Cum arată scenariul României într-un NATO prins între jocurile tranzacționale ale lui Trump și amenințarea nucleară a lui Putin

NATO și UE trebuie să învețe să se apere fără a mai depinde de protecția americană

Panorama: Ce se va întâmpla cu România și, implicit cu Flancul Estic, dacă SUA nu vor mai crede în apărarea colectivă? Nici nu e nevoie de o retragere formală din NATO. Un singur mesaj care să sugereze că America face un pas înapoi din rolul său de garant al securității europene ar fi suficient pentru ca inamicii noștri să speculeze acest moment. Așadar, ce se va întâmpla cu toate aceste țări care sunt chiar la granița războiului?

Rose Gottemoeller: Dați-mi voie să încep prin a spune că am citit că unele fragmente de rachete rusești au căzut pe teritoriul românesc în apropiere de portul Ismail, aflat (în Ucraina – n.r.) de cealaltă parte a graniței cu România, în timp ce rușii își continuă atacurile asupra infrastructurii civile, în acest caz, infrastructura portului Ismail. Și am vrut doar să amintesc și să recunosc că România este de foarte mult timp un stat aflat în prima linie, în acest război în desfășurare, un război de agresiune inițiat de Rusia împotriva Ucrainei.

Acum, în ceea ce privește viitorul și ceea ce se întâmplă, cred că va fi o campanie electorală fascinantă în Statele Unite și foarte dinamică, așa că vom dori cu toții să urmărim ce se va întâmpla în lunile următoare aici, ca și în alte alegeri din cadrul altor țări NATO. Voi spune că, desigur, trebuie să fim atenți la ceea ce a spus domnul Trump. A mai fost președinte și a fost foarte dur cu NATO la acea vreme. Și, dacă va deveni președinte din nou, în procesul nostru electoral democratic, atunci da, a ridicat îndoieli cu privire la continuarea asigurării securității colective în cadrul NATO.

Este destul de tranzacțional, după cum știm din experiența anterioară, așa că pentru țările care au plătit, care plătesc 2% din PIB pentru apărare, cum este cazul României, cred că el simte că vor continua să fie apărate, dar alte țări din cadrul NATO vor fi tratate oarecum diferit. Eu cred că aceasta este o absurditate, după părerea mea, o abordare absurdă a cerințelor legale din Tratatul de la Washington, documentul fondator al NATO, care spune clar că dacă un aliat este atacat, toți ceilalți aliați trebuie să fie dispuși să vină în apărarea sa.

Ca răspuns la întrebarea dumneavoastră, aș spune că eu, una, cred că aceste două instituții occidentale puternice, NATO și UE – și România e membră a ambelor instituții -, cred că pot continua să susțină și să mențină sprijinul puternic al țărilor europene pentru Ucraina, în cazul în care se va ajunge la ce e mai rău și Trump va decide să se retragă puțin.

Panorama: Mă întorc la ceva ce Donald Trump afirma în februarie. „Rusia poate să facă orice oricărei țări NATO” care nu contribuie suficient în cadrul NATO. În mandatul său de președinte, a făcut mari presiuni pentru ca statele aliate să majoreze bugetul pentru apărare la 2%. Acum, 23 din 32 de țări au atins acest prag. Multe dintre aceste cheltuieli se fac oricum pentru achiziții de tehnică militară americană. Aș vrea să înțelegem de ce reia Trump acele amenințări?

Rose Gottemoeller: Donald Trump spune o mulțime de lucruri în campania electorală și acestea sunt adesea menite să stârnească atenția presei. Îi place să fie mereu în lumina reflectoarelor și, sincer, am auzit acest citat atât de des în lunile care au trecut de când l-a spus, pentru că este extrem de alarmant și e practic o descriere a caracterului său, care este atât de tranzacțional: tu plătește, plătește-ți cota, și eu te voi apăra.

Nu despre asta este vorba în alianța NATO. Este vorba despre cooperare, o cooperare echitabilă între parteneri. Unii, desigur, sunt mai mari decât alții, dar toată lumea din alianță pune umărul la efortul de a participa la descurajare și apărare, așa că da, cred că trebuie să luăm în serios faptul că Donald Trump va continua să-i hărțuiască pe aliați, pentru a încerca să se asigure că bugetul pentru apărare continuă să crească.

NATO arată altfel azi. Germania spune că vrea să își majoreze cheltuielile de apărare peste 2% din PIB. Acum, este la 2% din PIB. Și cred că acesta este un mesaj important și un semnal important că NATO înțelege că trebuie să se ocupe cu adevărat de descurajare și apărare și că nu poate să se bazeze doar pe Statele Unite.

Amenințarea nucleară a Rusiei, de la cuvânt la faptă

Panorama: Oficialii ruși, chiar și președintele Vladimir Putin, folosesc frecvent amenințarea nucleară în discursurile lor. Aproape că au vulgarizat subiectul. Suntem oare în scenariul băiatului care a strigat „lupul”? Când trebuie ignorat acest discurs inflamator și când ar trebui să ne temem?

Rose Gottemoeller: Chiar cred că ne aflăm într-o situație a băiatului care strigă că vine lupul, și, după cum știm, o astfel de situație este periculoasă, pentru că, în cele din urmă, așa cum spune fabula, chiar apare lupul și îl înghite pe băiețel. Acum, nu știu cum ar fi în realitate, dar, în orice caz, cred că este periculos să continuăm acest tip de retorică nucleară.

Am fost negociator-șef din partea Statelor Unite pentru noul tratat de reducere a armelor strategice, care a intrat în vigoare în 2011. Așadar, am avut o mare predictibilitate, precum și sisteme care au fost menținute la un nivel ridicat de pregătire în ambele părți. Deci, a existat acest echilibru de forțe care a fost previzibil și stabil. Acum, faptul că Putin și locotenenții lui evocă în mod constant amenințarea nucleară ridică semne de întrebare despre cât de previzibilă este relația și cred că alimentează pericolul de escaladare într-un mod care este total iresponsabil, pentru că Statele Unite nu amenință în niciun fel Rusia sau Belarus, singurul aliat al Rusiei, cu atacuri nucleare.

Cred că ne-am apropiat de un moment periculos în octombrie și noiembrie 2022, când armata rusă pierdea în Ucraina și era forțată să se retragă, în special din sud-est. Am înțeles, din relatările de atunci ale presei, că la acel moment s-a luat serios în considerare utilizarea armelor nucleare pe câmpul de luptă. Dar, aparent, din nou, conform informațiilor din mass-media, statul major rus i-a transmis lui Putin că nu își vor atinge obiectivele militare folosind arme nucleare.

Panorama: Pe 5 februarie 2026, expiră tratatul New Start, încheiat între SUA și Rusia. Credeți că mai este timp suficient pentru încheierea unui nou acord? Vă întreb deoarece cunoașteți foarte bine cum au decurs negocierile pentru tratatul actual, când relațiile dintre SUA și Rusia erau mult mai bune decât sunt în prezent. Și ce se va întâmpla dacă nu va exista un nou tratat?

Rose Gottemoeller: Cred că tratatul New START este o bază excelentă pentru un nou tratat. Oamenii sunt panicați și spun că mai avem doar doi ani, dar, sincer, eu cred că New START poate fi folosit ca structură pentru un nou tratat și apoi să adăugăm unele limite suplimentare sau unele angajamente suplimentare. Așadar, eu nu sunt deloc speriată. Oamenii se întreabă și ce se întâmplă dacă nu există un nou tratat până la 5 februarie 2026.

Răspunsul e că vom avea aceeași situație ca până acum, se vor păstra limitele tratatului New START, 1.550 de focoase nucleare desfășurate operațional și 700 de mijloace de lansare, adică rachete și bombardiere. Deci, aceste limite vor fi în vigoare și la momentul respectiv. Și nu mă aștept ca cele două țări, Rusia și Statele Unite, să aibă fix atunci o epifanie și să înceapă să-și mărească brusc arsenalul. Cele două puteri au în derulare programe de modernizare, dar cred că, în ceea ce privește extinderea arsenalului, nu aș vedea o inversare rapidă a situației.

Acum, Statele Unite se gândesc ce să facă legat de China, deoarece China își dezvoltă rapid arsenalul, iar Statele Unite s-ar putea să se confrunte cu ținte suplimentare până în 2026 și astfel să trebuiască să ia în considerare o creștere a forței sale nucleare, dar cred că și aici există timp pentru a negocia, există timp pentru a discuta și pentru a înțelege care sunt obiectivele Chinei. În acest moment, constrângerile sunt de ordin politic, adică Vladimir Putin a insistat că nu se va întoarce la masa negocierilor nucleare, câtă vreme Statele Unite și aliații săi din NATO continuă să sprijine Ucraina.

Vladimir Putin se împușcă singur în picior, dacă pot spune așa. Nu acționează în interesul Rusiei atunci când creează posibilitatea ca, în viitor, Statele Unite să fie nevoite să-și consolideze forțele nucleare. Așa ceva sigur nu e în interesul Rusiei.

Mitul care a pornit războiul

Panorama: Rusia condiționează un acord de încetare a focului, printre altele, de impunerea unei interdicții Ucrainei de a adera la NATO. Argumentul este legat de o pretinsă promisiune făcută Rusiei după destrămarea URSS, că NATO nu se va extinde spre Est. Cât adevăr este în această afirmație a Rusiei?

Rose Gottemoeller: Cu siguranță nu a existat niciodată un astfel de acord. Am lucrat pentru președintele Clinton în anii ’90, iar în acea perioadă extinderea NATO era clar o opțiune. Atât primul președinte (al Rusiei după destrămarea URSS – n.r.) Elțîn, iar mai târziu președintele Putin se plângeau de extinderea NATO. Nu le plăcea, dar au recunoscut, așa cum au recunoscut și Statele Unite, necesitatea unei bune relații de securitate între Rusia și Statele Unite și între Rusia și NATO.

Și astfel, de-a lungul anilor ’90 și în primul deceniu al acestui secol, Statele Unite și Rusia au colaborat pentru a construi acest tip de relație strânsă de securitate. Iar primul document care a fost negociat a fost Actul Fondator NATO-Rusia din 1997, la care a aderat președintele Elțîn și care a pus bazele relației dintre NATO și Rusia. Aceasta a fost borna numărul unu, iar acest traseu a continuat și în timpul mandatului președintelui Putin, în primul deceniu al acestui secol.

Președintele Putin a fost cel care a venit la Roma, în 2002, unde a participat la summitul NATO-Rusia și unde a semnat declarația de la Roma, care a creat consiliul NATO-Rusia și a deschis peste un deceniu de cooperare foarte intensă și practică între Rusia și NATO. Așa că m-am întrebat ce s-a schimbat din 2002 până la discursul de la reuniunea pe securitate de la München, din 2007, când, desigur, el a criticat întregul proces de extindere a NATO și a început să pună la îndoială cooperarea dintre NATO și Rusia.

Dar nu la asta se gândea în 2002, la momentul acela era destul de pregătit să accepte acest tip de relație între Rusia și NATO și, ca să fiu sinceră cu dvs., m-am tot întrebat ce s-a schimbat în mintea lui Putin în acea perioadă, pentru că atât Elțîn, cât și Putin au acceptat, la început, extinderea NATO.

Panorama: Vă amintiți un moment care să-l fi determinat pe Vladimir Putin să spună în 2014: ok, acum vreau să invadez Crimeea? Vă puteți aminti un moment care a dus la această ruptură între Vladimir Putin și Occident?

Rose Gottemoeller: Nu cred că este de un singur moment. Cred că au existat mai mulți factori care au dus în acestă direcție. Și îmi amintesc unul în mod special, pentru că eram la Moscova în misiune oficială. Lucram pentru guvernul SUA și eram la Moscova, în timpul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Soci, aceasta a avut loc în februarie 2014, chiar înainte de prima invazie a Ucrainei.

Panorama: Care credeți că ar fi linia roșie a unei confruntări directe între NATO și Rusia? Sigur, avem partea de apărare colectivă, dacă Rusia atacă unul dintre statele membre, dar care ar fi o altă linie roșie? Ce credeți că ar trebui să se întâmple sau ce s-ar putea întâmpla pentru ca NATO să intervină militar pe front?

Rose Gottemoeller: Cred că ne aflăm deja în mijlocul unui război hibrid, se întâmpla și în vremea când ocupam funcția de secretar general adjunct al NATO. Existau atacuri constante împotriva sistemelor cibernetice ale NATO și ale statelor membre NATO. Atacuri cibernetice constante, precum și valuri de dezinformare, tentative de subminare a alegerilor din Statele Unite în 2016, dar și din alte țări din Europa. Și astfel, cred că suntem deja în toiul acestui război hibrid, ceea ce eu numesc război hibrid. De aceea, trebuie să fim în permanență vigilenți la ceea ce se întâmplă. Cred că unul dintre avantajele mobilizării din timpul summitului de la Washington a fost recunoașterea intensității acestui conflict hibrid, pe care Rusia îl duce împotriva țărilor NATO și dublarea eforturilor NATO, în primul rând, pentru a fi atenți la amenințările care apar și, în al doilea rând, pentru a fi pregătiți să le răspundă. 

Panorama: Dar vedeți trupe NATO în Ucraina?

Rose Gottemoeller: Nu, nu văd. Și întotdeauna, de la bun început, am fost de acord cu președintele Biden, că trebuie să facem absolut tot ce putem pentru a evita escaladarea acestui război de la, din păcate, o agresiune rusă severă împotriva Ucrainei la un război total.

Despre Rose Gottemoeller

A fost secretar general adjunct al NATO între 2016 și 2019, unde a contribuit la promovarea adaptării NATO la noile provocări de securitate în Europa și în lupta împotriva terorismului.

Înainte de NATO, ea a fost timp de aproape cinci ani subsecretar de stat pentru controlul armelor și securitate internațională în cadrul Departamentului de Stat al SUA. În 2009 și 2010, a fost negociatorul-șef al SUA pentru Noul Tratat de reducere a armelor strategice (New START) cu Federația Rusă.

În prezent, Rose Gottemoeller este lector la Institutul Freeman Spogli pentru Studii Internaționale al Universității Stanford și cercetător la Institutul Hoover.