România se împrumută mai scump ca oricând. Devine datoria publică nesustenabilă?
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Când vorbim de datoria publică, unitatea de măsură care contează cel mai mult este sustenabilitatea – ne permitem sau nu să plătim dobânda?
Dobânzile pe care le plătește România pentru a se împrumuta în ultima perioadă au atins cote-record. La începutul lunii mai, România a scos la licitație titluri de stat – este modalitatea cea mai uzuală prin care se împrumută un guvern.
Acestea au fost considerabil mai ridicate decât cele cerute de investitori în urmă cu câteva luni. Creșteri s-au înregistrat, însă, la nivelul întregii regiuni.
Randamentul la care România a vândut titlurile de stat la cea mai recentă licitație a fost de peste 7% – iar asta pentru obligațiuni cu scadența la 10 ani, adică din categoria celor considerate pe termen lung. Cu o lună înainte, dobânda era sub 6%.
Regula este că randamentul este invers proporțional cu scadența – cu cât aceasta este mai lungă, cu atât dobânda ar trebui să fie mai scăzută. Ca la creditele personale pe 30 de ani față de cele pe un an, spre exemplu.
Referința la nivel mondial sunt obligațiunile guvernamentale germane cu scadența la 10 ani. Și acestea au început să aibă randamente tot mai ridicate, în ultimele luni, pe fondul războiului din Ucraina. Însă randamentul lor rămâne considerabil sub 1%. Comparativ, obligațiunile cu scadența de 10 ani emise de Polonia au un randament de 6,7%. Cele emise de Ungaria sunt și mai ridicate decât obligațiunile românești: 7,6%.
Însă ceea ce deosebește România de aceste țări est-europene este nivelul deficitului bugetar. Practic, acesta funcționează ca un glob de cristal pentru evoluția datoriei publice: cu cât deficitul este mai mare, cu atât este mai probabil ca datoria publică a țării să continue să crească pentru a acoperi acel deficit. Singura modalitate pentru a rupe această legătură directă de cauzalitate ar fi creșterea semnificativă a încasărilor statului, fie prin creșterea impozitelor, fie prin eradicarea evaziunii fiscale.
Evoluția pe larg a datoriei publice, precum și a dobânzilor și a tuturor celorlați indicatori relevanți care dau dimensiunea reală a poverii economice a fost analizată în detaliu de Panorama în materialul „Zece adevăruri nepopulare despre datoria publică a României”.
România continuă să aibă unul dintre cele mai ridicate deficite bugetar din Uniunea Europeană, conform celor mai recente statistici compilate de Eurostat. Deși guvernul de la București a anunțat că intenționează să crească încasările la bugetul de stat printr-o serie de reforme fiscale, acestea nu au fost încă prezentate și nici nu este clar de când ar putea intra în vigoare.
Acest tandem deficit bugetar – datorie publică este cel care are potențialul de a duce dobânzile cerute acum de investitori pentru a împrumuta statul român la cote cu adevărat nesustenabile.
Într-adevăr, datoria publică a României a depășit pragul de 50% din PIB în ultimele două luni – un record absolut. Ea rămâne însă scăzută față de alte țări din UE.
În Germania, datoria publică valorează aproape 70% din PIB, în Franța depășește 112%. Deficitele bugetare sunt, însă, semnificativ mai scăzute decât al nostru: 3,7% din PIB în Germania și 6,5% din PIB în Franța.
Cum se împrumută un stat
Mecanismul e complex, dar poate fi rezumat astfel: titlul de stat are o valoare fixă, pe care cel care o cumpără o plătește statului (adică împrumutul). În schimb, guvernul se obligă să răscumpere acel titlu la aceeași valoare fixă (principalul), achitând pe perioada scadenței o dobândă (cuponul). Există și alte bonificații periodice pe care statul le achită deținătorului la intervale fixe (trimestriale, bianuale sau anuale). Împreună cu dobânda, acestea dau randamentul – adică diferența dintre valoarea fixă pe care cumpărătorul de titluri de stat o plătește și suma totală pe care o încasează, când trage linie după scadență, de la stat.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.