol constituțional a titulaturii de casnice pentru femei, iar al doilea pentru redefinirea conceptului de familie. Ambele, însă, au eșuat. Deși l-au readus la putere pe Leo Varadkar, primul lider gay al Irlandei, cetățenii i-au respins propunerile de la referendum cu o majoritate covârșitoare.
Pe de altă parte, Grecia, țară majoritar ortodoxă, tocmai ce a legalizat căsătoriile între persoane de același sex.
Ce urmează?
Studiul institutului german MPG, menționat la începutul articolului, subliniază nevoia de a investi și mai mult în sisteme sociale care să asigure un nivel de trai cât mai bun pentru toate generațiile, indiferent de momentul la care se află în viață.
Dar cercetarea sugerează că această tendință de micșorare a familiilor nu prea mai poate fi inversată. Drept urmare, e nevoie de armonizarea sistemului actual la noile realități. Iar acest lucru nu se poate face nicidecum peste noapte.
Multe persoane încă se bazează pe familie pentru traiul de zi cu zi, ceea ce pune presiune pe ambele părți – și pe cei ce ajută, și pe cei care sunt ajutați.
Familia iese din casă
Familia de mâine va fi, poate, mai mult în afara casei, decât în interiorul ei, crede sociologul Bogdan Voicu.
El e de părere că cel mai mare impact pe care-l au familiile tot mai mici într-o societate e legat de socializare. Și, pe mai departe, un puternic efect asupra consumului dintr-o economie.
Drept urmare, se poate observa cum și în România, cu ceva întârziere față de Occident, la generațiile tinere crește importanța prietenilor. În câteva țări europene, cum ar fi cele nordice, se observă deja această tendință, după cum o arată și acest unfografic Panorama despre oamenii din viețile noastre.
Sociologul adaugă că eventualele modificări de pe piața muncii – cum ar fi o săptămână de lucru de doar patru zile – lasă loc de și mai mult timp liber. În aceste condiții, spațiul de locuit nu trebuie să fie doar spațiu de locuit, ci și de socializat.
Celula de bază, terminologia pe care o regăseam în definiția familiei impuse de comuniști, a fost înlocuită azi de o cu totul altă dinamică.
O dinamică dictată de nevoile societății moderne.
În acest context, am întrebat-o pe ministrul Familiei dacă statul român va sprijini familia, indiferent de forma și structura ei.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
