Salariile profesorilor. După grevă, e cazul să vorbim și despre majorări în funcție de performanța la clasă?

Plata profesorilor, în funcție de performanță?

Panorama: În ce măsură s-ar putea aplica plata în funcție de performanță în cazul personalului didactic? În Sănătate, unde salariile au fost majorate, se vorbește despre acest mecanism, dar nu a fost implementat în vreun fel până în prezent.

Profesorul Mircea Miclea.: Ar trebui aplicat acest model, pentru că, altfel, calitatea personalului care va lucra în învățământ se va deteriora în continuare. Orice absolvent care are multe alte opțiuni mai bine plătite, bineînțeles că le va alege pe acelea, în dauna unei cariere didactice. Vor ajunge să lucreze în sistemul de educație doar cei care au cu adevărat o vocație pentru așa ceva, ceea ce se întâlnește destul de rar, sau cei care sunt mai puțin pregătiți ca să facă față altor oportunități din piața muncii.

Panorama: Care sunt consecințele nivelului scăzut de salarizare din sistemul de educație?

Mircea Miclea: O mărire substanțială a salariilor este obligatorie, dar, în același timp, această mărire trebuie să fie diferențiată în funcție de performanță. Iar performanța poate fi măsurată comparând profesorul cu el însuși. Spre exemplu, un învățător la clasele I-IV are o primă evaluare la clasa a II-a. Acolo, clasa lui are o medie care are o anumită diferență, în sus sau în jos, față de media pe județ sau față de media națională.

Ulterior, același învățător are o a doua evaluare, la clasa a IV-a. Și, din nou, are o anumită medie și o anumită abatere de la media națională sau județeană. Ideea este să-l compari pe acel învățător cu el însuși și să vezi cum s-a modificat abaterea de la clasa a II-a față de cea de la clasa a IV-a. Adică ai un metric comun. Nu îl compari cu un profesor de la Școala Centrală, ci îl compari pe el cu el.

Panorama: Adică îi vezi evoluția.

Mircea Miclea: Exact, poți să vezi ce a făcut el doi ani de zile la clasă, astfel încât să modifice ceva din performanțele școlare ale elevilor lui. E o măsură obiectivă. Unii dascăli vor aduce valoare adăugată, prin urmare ei trebuie recompensați. Alții, în schimb, nu vor aduce valoare adăugată. Fie au pierdut vremea sau chiar au înrăutățit performanțele elevilor. Iar aceștia din urmă nu trebuie să beneficieze de măriri salariale.

Panorama: Cât de mare este decalajul dintre elevii pregătiți în mediul urban și cei pregătiți în rural?

Mircea Miclea: La fel cum se întâmplă în sistemul medical, principalul factor care asigură calitatea serviciilor este prezența unui specialist. În cazul educației, specialistul trebuie să fie un dascăl bun, bine pregătit. Din păcate, calitatea profesorilor care predau în mediul rural din România este mai slabă, per ansamblu. Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu sunt și oameni pregătiți care predau la sate. Însă, la fel ca și în Sănătate, primele posturi care se ocupă sunt cele din mediul urban.

Școala, ca „mecanism de accentuare a discriminării”

Panorama: Când sunt identificate primele diferențe dintre elevi, în funcție de unde învață?

Mircea Miclea: La Evaluarea națională de la clasa a II-a. Atunci se constată diferențe semnificative între performanțele elevilor din mediul rural și cei din mediul urban. Ceea ce este și mai trist este că diferența aceasta, decalajul din perspectiva pregătirii, crește de la o evaluare la alta, culminând cu Evaluarea Națională, unde vedem discrepanțe majore din perspectiva pregătirii.

Panorama: Cum ar putea fi estompate aceste diferențe despre care vorbiți?

Mircea Miclea: Una dintre soluții o reprezintă platforma națională de e-learning și o blibliotecă școlară virtuală, instrumente care se regăsesc în lege din 2011. Cu ajutorul lor, poți, ca elev, să ai acces la lecții predate de cei mai buni profesori. Le poți accesa, indiferent ce profesor ai la clasă. Te uiți la acea lecție până ajungi să înțelegi. Atunci când există o astfel de platformă, inclusiv profesorul din sat e motivat să facă ceva care să-l scoată și pe el în evidență.

Această soluție tehnică, foarte clară, care putea fi implementată, va fi mereu importantă, pentru că nu o să avem niciodată atâția profesori buni în țara asta astfel încât ei să fie distribuiți și la sate, și la orașe. Dar poți, cu ajutorul platformei, să le oferi tuturor lecțiile celor mai buni profesori, înregistrate. Acesta e viitorul.

„Hibe în legislație”

Panorama: De ce este înlăturarea profesorilor neperformanți de la catedră este o misiune atât de dificilă?

Mircea Miclea: Pentru că avem hibe în legislație. Și vă spun unde sunt acele hibe. Înainte de Legea Educației Naționale de 2011, profesorii, conform statutului personalului didactic, erau angajați ai sistemului național de învățământ, nu ai școlii. Am reușit să scriu, la vremea respectivă, niște articole de lege în care profesorul era angajatul școlii. Din păcate, acele articole au fost scoase din legislație. Prin urmare, un profesor nu este angajatul școlii, ci al sistemului național de educație.

Și de aici se ajunge la fel de fel de situații. Spre exemplu, chiar dacă toată lumea știe că un profesor are performanțe slabe la clasă, și există inclusiv dovezi în acest sens, profesorul respectiv nu pățește nimic. Directorul unității de învățământ poate lua niciun fel de măsuri pentru că profesorul nu este angajatul lui. Nici măcar salariul nu i-l poate mișcora. Prin urmare, nu poți să scapi de cei care sunt slab performanți.

Panorama: Care sunt soluțiile?

Mircea Miclea: Nu prea sunt. Acei profesori pot fi mutați, eventual, la o altă școală. Doar că ajungi să îi nenorocești fie pe copiii de la școala A, fie pe cei de la școala B. Pot număra pe degete cazurile de profesori care au fost dați afară din învățământ. S-a întâmplat strict pentru că au făcut fapte foarte grave, de natură penală. La noi, nimeni nu a fost dat afară pe criterii de performanță. Asta e hiba majoră din legislație: profesorii nu sunt angajații școlii în așa fel încât directorul școlii, împreună cu consiliul de administrație, să poată lua măsuri.

Panorama: Cum e în străinătate?

Mircea Miclea: În majoritatea statelor europene, cadrele didactice sunt angajate ale școlilor. Dacă profesorii sunt slab performanți, se începe cu penalizări salariale, după care sunt concediați, pur și simplu, și sunt angajate alte cadre didactice. Păi, cine își mai dă elevul la o școală unde cadrul didactic este slab pregătit, din moment ce există alternative? E altceva în străinătate.

Sătui de reforme

Panorama: Cum vedeți propunerea din legile Educației, lansate în dezbatere la începutul acestui an, conform căreia masteratul didactic va fi generalizat? Va face profesia una mai atractivă?

Mircea Miclea: Formarea prin masterat didactic era deja scrisă în lege din 2011. Acum se reia discuția ca și cum ar fi ceva nou. Nu e nicio noutate. Pur și simplu articolele respective au fost suspendate. Nu s-a pus în practică. De ce? Pentru că a fost o opoziție în primul rând a pedagogilor din universități, ca nu cumva să piardă finanțarea pe studenții pe care îi aveau la formare prin intermediul departamentului de pregătire a personalului didactic. Și, atunci, s-au opus acestor măsuri, iar Ministerul Educației nu a fost motivat să le pună în practică.

Panorama: În cât timp se vor vedea efectele unor potențiale modificări?

Mircea Miclea: Orice măsură de optimizare în educație nu are efecte imediate. De aceea, politicienii nu sunt interesați de educație, pentru că nu au beneficii electorale. Preferă să repare niște trotuare sau niște podețe, unde efectele se vor vedea imediat.

În schimb, efectele unei schimbări în educație se văd după cinci ani, șapte ani, chiar zece ani. Dacă, spre exemplu, schimbi un curriculum, trebuie să treacă cinci ani astfel încât să vezi efectele. Totul e mai lent decât în alte sisteme, dar tocmai de asta trebuie gândit strategic atunci când vorbim de educație, și nu conjunctural.

Panorama: Cât de mult au contribuit schimbările frecvente de miniștri la ceea ce vedem acum în sistem – calitate scăzută, nemulțumire, decalajele despre care am vorbit?

Mircea Miclea: Este unul dintre factorii dăunători. Aș vrea să subliniez că mulți au venit cu ideea că fac reformă când, de fapt, au făcut schimbări. E o diferență majoră între o schimbare și o reformă. O schimbare înseamnă că din pixul tău ministerial schimbi ceva fără să ai vreun fel de analiză în spate, fără să ai un studiu de impact asupra a ceea ce vrei să modifici, fără să ai susținere din partea actorilor implicați.

Schimbările prezentate sub formă de reforme au dus la devalorizarea reformei, nimeni nu mai crede în așa ceva. Sigur, miniștri au fost mulți, puțini sunt cei care au încercat să facă reforme. Cei mai mulți au încercat să facă schimbări, să le vândă împachetate sub eticheta „reformă”. Și s-a ajuns în punctul în care suntem acum.

Despre Mircea Miclea

Mircea Miclea este autor, psiholog, antreprenor, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească și profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Din 1996, este președintele Asociației Române de Științe Cognitive, iar în 2001 a fost numit vicepreședinte UNESCO pentru educația și managementul academic. În 2003, a înființat Cognitrom, un centru privat de cercetare-dezvoltare în domeniul psihologiei. Profesorul Mircea Miclea a fost ministru al Educației (2004-2005) și șeful Comisiei Prezidenţiale de analizare şi elaborare a politicilor în educaţie şi cercetare (2007–2012).