PANORAMA RĂZBOIULUI

Rusia taie gazul pentru Polonia și Bulgaria, Germania trimite armament în Ucraina și cine i-ar putea urma lui Putin

Computer Hope Guy
Detașamentul de Apărare Antiaeriană „Gheparzii de Fier”, din cadrul Armatei Române, folosind sistemul Gepard, în timpul unui exercițiu din Polonia / Fotografie a armatei SUA, via Profimedia

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul lumii.

Astăzi, vorbim despre cum s-a transformat amenințarea lui Putin privind sistarea gazelor într-o realitate pentru Polonia și Bulgaria, dar și despre decizia Germaniei de a trimite armament greu în Ucraina. La final, facem un exercițiu de imaginație și ne uităm cum ar arăta un eventual succesor al lui Vladimir Putin.

Iată cum arată Panorama războiului, la finalul zilei de 27 aprilie 2022:

„Degazificarea” Poloniei și Bulgariei

De la amenințări, Rusia a trecut la fapte și, începând de miercuri, a tăiat complet accesul la gaz pentru Polonia și Bulgaria. Moscova a spus, de mai multe ori, că țările care refuză să se conformeze solicitării lui Vladimir Putin de a plăti gazul în ruble vor fi deconectate. Pe fondul războiului din Ucraina, care se prelungește, tensiunile dintre Rusia și Europa ajung la un nou nivel, iar energia devine o armă cu țăișul foarte fin. 

Toți ochii sunt ațintiți acum către cancelariile europene, căci gradul de dependență de gazul rusesc diferă de la stat la stat. Polonia importa, de exemplu, circa nouă miliarde de metri cubi de gaz, adică 45% din nevoile țării, însă situația este mai complicată în Bulgaria, acolo unde gradul de dependență este de 90%.

Deși Uniunea Europeană a respins, în principiu, decizia lui Putin de a plăti în ruble pentru gaz, scadențele contractelor încep să apară, iar guvernele sunt puse în fața unei decizii extrem de dificile: fie acceptă condițiile Moscovei, fie vor pierde o sursă extrem de importantă de aprovizionare. În acest al doilea scenariu, în lipsa unei alternative care să se concretizeze rapid, riscul este de a raționaliza consumul de energie. Bloomberg scrie că, deja, prețurile europene la gaz au crescut cu până la 17%, deoarece traderii au calculat că există riscul ca și alte țări europene să fie lovite în continuare. Gazul a ajuns să coste de șase ori mai mult decât în urmă cu un an. 

Spre deosebire de situația din al Doilea Război Mondial, când URSS nu a oprit livrările de gaze către Europa, Putin își poate permite acum costul unui scurt șoc energetic. Nici chiar în plină dispută pe gaz cu Ucraina în 2009, nu au fost sistate decât livrările care treceau prin Ucraina. Este una dintre concluziile The Economist, într-un material intitulat „Cum va rezista Europa dacă Rusia taie complet gazele?”, care a fost publicat cu scurt timp înainte de începerea războiului din Ucraina.

Calculele făcute de Jaime Concha de la Energy Intelligence și citate în articolul revistei britanice arată că o întrerupere completă a gazului prin conducte către Europa (fără a ține cont de penalități și calculând la prețul mediu din trimestrul al patrulea din 2021) ar însemna pierderi zilnice pentru Gazprom între 203 și 228 de milioane de dolari. Prin urmare, dacă un astfel de embargo ar dura trei luni (ținând cont de faptul că primăvara cererea de gaz scade la doar 60% față de ianuarie, iar acum ne apropiem de sezonul cald), pierderile ar ajunge la aproximativ 20 de miliarde de dolari. Este o sumă impresionantă pentru multe economii, nu neapărat și pentru cea a Rusiei, care, înainte de a fi lovită de barajul de sancțiuni occidentale, avea rezerve de aproximativ 600 de miliarde de dolari.

Dacă arma cu gaz a lui Putin pare încărcată, nici statele europene nu sunt mai prejos. Tot The Economist nota că, spre deosebire de criza din 2009, statele europene sunt ceva mai pregătite pentru o tăiere a gazului, chiar dacă pe termen scurt, efectele vor fi dureroase.

Dacă vreți să înțelegeți de ce statele europene pot rezista mai bine decât este percepția generală în fața unei tăieri a gazului rusesc, găsiți aici analiza The Economist.


Mai multe pe această temă

De asemenea, mai venim cu două recomandări pe aceeași temă. Pentru a avea un tablou complet, Financial Times a publicat o analiză interactivă în care puteți vedea cât de multă nevoie au statele europene de gazul rusesc. 

De asemenea, Panorama a analizat în detaliu soluțiile care pot duce la ruperea de depența de gazul rusesc: Concret, cum se poate rupe Europa de gazele rusești la iarnă


Germania trimite sisteme antiaeriene Gepard în Ucraina

Executând o voltă după ce a ezitat săptămâni la rând, cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, a anunțat într-un final că va trimite tehnică militară în Ucraina. Aproximativ 50 de tancuri cu sisteme antiaeriene vor ajunge în Ucraina, Germania încercând astfel să contracareze criticile potrivit cărora a fost prea lentă în furnizarea de echipamente militare către Ucraina devastată de război.

Anunțul marchează o schimbare notabilă pentru cancelarul Olaf Scholz, scrie Politico, într-un material intitulat „Germania aprobă trimiterea de tancuri în Ucraina, cedând presiunilor”. Nu mai departe de săptămâna trecută, Olaf Scholz excludea trimiterea de tancuri germane în Ucraina, insistând că ar fi mai logic ca țările din flancul estic al NATO să ofere Kievului tancuri vechi din epoca sovietică, pe care armata ucraineană știe să le folosească. 

Sistemele antiaeriene Gepard pe care Germania a acceptat să le trimită în Ucraina pot acționa în orice condiții meteorologice și sunt construite pe șasiul tancului Leopard 1. Ele pot fi îmbunătățite cu rachete antiaeriene Stinger. Sistemul, proiectat în anii ‘60, a fost îmbunătățit de câteva ori cu sisteme de ultimă generație și a reprezentat, până în 2010, când a fost înlocuit, principalul sistem mobil de apărare antiaeriană al armatei germane.

Deși au fost scoase din uz, multe dintre aceste tancuri se află la compania germană de apărare Krauss-Maffei Wegmann, care și-a manifestat interesul de a recondiționa vehiculele și de a le vinde Ucrainei.

Problemele nu se opresc însă aici. Elveția, un furnizor cheie de muniție pentru Gepard, poate reprezenta o dificultate. Această țară a interzis exportul de astfel de muniție către Ucraina, potrivit presei elvețiene. 

Pe de altă parte, în Germania, adversarii politici ai lui Scholz îl împing să meargă mai departe. Roderich Kiesewetter, deputat care coordonează politica externă a CDU, a calificat mișcarea drept „un prim pas bun”, dar a susținut că decizia de a expedia tancurile Gepard, cunoscute pentru manevrarea și întreținerea complexe, arată „argumentația contradictorie a guvernului german și comunicarea neclară”. Deputatul german susține că, în aceste condiții, sisteme mai puțin complicate, cum ar fi Mader, vehiculul de luptă al infanteriei, Leopard, sau sistemele de artilerie „ar trebui să fie, de asemenea, disponibile pentru livrare directă”.

România are și ea în dotare 36 de vehicule blindate care formează complexul antiaerian autopropulsat Gepard și care au fost primite de la Germania la începutul anilor 2000. În octombrie 2020, România a dislocat pentru prima dată sistemele Gepard în afara țării, într-o misiune NATO în Polonia. În aprilie 2021, România a trimis din nou blindate antiaeriene Gepard, tot în misiunea din Polonia.

Dacă vreți să citiți mai multe despre decizia cancelarului german de a trimite sistemele Gepard în Ucraina, găsiți aici analiza din Politico.

Cine vine după Putin

„Pentru numele lui Dumnezeu, omul ăsta nu poate rămâne la putere!” Dacă acum câteva săptămâni, această exclamație a președintelui Biden stârnea controverse, Foreign Affairs vine acum cu analiză pornind tocmai de la această ipoteză: ce s-ar putea întâmpla dacă Putin chiar ar pleca de la Kremlin. Fără a intra în teorii ale conspirației, materialul intitulat „Lupta pentru putere după Putin” pleacă de la ideea vârstei președintelui rus – 69 de ani, și a stării lui de sănătate, despre care se tot vehiculează că ar fi precară.

Departe de a fi un eveniment care să aducă stabilitate, sfârșitul inevitabil al regimului lui Putin va fi un moment incert și probabil periculos pentru Rusia.

În ultimele două decenii, Putin s-a menținut la putere prin slăbirea regulilor și instituțiilor țării, eliminând gardurile de protecție care ar fi asigurat un transfer ordonat de putere. Deși Constituția Rusiei prevede mecanismele prin care este ales noul președinte, practic, este mai probabil ca succesorul lui Putin să vină din rândul unei elite care se va lupta pentru putere, scrie Foreign Affairs.

În ultimii 20 de ani, Putin a diminuat puterea instituțiilor oficiale și s-a pus pe el însuși în centrul cercului de putere. A rescris de două ori legea fundamentală, pentru a-și prelungi durata mandatelor și apoi pentru a face posibil să rămână la putere până în 2036. A făcut aproape imposibilă existența opoziției. 

Cel mai probabil scenariu, scrie Foreign Affairs, este ca, în cazul în care plecarea lui Putin de la putere se va face în mod neașteptat, succesorul, în cele două săptămâni până când ar trebui să fie organizate noi alegeri, să fie premierul Mihail Mișustin, după cum este și cadrul legal. Acest lucru i-ar da un avantaj considerabil în lupta pentru succesiune.

Fost șef al fiscului din Rusia, Mișustin e relativ nou venit pe scena politică la nivel înalt. Fără a avea un background legat de KGB și nefiind nici originar din Sankt Petersburg – acestea fiind cele două facțiuni care formează acum cercul lui Putin, nu există nicio garanție că va putea să țină laolaltă coaliția fracționată pe care se sprijină Kremlinul. Așa că membrii celor două tabere s-ar putea teme că el va căuta să le erodeze puterea și averea. E ceea ce a făcut Putin cu unii asociați proeminenți ai lui Elțîn după ce a preluat puterea. Ca urmare, Mișustin ar putea ajunge să se lupte pentru a-și consolida autoritatea, lăsând deschisă posibilitatea unor provocări electorale sau chiar extralegale pe parcurs. Or, niciuna dintre aceste variante nu ar fi de bun augur pentru stabilitatea Rusiei.

Lista posibililor succesori este completată și de alte nume cunoscute, de la ministrul Apărării, Serghei Șoigu, la fostul președinte și actual vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev. 

Dacă vreți să citiți mai multe nu doar despre provocările pe care le-ar presupune ieșirea din scenă a lui Putin, dar și despre longevitatea regimurilor autocratice după dispariția liderilor, puteți citi aici analiza Foreign Affairs.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.



Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc