Panorama războiului

Dacă-i musai, Rusia se retrage cu plăcere, neutralitatea Ucrainei are nuanțe și lecții din războaiele SUA

Computer Hope Guy
La 1 mai 2003, George W. Bush susținea un discurs care avea să-i bântuie președinția, pentru că anunța prematur „misiune îndeplinită” în Irak, la o lună și jumătate de la începerea operațiunii americane. Războiul din Irak avea să mai continue încă opt ani de zile / foto: Profimedia

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul lumii.

Astăzi, vorbim despre noile negocieri de pace din Turcia și explicăm ce înseamnă anunțurile făcute de ambele părți la finalul întâlnirii; pentru că Ucraina a pus oficial pe masa discuțiilor posibilitatea adoptării unui statut neutru, vedem în ce ar consta el; în fine, vorbim despre cum seamănă – și cum nu – eșecul rusesc din prima lună de război cu intervenții militare americane din ultimele decenii și cum ne-am putea folosi acum de aceste lecții, în Ucraina.

Iată cum arată Panorama războiului, la finalul zilei de 29 martie 2022:

Cronica unei retrageri anunțate și reinterpretate

A patra rundă de negocieri de pace, desfășurată din nou în Turcia, a adus, în sfârșit, motive de optimism precaut cu privire la un eventual progres. Nu e mult, dar e mai mult decât am văzut după discuțiile precedente. 

Înainte de progrese, știrea zilei despre retragerea „reinterpretată” a Rusiei: tabăra rusă a anunțat că își va „reduce drastic” atacurile și activitatea militară din nordul Ucrainei, în jurul capitalei Kiev și al orașului Cernihiv – adică fix zonele în care armata lui Vladimir Putin nu a reușit să câștige teren după o lună de război și zonele din care Moscova își anunțase deja, deși folosind un alt limbaj, retragerea încă de zilele trecute.

Rușii au „rebrand-uit”, însă, decizia sub forma unei dovezi de bună credință – „pentru a spori încrederea reciprocă în vederea continuării negocierilor și a semnării unui acord de pace cu Ucraina”.

Acest discurs al „noii faze” a războiului rus din Ucraina a fost dublat și de ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, care a reapărut în public după o absență intens speculată de mai bine de două săptămâni.

Tabăra ucraineană vede deja semne că cel puțin anumite unități ruse și-au început retragerea din nordul țării.

rusia ucraina negocieri pace turcia erdogan
Gazda negocierilor de pace, președintele turc Recep Tayyip Erdogan, le vorbește celor două delegații, înainte de începerea discuțiilor de la Istanbul / foto: Profimedia

În ceea ce privește evoluția negocierilor și micile progrese, Ucraina s-a declarat dispusă să accepte un statut neutru – traducere: să nu mai aibă ca obiectiv aderarea la NATO, acum trecută ca obiectiv de țară în Constituție, și să nu permită pe viitor instalarea de baze NATO pe teritoriul său. Dar asta doar după ce acordul ar fi aprobat de ucraineni într-un referendum și ar trece pe urmă și de Parlament – e un „dacă” mare.

Ce cere Kievul în schimb, după cum am mai explicat și aici, sunt garanții de securitate din partea unor țări care și-ar asuma acest rol (unele surse spun că SUA, Marea Britanie și Turcia sunt printre posibilii garanți, alte surse pun pe listă Polonia, Canada și Israel). Practic, Ucraina cere să aibă un echivalent al Articolului 5 al NATO privind apărarea colectivă și să fie protejată pe viitor. De amintit aici că țara a mai avut garanții de securitate în trecut, ba chiar din partea Rusiei, care o atacă azi.

Cele două tabere au discutat și despre Crimeea. Ucraina ar fi propus ca statutul Crimeei să fie obiectul unor consultări bilaterale pe parcursul următorilor 15 ani. Un alt progres pare să se fi înregistrat și în tratativele pentru o discuție unu la unu între Vladimir Putin și Volodîmîr Zelenski, odată ce negociatorii vor fi agreat un prim format al unui acord de pace.

Un detaliu important: toate subiectele pe care Ucraina spune că le-a pus pe masă sunt precondiționate de o încetare completă a focului.

Imaginea la zi a negocierilor de pace și a situației de pe front, în acest material din Financial Times.

Pentru context, o interpretare a „noii faze” a invaziei ruse găsim într-o analiză semnată în The Atlantic de Eliot A. Cohen, profesor la Johns Hopkins University și fost consilier în cadrul Departamentului de Stat american. El spune că nu avem niciun motiv pentru a crede că obiectivul rus privind subjugarea Ucrainei și instalarea unei noi conduceri la Kiev s-a schimbat în vreun fel, cu tot cu evoluțiile umilitoare din prima lună de război și cu noua repliere a armatei ruse în sudul și estul țării. 

În perioada următoare, am putea vedea că Rusia va juca această carte a mâinii întinse peste masa negocierilor, a micilor concesii, retrageri artificiale sau scurte încetări ale focului, în schimbul unor concesii mult mai importante din partea Ucrainei sau a Vestului (ne gândim aici la ridicări de sancțiuni, de exemplu).

Coaliția internațională trebuie să aibă mare grijă ce oferă în schimbul unor promisiuni de pace, atrage atenția Cohen, care crede că Occidentul va trebui să continue să descurajeze mediul de business să nu se întoarcă în Rusia, pentru că Rusia lui Vladimir Putin va rămâne un stat foarte periculos și după un eventual acord de pace în Ucraina. „Orice om moral vrea ca acest război să se încheie și să nu mai vadă atâta suferință. În același timp, orice om sănătos la cap va înțelege că mizele sunt uriașe. Chiar dacă armele nu mai trag o vreme, asta va însemna doar finalul primei faze a luptei”, scrie autorul. Articolul integral, AICI

„Neutralitatea” Ucrainei s-ar putea traduce diferit în rusă

Pentru că neutralitatea viitoare a Ucrainei (statut la care Ucraina a renunțat oficial în 2014, după anexarea Crimeei de către Rusia) pare să fie cel mai discutat subiect din jurul negocierilor de pace, iată o analiză VOX care explică foarte bine ce ar însemna ținerea țării în afara NATO.

Una dintre probleme ar putea veni din simpla definiție a termenului – Rusia nu pare să înțeleagă același lucru prin „neutralitate” pe care îl înțeleg Ucraina și aliații NATO. Să nu uităm că Putin a început acest război cu nemulțumiri care mergeau dincolo de scenariul aderării Ucrainei la NATO. Obiectivul rus cu privire la „demilitarizarea” țării invadate ne spune că nu e vorba doar despre locul Ucrainei înăuntrul sau în afara Alianței Nord-Atlantice, atrage atenția analiza de pe platforma americană.

„O Ucraina neutră le-ar putea suna bine tuturor. Dar neutralitatea funcționează doar când țările văd că e în interesul lor politic și de securitate să respecte acest statut. Cum bombele continuă să lovească Ucraina, nu e clar că Rusia e de această părerere”, scrie Vox.

Spune-mi cum se termină. „Ironia din Ucraina pentru SUA”

Blocat într-o bulă emoțională și ideologică, Vladimir Putin a făcut câteva greșeli elementare, dar cu mize importante în plan strategic, scrie Foreign Affairs despre cum percep analiștii americani partea rusă a războiului. Acum, vedem „un urs furios și rănit care e blocat într-un dezastru și, drept urmare, atacă din frustrare, în loc să ia calea rațională a retragerii”.

Totuși, crede autorul analizei, există o „ironie” aici: felul în care americanii descriu greșelile lui Vladimir Putin sunt un „rezumat decent” nu doar al experienței sovietice din Afganistan (1979-1989), ci și „a unei mari părți din politica de securitate a SUA din ultimele decenii, incluzând războaiele din Vietnam, Afganistan și Irak”.

Vladimir Putin nu e primul președinte de „putere militară alfa” care s-a trezit într-un război pe care l-a început, dar pe care nu-l poate câștiga, dar nici nu știe cum să-l abandoneze fără a fi umilit. 

„Washingtonul a avut în repetate rânduri intervenții militare cu așteptări extravagant de nerealiste, în care și-a supraestimat propriile capabilități și, în același timp, și-a subestimat adversarii, crezând că ei (americanii, n.r.) vor fi iubiți, nu urâți și că își vor putea instala cu ușurință proprii oameni la putere. În repetate rânduri, după ce s-a lovit de aceleași realități dure din teren de care se lovește și Putin acum, America a încercat să forțeze un avans, pentru ca până la urmă să ia decizia de a abandona strategia și a face cale întoarsă.” – Foreign Affairs

Fără a pune semnul egal între motivele și metodele folosite – în mare parte –  în aceste războaie americane și invazia absolut nejustificată și brutală a Rusiei în Ucraina, analistului din Foreign Affairs subliniază că, totuși, la nivel strategic, asemănările există.

Și tocmai pentru că avem lecțiile americane din istoria ultimelor decenii și țările pe care americanii le-au invadat fără succesul garantat cu care au plecat la drum, putem să privim într-o cheie nouă și colțul în care s-a pus singur Vladimir Putin.

Poate de aici putem să ne dăm seama care poate fi drumul spre pace – „Washingtonul se poate inspira acum din lecțiile trecute și poate folosi strategiile și tacticile care i-au dat cele mai mari bătăi de cap”.

Una dintre aceste lecții e să vedem un joc mai „murdar”, în care rușii să aibă de gestionat numeroase dispozitive explozive improvizate plantate peste tot în drumul lor, pe modelul insurgenței afgane sau irakiene, eliminarea colaboratorilor și alimentarea frustrării ruse că nu doar invazia e sortită eșecului, ci și orice formă de ocupație stabilă, continuă articolul.

În fine, poate cea mai importante lecție din invaziile americane care se aplică și în cazul războiului rusesc din Ucraina e aceasta: dacă nu poți să spui o poveste convingătoare despre cum se va sfârși un război, mai bine nu-l începe. Textul integral, aici.

Despre lupta pe povestea acestui război, Panorama a scris AICI și AICI.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Alina Mărculescu Matiș

Redactor-șef Panorama.ro

E jurnalistă cu peste 15 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondentă la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește subiectul
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    3
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x