Cum dictează banii gravidei traseul ei prin sistemul de sănătate din România
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Nota editorului: Acest articol a fost documentat și scris pe când autoarea era în trimestrul al treilea de sarcină. Este, deci, informat nu doar de anii ei de jurnalistă specializată în subiecte de Sănătate, ci și de propria experiență de gravidă în România, care a încercat să facă totul în sistemul de stat, dar, din motive sistemice pe care le expune și în material, nu a reușit mereu asta.
- România, stat membru UE, care, potrivit Băncii Mondiale, face parte din „clubul bogaților”, e țara în care o treime din gravide care au născut în 2021 nu au făcut niciun fel de investigații pe timpul sarcinii, potrivit unui raport al Institutului Național pentru Ocrotirea Mamei și Copilului Alessandrescu-Russescu.
- Atunci când vine vorba de îngrijirea femeii gravide, în România există două extreme: femeia urbană, care își monitorizează îndeaproape sarcina, inclusiv sau exclusiv la privat, și femeia rurală, care ajunge cu greu la medicul specialist, din diverse motive: distanță, lipsa banilor, lipsa informării. Între acești poli sunt femeile care, de voie-de nevoie, pendulează întres sisteme, pentru a-și monitoriza sarcina cât mai bine și eficient, în privința costurilor: analize la privat, nașterea la stat, de exemplu.
- Chiar dacă femeile însărcinate beneficiază, pe hârtie, de investigații pe care le pot face gratuit, pentru că sunt decontate de Casa de Asigurări, în realitate, ele se lovesc de multe piedici: spitalele cu secții de ginecologie și maternitățile nu au suficientă capacitate să se ocupe de toate sarcinile, astfel că există liste sau timpi lungi de așteptare, în special pentru investigațiile complexe.
- Drept urmare, multe gravide sunt trimise în sistem privat, unde costurile sunt ridicate.
- Testele genetice, cele mai scumpe investigații, nu sunt acoperite de statul român, deși statisticile arată că vârsta femeilor la prima naștere a crescut și depășește, cel puțin în mediul urban, 30 de ani. Cu cât vârsta mamei trece de 35 de ani, cu atât astfel de teste genetice sunt mai indicate de medici.
Într-o Românie în care natalitatea se prăbușește de la un an la altul, statisticile scot la iveală un fenomen îngrijorător: mai bine de un sfert dintre gravidele care au născut în 2021 nu au făcut deloc investigații pe parcursul sarcinii.
Concluzia se desprinde din cel mai recent raport al Institutului Național pentru Ocrotirea Mamei și Copilului Alessandrescu-Russescu, conform căruia 51.000 de gravide, adică 28% din totalul nașterilor înregistrate în 2021, nu au trecut pe la medic înainte să nască. Riscuri, în astfel de situații, există atât pentru mamă, cât și pentru făt.
Mai mult, procentul gravidelor fără investigații prenatale e cel mai mare tocmai în categoriile cele mai vulnerabile – 35% din gravidele sub 15 ani și 33% din cele de peste 40 de ani nu au ajuns la doctor înainte să nască.
Ocupăm, în continuare, locuri fruntașe la nivel european din perspectiva mortalității infantile, unul dintre indicatorii care arată performața unui sistem de sănătate.
Nici datele referitoare la mortalitatea maternă (la naștere, n.r.) nu sunt mai încurajatoare, dacă ne uităm și spre alte state europene. Pentru toate, și pentru „gravidele necunoscute sistemului”, și pentru copiii sau femeile care încă mor la naștere, sistemul are partea lui de vină.
Până să reparăm sistemul, una din primele cauze pe care le putem ataca a informarea deficitară a gravidelor, care nu știu unde se pot duce, când trebuie să o facă și ce acoperă statul.
România la extreme
Specialiștii contactați de Panorama pentru a înțelege cum funcționează traseul gravidei prin sistemul medical, ce îi oferă statul și ce poate face, în realitate, o femeie însărcinată pentru a-și monitoriza starea de sănătate vorbesc despre o Românie aflată la extreme, în care veniturile sunt cele care fac diferența, pe parcursul celor nouă luni de sarcină.
Pe de-o parte, sunt gravidele care își fac toate investigațiile solicitate de medici, inclusiv sau exclusiv în sistem privat. La polul opus, sunt cele care ajung pentru prima dată la ginecolog abia în momentul în care nasc.
Pe hârtie: investigații și analize oferite de statul român, în sarcină
Confruntat, de ani buni, cu o scădere drastică a natalității, statul român se laudă că ia măsuri pentru a schimba lucrurile. Din iulie 2023, dă semne că oferă o mai mare atenție femeilor însărcinate, prin introducerea unor investigații și analize suplimentare, prevăzute în Contractul Cadru (Co-Ca) de asistență medicală.
Concret, laboratoarele au obligația să le facă analize gravidelor, chiar dacă acestea vin cu bilet de trimitere în ultima săptămână din lună. Asta datorită unui fond suplimentar de analize, introdus vara trecută atât pentru gravide cât și pentru bolnavii cronic.
De asemenea, procesul prin care o femeie însărcinată, dar fără loc de muncă, poate deveni asigurată pe timpul sarcinii și lăuziei a fost și el simplificat.
Potrivit legii, femeile însărcinate pot beneficia, printre altele, de următoarele:
- luarea în evidență în primul trimestru;
- supravegherea, lunar, din luna a 3-a până în luna a 7-a;
- supravegherea, de două ori pe lună, din luna a 7-a până în luna a 9-a inclusiv;
- urmărirea lehuzei la externarea din maternitate – la domiciliu;
- urmărirea lehuzei la 4 săptămâni de la naștere;
- consiliere alăptat;
- testare și consiliere pentru HIV, testare pentru hepatită B și C;
- determinarea grupei sangvine şi a RH-ului;
- ecografii obstetricale care evidenţiază eventualele anomalii în trimestrele I şi II;
- amniocenteză în trimestrul II;
- evaluarea infecțiilor cu risc pentru sarcină (rubeolă, toxoplasmoză, infecţia CMV, hepatită B şi C).
Puteți consulta paginile 146 – 149 din acest document pentru a vedea lista completă a investigațiilor și analizelor pe care gravida le poate face gratuit, prin relația medic de familie – ginecolog, intermediată de bilete de trimitere, bilete de internare sau de scrisori medicale.
Deși cadrul legal e acoperitor, realitatea din teren e diferită, afirmă specialiștii. Asta pentru că există numeroase investigații care, deși par să fie gratuite, sunt dificil de accesat.
Prin urmare, femeile ajung să le facă contra cost, la privat. Unele pentru că așa își doresc, altele pentru că nu au alternativă. Mai sunt și cele care nu ajung la privat, pentru simplul motiv că nu-și permit: așa că fac ce pot la stat sau nu fac nimic.
Costurile analizelor și investigațiilor din privat
Spre exemplu, profilul Torch, o analiză care se face din sânge în primul trimestru de sarcină, costă, în funcție de laborator, de la 330 de lei la 450 de lei.
Morfologiile, în schimb, au prețuri și mai mari: o morfologie fetală pentru trimestrul I de sarcină poate costa între 550 și 750 de lei, în funcție de clinică, iar cele pentru trimestrul II încep de la 565 de lei și pot ajunge la 850 – 900 de lei.
În același timp, ecografiile simple, strict de monitorizare a sarcinii, costă între 220 și 675 de lei, în funcție de operatorul privat ales de gravidă.
Atunci când sarcina este cu risc, costurile investigațiilor cresc considerabil. De pildă, o femeie suspectată de trombofilie ajunge să dea din buzunar între 1.000 și 1.400 de lei pentru a se testa, întrucât analizele nu sunt decontate de statul român.
Nici testele genetice nu sunt acoperite de CNAS. Ele sunt, de departe, și cele mai scumpe investigații din sarcină. Solicitate în special femeilor trecute de 35 de ani, pot costa între 2.100 de lei și 6.500 de lei. În unele cazuri, testarea genetică foarte amănunțită depășește 10.000 de lei.
„Teoretic, guvernul este în alertă. Vrea să încurajeze natalitatea la vârste peste 35 – 40 de ani, subvenționează FIV-ul, dar nu se gândește că aceste femei au nevoie de teste genetice. Din păcate, toate acestea se plătesc din buzunar și costurile sunt uriașe”, atrage atenția Ana Măiță, de la Asociația „Mame pentru mame”.
Există, totuși, câteva locuri în care gravidele pot beneficia de testare genetică gratuită, în limita fondurilor disponibile, respectiv la Centrul Regional de Genetică Medicală Dolj și la Spitalul Filantropia din București, în cadrul Laboratorului de Genetică Medicală.
De ce te lovești atunci când vrei la stat
Dacă în cazul testării genetice, bateriile de teste se achită din propriul buzunar, în cazul investigațiilor care pot fi făcute gratuit, prin casa de sănătate, o femeie însărcinată poate avea neșansa să descopere devreme în sarcină că statul are grijă de ea și de făt doar în teorie.
Una dintre probleme este capacitatea redusă a spitalelor cu secții de ginecologie sau a maternităților de a procesa toate cererile venite dinspre gravide. Asta în condițiile în care numărul femeilor însărcinate este oricum mic. Deci dacă natalitatea ar crește cum și-ar dori-o statul, deficitul ar fi și mai grav decât e deja.
De ce? Pe lângă lipsa de capacitate, există și lipsă de personal. O a treia explicație, continuă medicul, e direcționarea gravidelor în privat de către specialiștii care le monitorizează sarcina.
„Ar trebui să fie campanii ale Ministerului Sănătății și ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, să fie puse afișe în toate cabinetele de ginecologie prin care se duc gravidele, astfel încât să știe că beneficiază de anumite analize în mod gratuit”, explică medicul bucureștean.
„Legislație avem, cu aplicarea ei stăm prost”
La rândul său, Ana Măiță, președinta Asociației „Mame pentru Mame”, spune că listele de așteptare pentru investigații complexe la stat reprezintă un alt motiv pentru care unele gravide aleg să meargă în sistem privat.
Ea adaugă că, teoretic, o femeie poate beneficia gratuit și de zece ecografii, dacă așa consideră medicul specialist.
„Atunci când doctorii văd că femeile își permit, le trimit în privat. Ăsta este cârligul pe care îl folosesc ca să nu le dai daună totală. Dar nu toate își permit să meargă acolo. Și, atunci, pentru acestea din urmă se găsește loc: fac morfologia în spital, pe aparatul care este acolo, chiar dacă e mai slab performant decât cel din privat, spre exemplu. Oricum, la nivel național, există în continuare disparități. Nu mai sunt așa grave pentru femeia urbană, care are spitale și clinici publice în jur. Dar pentru femeia rurală, este în continuare foarte complicat”, completează Ana Măiță.
Femeia de la oraș și drumul ei către sistemul privat
În mediul urban, majoritatea gravidelor merg cu strictețe la controale, susțin doctorițele Rodica Tănăsescu și Raluca Zoițanu. Ambele au din ce în ce mai puține femei însărcinate în listele lor de pacienți. Admit că, dintre bucureștence, multe optează să-și facă investigații sau analize în sistem privat.
Unele gravide se duc la privat și pentru a scăpa de „plic”. Chiar dacă, per total, costurile unei nașteri la privat le depășesc cu mult pe cele de la stat, femeile preferă să nu mai stea cu grija de a oferi atenții cadrelor medicale.
„Le este, efectiv, silă să dea plicuri în stânga și în dreapta. Pe lângă curățenie și, poate, dotătările superioare din privat, asta este, pe scurt, motivația multor femei care n-ar avea nimic împotrivă să meargă în sistemul public. Pe de altă parte, în ultimii ani, lucrurile nu mai sunt la fel de grave și sunt maternități și spitale în care nu se mai practică o astfel de conduită”, spune Ana Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame.
Femeia din rural și lipsa de acces la servicii
Pe de altă parte, femeile însărcinate din mediul rural întâmpină mari probleme de acces la sistem.
O analiză făcută de organizația Salvați Copiii, care a luat în calcul răspunsurile a 420 de gravide vulnerabile, a evidențiat că mare parte dintre acestea nu au fost la control pe parcursul sarcinii fie din cauza distanței, fie din lipsa banilor.
Un alt studiu, făcut de World Vision Romania în rândul mamelor din comunitățile defavorizate, arată că, în foarte multe situații, femeile din rural își culeg informațiile referitoare la sarcină din interiorul familiei, și nu de la persoane avizate.
În cazul în care provin din familii unde sarcinile nu au fost monitorizate, tendința acestora este de a urma același traseu, ocolind medicul sau asistentul comunitar, arată documentul citat.
Întrebate de ce nu merg la medic, mamele din zonele defavorizate arată mereu și spre experiențele anterioare, prin care li s-au solicitat diverse sume pe care nu le-au putut acoperi, ceea ce „influențează enorm decizia femeilor însărcinate de a mai merge sau nu la medic”.
„În cazul lor, distanța până la primul medic este destul de mare, nu au bani suficienți sau nu au informația de care au nevoie. Plus că unele sunt plimbate, li se spune că nu mai e plafon. Altele au nevoie de bani de transport, au nevoie să mănânce, să aibă grijă de ele. Din păcate, statul nu e foarte interesat în zona aceasta, deși ar trebui să fie. În străinătate, este o grijă deosebită pentru femeia gravidă, mai ales în contextul natalității, care e în scădere peste tot”, continuă Gabriela Alexandrescu.
Noul profil al gravidei din România
Că vârsta mamei la prima naștere e în creștere o confirmă și cel mai recent raport al Institutului Național de Statistică, apărut în 2024. Spre exemplu, media de vârstă la care bucureștencele nasc primul copil este de aproape 31 de ani. Doar puțin mai mică, 30 de ani, e media pentru Cluj sau Timiș.
Media națională a vârstei mamei la prima naștere e 27 de ani și jumătate.
Practic, avem de-a face cu un profil al mamei care se schimbă de la an la an. Politicile care încurajează natalitatea ar trebui să țină cont de aceste tendințe care se reflectă de ani buni în statistici.
Este cert că, pe viitor, femeile însărcinate vor avea nevoie de tot mai multe investigații pe parcursul unei sarcini și, implicit, de mai mult sprijin financiar de la stat.
În 2023, în România s-a născut cel mai mic număr de copii din 1930 încoace, potrivit Institutului Național de Statistică. Dacă declinul demografic nu se inversează sau, măcar, nu se oprește, temerea e că vom ajunge o țară care abia dacă va mai avea 15 milioane de locuitori în 2050 (de la 19 milioane, cât e populația României, în prezent).
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
