To-do list după alegeri: 5 sfaturi pentru următorul președinte și prim-ministru ai României, în relația cu China

Ce au în comun state europene ca Franța, Germania, Spania, Italia, Olanda, Polonia, Finlanda sau Slovacia? Toate acestea sunt conduse de lideri care s-au întâlnit anul acesta cu președintele chinez Xi Jinping, majoritatea în timpul unor vizite la Beijing. Faptul că România lipsește de pe această listă e consecința unor erori strategice care nu pot continua după 2024.

Oficial, China este văzută în Uniunea Europeană ca un competitor economic și un rival sistemic. Cu toate acestea, ea rămâne și o țară cu care se încearcă dialogul și cooperarea, întrucât forța sa economică și rolul pe scena globală nu pot fi ignorate. Liderii UE au înțeles acest lucru – dovadă stă reinițierea contactelor politice și diplomatice cu China după ridicarea restricțiilor anti-Covid la Beijing.

Chiar dacă China e a doua economie mondială și una dintre cele mai importante puteri globale, România pare că o ignoră complet – lucru pe care nu și-l permite. Între cele două țări nu a existat nicio vizită la nivel înalt după pandemia Covid. Mai mult, niciun președinte român nu a mai vizitat China de la Traian Băsescu, iar Victor Ponta a fost ultimul prim-ministru român care a mers în China.

România nu are o strategie oficială privind China

Primul motiv din spatele acestei aparente lipse de interes este absența unei strategii bine structurate de politică externă, care să depășească tiparele strategice concentrate în jurul Uniunii Europene, Statelor Unite și Rusiei.

Chiar dacă președintele Românei, principalul reprezentant al țării pe plan extern, a întreprins în ultimii ani numeroase vizite oficiale în state din afara acestui areal, în Africa, America Latină sau Asia de Est, ele nu prea au fost rezultatul unei viziuni clare de politică externă, gândită pe termen lung.

Similar, România nu are o strategie de abordare a Chinei și, de cele mai multe ori, duce o politică fluctuantă în relație cu aceasta, ghidată de recomandările sau abordările SUA sau UE.

Lipsa unei strategii oficiale privind China nu a însemnat că România nu a avut nicio abordare concentrată privind China. Din contră. Dintre statele Europei Centrale și de Est, România a avut, pentru o perioadă de câțiva ani, una dintre cele mai coerente relaționări cu China. Dar această abordare nu a fost rodul unei analize și unor idei interne, ci al recomandărilor și presiunilor externe.

România a interzis Huawei doar când SUA a recomandat acest lucru, chiar dacă înainte de 2019 se vehiculau posibile breșe de securitate în rețelele 5G construite de compania chineză. Pe urmă, România a interzis participarea companiilor chineze la licitații publice pentru că UE a recomandat acest lucru. La fel, țara noastră a anulat implicarea companiei chineze CGN în proiectul centralei nucleare de la Cernavodă, tot ca urmare a recomandărilor SUA.

În același timp, guvernul a părut că dorește să balanseze relația cu China, neangajându-se în critici la adresa statului chinez și neabordând subiectul Taiwan. Deși, în ultimul timp, pentru multe țări din Uniunea Europeană, Taiwanul a devenit un subiect important pe agenda politică, pentru România este încă unul tabu. Facem eforturi active să evităm interacțiunea cu Taiwanul, pentru a nu supăra guvernul de la Beijing. Ba chiar suntem unul dintre cele mai strict state din UE când vine vorba de respectarea „politicii o singură China”.

Cum Taiwanul nu are reprezentanță oficială în România, românii care vor să meargă acolo trebuie să aplice pentru viză la reprezentanța din Slovacia. De cealaltă parte, deși taiwanezii care aleg să vină în România ar trebui să fie scutiți de viză în toată Uniunea Europeană, lor li se impune totuși o serie informală de criterii suplimentare, cum ar fi să aibă dovada biletului dus-întors, o sumă minimă de bani și o rezervare de hotel. Și chiar în ciuda acestor cerințe, taiwanezilor nu li se aplică stampila de intrare în țară pe pașaport, ci pe o foaie cu logo-ul Ministerului Afacerilor Externe.

Tocmai din cauza acestui tratament, companiile și oamenii de afaceri taiwanezi ocolesc România. Asta în condițiile în care multe state din regiunea Europei Centrale și de Est se bucură de un val de investiții venite din Taiwan, ca urmare a deschiderii țărilor din UE către acesta. În plus, Taiwanul e lider mondial în producția de semiconductori, una dintre cele mai importante industrii ale momentului, devenind o regiune și mai importantă pe harta geopolitică a lumii.

Citește și:

• Zece lucruri pe care trebuie să le știi despre Taiwan și China

China și anul electoral din România

După câțiva ani în care guvernul a fost activ în implementarea unor măsuri nefavorabile Beijingului, din 2021, România nu a mai luat nicio decizie notabilă privind China. Un trend rupt parcă de agenda globală: pentru SUA și UE, subiectul Chinei a devenit din ce în ce mai important.

Și totuși, abordarea României pare a fi devenit evitarea Chinei, fie din ignoranță la nivelul clasei politice, fie pentru a evita pe cât posibil orice contact cu Beijing și, implicit, orice probleme. A doua variantă ar fi însă stranie, întrucât nu este clar ce beneficii ar aduce ea României – în subiecte ca Huawei sau Cernavodă, poziționarea împotriva companiilor chineze a câștigat măcar bunăvoință din partea SUA. Dar într-un context în care China a rămas un subiect controversat în Vest, ignorarea ei și evitarea oricărei poziționări poate fi considerată la București drept cea mai simplă „soluție”, chiar dacă nu aduce niciun beneficiu.

Oportunitățile totuși există. Anul acesta, s-au sărbătorit 75 de ani de relații România-China. Context de dialoguri diplomatice era, deci. În trecut, în 2009, la sărbătorirea a 60 de ani de relații diplomatice, Xi Jinping, pe atunci vice-președinte al Chinei, a vizitat România.

În plan economic, odată cu impunerea de către UE a tarifelor asupra mașinilor electrice produse în China, unele state UE speră să atragă investiții chineze în fabrici de mașini electrice pe teritoriul lor. Deși industria auto din țara noastră este bine dezvoltată, nu pare că guvernul român ar fi tentat să urmeze exemplul altor guverne europene și să încerce să atragă investiții dinspre China.

Citește și:

• Cum ne protejăm economic de China și de ce ar trebui Beijingul să se apere de el însuși

De altfel, România nu a atras în ultima vreme niciun fel de investiții notabile din China. Întrucât s-a abținut în controversatul vot de impunere a tarifelor europene – o decizie care nu a fost explicată public în niciun fel în țară –, potențial de discuții cu chinezii există.

Viitorii președinte și prim-ministru ai României trebuie să înțeleagă că ignorarea Chinei nu mai este o soluție politică viabilă. Din contră, crearea unei strategii privind China bazată pe interesele României ar trebui să reprezinte o prioritate în agenda politică a țării. Iar atunci când sunt luate decizii în privința Chinei, acestea să fie bazate pe analize atente și pe o strategie concretă, nu pe sentimentul de moment.

Prin urmare, viitorul președinte și prim-ministru ai României ar trebui să aibă în vedere următoarele aspecte în relația României cu China: