România, la adolescență în UE

După 17 ani: Cum s-au schimbat viața și viitorul tinerilor români de la aderarea țării la UE

Material susținut printr-un grant acordat de Uniunea Europeană

Computer Hope Guy
Dacă tinerii nu sunt conștienți de drepturile pe care le au datorită UE, riscă să creadă discursuri populiste care promovează mitul conform căruia România e o colonie a vestului/ Sursa Foto: Inquam Photos/Adriana Neagoe

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

„România, la adolescență în UE” este o campanie Panorama, susținută de un grant european, prin care ne-am propus ca, până la alegerile europarlamentare din iunie 2024, să facem o radiografie a felului în care s-a transformat România de la aderarea la UE. În paralel, desfășurăm două campanii separate pe social media: „Romania glow-up” (pe Tik Tok) și „UE PE BUNE” (pe Instagram)


Românii care abia se născuseră la momentul aderării țării la UE, în 2007, vor vota pentru prima oară în 2024, nu doar la alegerile naționale, ci și la cele europene. România lor, singura pe care o cunosc, pare că nu a fost niciodată altfel decât europeană. Europa lor, mereu fără granițe și cu oportunități. Multe dintre aceste oportunități le sunt adresate chiar lor, noilor generații, pentru un start cât sprinten la trecerea pragului către maturitate. Iar pentru tinerii români asta a însemnat mult.

Totuși, astăzi, mulți dintre cei tineri iau ca pe un dat unele beneficii venite la pachet cu aderarea, par ceva firesc. În asta stau, după cum vom vedea, și niște pericole pentru democrație.

Viața tinerilor români este astăzi mai ofertantă și mai liberă datorită faptului că ne-am putut apropia mai ușor de celelalte state membre, prin oportunități de studiu și muncă. Din păcate însă, multe dintre programele UE rămân necunoscute pentru românii care ar putea profita de ele

  1.  Numai în 2021, peste 34.000 de studenți români au avut un semestru sau un an de studii într-o altă țară europeană, prin intermediul burselor Erasmus.
  2. Există și programe care acoperă nevoile celor care n-au avut parte de studii, printre ele numărându-se cursurile de calificare. Doar de la începutul anului și până în octombrie 2023, peste 35.000 de tineri și-au găsit de lucru prin Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), datorită finanțărilor de la bugetul asigurărilor pentru șomaj și dintr-un program european.
  3. Un alt program de succes al UE îl reprezintă Corpul European de Solidaritate. Tinerii români sunt printre cei mai implicați cetățeni europeni în voluntariat – ne aflăm pe locul al treilea în topul țărilor care au accesat astfel de proiecte.
  4. România are una dintre cele mai mari rate de șomaj în rândul tinerilor, de la nivelul UE. Aici, ne-ar fi fost de mare ajutor dacă ne-am fi folosit de garanția pentru tineret, prin care tinerii sub 30 de ani pot primi, în termen de patru luni de la pierderea locului de muncă sau la finalizarea studiilor, fie formare continuă, ucenicie sau stagiu. Din păcate însă, în trecut, România a avut cea mai mică absorbție a garanției pentru tineret.
  5. DiscoverEU este un program prin care adolescenții care au împlinit 18 ani pot să primească un permis gratuit de călătorie cu trenul prin Europa. Peste 8.300 de proaspeți majori români s-au bucurat de acest beneficiu până în prezent, conform cifrelor furnizate de biroul Comisiei Europene în România.

Primiți cu Erasmus?

Dar să începem, totuși, cu cel mai popular dintre aceste programe: bursele Erasmus, prin intermediul cărora, numai în 2021, peste 34.000 de studenți români au experimentat un semestru sau un an de studii într-o altă țară europeană. Și e un program care a tot crescut de la an la altul, după cum arată datele oficiale:

 

Erasmus este una dintre inițiativele UE care i-a fermecat cel mai mult pe tinerii din toate statele membre, ajutându-i să guste din ce înseamnă viața în altă țară, cu tot ce presupune ea – de la educație, la cultură și până la mersul societății, în ansamblul ei. În 2022, declarat și Anul European al Tineretului, s-au împlinit 35 de ani de când acest program a dat  această oportunitate. Și 25 de ani de când a început să schimbe mentalități și printre studenții români. Asta pentru că țara noastră era afiliată programului cu mult înainte de aderarea la uniune.

Dorin, un tânăr în vârstă de 30 de ani, originar din Târgu Cărbunești (județul Gorj), un oraș care, cu tot cu satele din împrejurimi, are doar 7.600 de locuitori, a reușit să vadă pentru prima dată o altă țară datorită acestui program.

„Am fost motivat de ocazia de a putea să vizitez pentru prima oară o țară străină, fiind foarte tânăr la momentul respectiv și cu venituri limitate. Dar mi-a fost foarte frică, îmi amintesc că aproape am renunțat de cel puțin cinci ori până la semnarea contractului, dar am avut doi coordonatori minunați, atât din partea universității din Craiova, cât și din partea celei din Torun (Polonia), care m-au sprijinit”, a povestit Dorin, într-o discuție cu Panorama.

La întoarcerea în țară, tânărul și-a făcut rapid un bilanț, din care au rezultat numai plusuri: își făcuse prieteni din alte culturi și dobândise cunoștințe din tot felul de domenii, din multiple surse internaționale.

Așa că lui Dorin nu i-a mai fost teamă. A mai fost de încă două ori în Erasmus în timpul facultății, iar apoi, după absolvire, a plecat din nou peste hotare de încă patru ori, cu bursele Erasmus dedicate tinerilor până în 30 de ani. A ales să continue să acceseze acest program și după absolvire, pentru că a considerat că îl ajută să fie o versiune mai bună a sa:

„Mi s-a părut o diferență incredibilă de nivel de cunoștințe, între mine de dinainte de Erasmus și după Erasmus. Dacă până să ai parte de o experiență Erasmus te consideri o persoană inteligentă, deschisă la minte, atunci ce a spus Socrate se adeverește: nu știi nici măcar ce nu știi”.

Un mit: românii sunt mai prost tratați în Erasmus

Au fost de-a lungul timpului multe voci populiste care au strigat însă că programele Erasmus pentru români oferă condiții mai proaste decât pentru celelalte state membre. Nimic mai fals, după cum a explicat într-un dialog cu Panorama, Francesca Cristea, Head of Policy & Programs pentru Europuls – Centrul de Expertiză Europeană, ONG care a primit, în 2022, premiul Charlemagne pentru tinerii europeni.

„Erasmus e un program care, tocmai, a fost clădit pe ideea posibilității ca un tânăr din orice parte a Europei să poată să beneficieze de același sistem ca orice alt tânăr din orice altă țară. Nu, românii nu sunt tratați mai prost, toată lumea are același număr de credite, același dosar și așa mai departe”, punctează Cristea.

„Sigur, pot exista orașe sau anumite regini europene cuprinse de extremism. De exemplu, eu am fost cu Erasmus în Barcelona la un an după referendumul pentru autonomie. A fost o atmosferă foarte încărcată, pe care am resimțit-o, dar nu am resimțit-o către mine, ci către toți erasmușii”.

Totuși, deși condițiile nu sunt mai proaste, bugetul studenților români în Erasmus este mai mic. Nu e vorba însă de o discriminare la adresa românilor, ci despre un calcul matematic cât se poate de logic în acest angrenaj al mecanismului european.

Cuantumul bursei Erasmus se calculează pe baza PIB-ului fiecărei țări. Prin urmare, bursa unui student din Spania, de exemplu, va fi mai mare cu câteva sute de euro față de cea a unui student român, chiar dacă amândoi merg la Paris sau Praga. Apare această diferență, dar nu e în sine un obstacol de netrecut, cum nu e nici o dovadă de discriminare. E pur și simplu formula de calcul, pentru că fiecare stat membru contribuie într-un anumit fel la bugetul UE, pe baza propriei economii”, a explicat pentru Panorama Miruna Troncotă, lector în Departamentul de Relații Internaționale și Studii Europene din cadrul SNSPA.

Cum rămâne cu tinerii fără studii superioare?

Erasmus se adresează însă tinerilor dintr-o anumită categorie, cei din învățământul superior și cu părinți cu venituri cel puțin medii, „care să poate să garanteze pentru tine în caz că se întâmplă ceva, să poată trimite o sumă de bani echivalentă cu bursa”, potrivit lui Troncotă. Așadar, bursa este disponibilă în fapt unei categorii restrânse, dacă ne gândim la toată populația tânără a țării.

Totuși, există și programe care acoperă nevoile celor care n-au avut parte de studii, printre ele numărându-se, de exemplu, cursurile de calificare, desfășurate prin intermediul Fondului Social European. Dacă aruncăm o privire către obiectivele unui segment din acesta, Programul Operațional Capital Uman (POCU) 2014-2020, prioritatea a fost combaterea șomajului în rândul tinerilor din zonele în care, la acel moment, rata șomajului pe această categorie depăşea 25%. Adică regiunea Centru (31,7%), regiunea Sud-Est (31,3%) și regiunea Sud Muntenia (30,2%), după cum se arată în documentația programului.

Următoarea prioritate era îmbunătățirea situației tinerilor din categoria NEET (Not in Education, Employment, or Training – n.r.), adică a cetățenilor cu vârste între 15 și 29 de ani, fără loc de muncă și care nu urmează nicio formă de învățământ și nu participă la vreo activitate de formare profesională.

„Au fost multe cursuri de calificare finanțate de fonduri europene la agențiile de șomaj teritoriale din țară, care efectiv dădeau o calificare în urma unui curs de două-trei luni, gratuit. Deci tânărul nu trebuia să plătească nimic, lua o calificare și în baza ei își găsea un loc de muncă. Asta este o facilitate foarte bună, pentru că știm bine că, la nivel social, România nu are atât de multe programe și scheme prin care să ajute tinerii la început de drum. Or, eu cred că acest program se numără printre cele care au avut un impact vizibil asupra oamenilor în ultimii 15 ani”, mai punctează lectorul universitar Miruna Troncotă.

Doar de la începutul anului și până în octombrie 2023, 35.700 de tineri au fost sprijiniți de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), cu ajutorul finanțărilor de la bugetul asigurărilor pentru șomaj și din programul POCU 2014-2020, conform datelor publicate de ANOFM.

Românii, campioni la acțiuni de voluntariat

Dincolo de mobilitate, o altă valoare promovată de UE prin programele sale este solidaritatea. Iar în acest sens, unul dintre programele de succes îl reprezintă Corpul European de Solidaritate. Un detaliu puțin cunoscut e că tinerii români sunt printre cei mai implicați cetățeni europeni în voluntariat.  

Lansat la finalul anului 2016, Corpul de solidaritate a venit ca o alternativă la Erasmus, la care orice tânăr (18-30 de ani) poate participa, chiar dacă nu este înscris într-o universitate. Acesta poate să se alăture unor acțiuni de voluntariat, să facă stagii plătite sau să primească contracte de muncă într-un domeniu pe care își dorește să-l încerce – pe plan național sau internațional.

La nivelul UE, între 2018 și 2020, aproximativ 3.500 de tineri din statele membre au fost implicați în acțiunile Corpui de Solidaritate, prin intermediul a 300 de proiecte, pentru care s-au alocat peste 11,5 milioane de euro. 

solidaritate
România, pe locul 3 în top 10 țări participante în proiecte de voluntariat/ Sursa Foto: www.suntsolidar.eu

De altfel, după ce se termină contractul facilitat de corp, companiile sau ONG-urile pot prelungi contractele tinerilor pe termen nedeterminat.

Troncotă consideră că impactul acestui program este mare, pentru că depășește granițele spațiului academic, oferind o șansă de lărgire de perspectivă și de angajare unui tânăr.

„Ca sume acordate, e același principiu ca la Eramsus, doar că aici sunt mai mari, pentru că vorbim de un program de muncă de opt ore. Prin urmare, din acea sumă îți poți asigura cazarea, viața de zi cu zi în orice alt stat din UE, ceea ce pentru foarte mulți tineri a reprezentat un start în carieră. Pentru că poți vedea dacă pasiunea pe care tu o ai pentru un domeniu se poate transforma într-o carieră”, a detaliat lectorul.


Citește și:
Tu ai lucra gratis? Pas înainte pentru interzicerea internship-urilor neplătite și abuzive în UE

Avem cei mai mulți șomeri tineri din UE

Tot la capitolul locuri de muncă, deși rata generală de șomaj a României este sub nivelul UE și al zonei euro, strict la nivelul tinerilor, avem a doua cea mai mare rată de șomaj. Asta se traduce prin diverse probleme: o inserție lentă a noilor absolvenți pe piața muncii sau supracalificarea unor tineri.

0 %
dintre tinerii români între 15 și 29 de ani nu muncesc, nu studiază și nici nu urmează vreun curs de pregătire (sursa: Eurostat)

Aici ne-ar fi fost de mare ajutor dacă ne-am fi folosit de garanția pentru tineret, prin care tinerii sub 30 de ani pot primi, în termen de patru luni de la pierderea locului de muncă sau de la finalizarea studiilor, un job, formare continuă, ucenicie sau stagiu.

Din păcate însă, până acum, România a avut cea mai mică rată de absorbție a garanției pentru tineret, după cum a punctat Francesca Cristea:

„În România, nu a fost urmată rețeta din celelalte țări, unde s-au făcut parteneriate la nivel de organizații de tineret, de centre de tineret, tocmai pentru a-i identifica pe acești tineri și a-i pune într-o rețea”.

Altfel spus, vestea despre acest program nu a ajuns la românii care ar fi avut nevoie de el, iar dacă a ajuns, în multe cazuri, informațiile au fost transmise într-un limbaj instituțional. O concluzie pe care o regăsim și în raportul de țară realizat de Comitetul pentru Ocuparea Forței de Muncă al UE cu ocazia primului exercițiu al garanției, care a ajuns la doar 14% din tinerii NEET români. A fost o „coordonare ineficientă dintre educație, angajare și sectoarele sociale”, după cum trage linie raportul citat.

Online & offline: am mers mai ieftin și mai rapid

De când am aderat la Uniunea Europeană, în urmă cu 17 ani, România s-a schimbat la față și în mentalități.

Sigur, mai avem multe de reparat – sistemul de sănătate și cel educațional o știu cel mai bine. Însă indicatorii ne arată o dezvoltare economică semnificativă cu trecerea anilor, mai ales dacă ne uităm la evoluția PIB-ului nostru de-a lungul anilor, pe care am evidențiat-o în acest material despre bilanțul României în UE: cât am plătit, cât am primit și ce ne așteaptă.

„În primii trei ani, 2007-2010, a fost o evoluție mai lentă, apoi a fost și criza economică. Dar după 2015, avem o creștere economică foarte mare a României, ajungând ca în acest an să aibă una dintre cele mai mari creșteri economice din UE”, a spus Miruna Troncotă.

Tinerii, în special cei din mediul urban, au început să resimtă schimbările aduse de aderare, care s-au tradus prin creșterea calității vieții și serviciilor.

Fără UE n-am fi avut, de pildă, tariful comun de roaming. Pentru generația tânără, să ai internet și minute nelimitate oriunde te miști în Europa pare ceva simplu și firesc. „Știm bine, cei care am prins, că trebuia să fii foarte atent, erau niște sume colosale dacă nu-ți opreai internetul sau dacă vorbeai prea mult la telefon”, a adăugat Troncotă.

Și apropo de internetul „liber”: datorită lui, mulți tineri au putut afla și accesa, la trecerea pragului către maturitate, și DiscoverEU, un program prin care adolescenții care au împlinit 18 ani pot să primească un permis gratuit de călătorie cu trenul prin Europa. Peste 8.300 de proaspeți majori români s-au bucurat de acest beneficiu până în prezent, conform cifrelor furnizate de biroul Comisiei Europene în România.

De ce e important să știm ce ne-a adus UE

Unii ar putea spune că e prea puțin important dacă știm ce drepturi am primit de când am devenit parte a comunității europene. 

Unii români, nu neapărat cei tineri, neavând o perspectivă de cunoaștere istorică comparativă, pot trăi cu impresia că lucrurile așa trebuie să fie. Din punctul ăsta de vedere, cred că este un pericol foarte mre, de-asta sunt și campaniile astea de dezinformare, care, din păcate, găsesc în tineri un mediu foarte prielnic, pentru că mulți dintre ei nu fac o corelație directă între statutul lor, condițiile lor de viață și impactul UE”, a explicat Miruna Troncotă.

Acesta e unul dintre motivele pentru care, la nivel european, s-au propus ore de cultură civică axate pe activitatea și istoria Uniunii Europene. Nevoia există. Nu trebuie să săpăm în istoria recentă mai departe de vara anului 2016, când a avut loc referendumul pentru Brexit. Atunci, am fost martorii efectelor istorice pe care le-a avut o campanie de dezinformare eficient organizată, după cum detaliază lectorul universitar:

„Acum avem toate datele să spunem că acea campanie i-a păcălit pe britanici și le-a arătat o realitate total distorsionată, eludând toate avantajele intrării Marii Britanii în UE. Pe fondul ăsta, cred eu, statele membre au o responsabilitate publică de a aduce mult mai aproape Uniunea de tineri. Pentru că UE e un organism viu, care a făcut multe progrese, dar care poate și regresa în orice moment”.

Regresele pot veni pe fondul unor partide care, ajunse la putere, ar dori ieșirea din UE (printre ele, să nu uităm, și AUR, la noi), sau prin intermediul unor campanii de dezinformare, prin care Bruxelles-ul e țap ispășitor pentru orice eveniment nefast.

Astfel de campanii se bazează de multe ori pe vechi retorici care sunt reactivate. Într-un studiu realizat pentru un volum pe care urmează să-l publice la finalul anului, Troncotă și colaboratorii săi au analizat anumite forme de euroscepticism din societatea românească. Printre cele mai vechi, utilizat încă din anii ’90, apare cel conform căruia România e o colonie a Vestului, dominată politic de UE.

Are de-a face cu o narațiune desprinsă din istoria țării, că noi am fost colonizați mereu de alții și atunci e un argument care lovește emoțional. Face apel la ideea asta de victimizare, că noi nu avem capacitate de decizie, că alții decid pentru noi. Ceea ce e o distorsiune a faptelor, România are un cuvânt de spus, suntem membri ai Consiliului European, unde toate statele decid”.

„Viitorul pornește de la nivel local”

Când mergea prin țară cu organizația Europuls, în activități de formare a tinerilor, Francesca Cristea și-a dat seama că tinerii care nu înțeleg concret ce face Uniunea Europeană nu au nici în familie un discurs care să-i îndemne să afle. A întâlnit adolescenți cu drept de vot care nu voiau să meargă să la Europarlamentare, pentru că părinții le spuseseră că acest tip de alegeri nu contează. Mai ales în orașele mici, acest tip de gândire este adesea cel mai întâlnit.

Eu cred că viitorul pornește de la nivel local și că va trebui să ne concentrăm pe acest nivel în următoarea perioadă. Pentru că înainte de pandemie, tinerii migrau către orașele mai mari, cu marile centre universitare, care erau o rampă de plecare spre universități sau locuri de muncă din afară. Acum, după pandemie, s-au schimbat lucrurile, avem acces la teleworking și foarte mulți tineri s-au întors în orașele lor. Unii caută modalități să le dezvolte, fie că ne referim la proiecte punctuale, fie că ne referim la dezvoltarea lor din punct de vedere al politicilor publice”, a explicat Cristea, care lucrează cu tinerii de peste șapte ani.

Pe asta își va axa de altfel și Europuls strategia în viitorul apropiat, să le comunice tinerilor din orașele mai mici, pe limba lor, cu ajutorul simulărilor și jocurilor de rol, cu ce se ocupă Uniunea Europeană.

Dar problema de ansamblu rămâne aceeași: stăm prost la capitolul mentalitate, căci nu știm să creăm parteneriate care să funcționeze sănătos și să atragă fonduri, că nu vedem societatea civilă și tinerii ca de la egal la egal. „Discutăm mult de tineri, dar niciodată cu ei la masă”, punctează Cristea.

Dovadă stă un alt program UE de care nu am știut să ne folosim, Dialog UE cu tinerii, prin care, o dată la un an și jumătate, fiecare stat membru trebuie să consulte tinerii pe trei tematici considerate importante la acel moment. Însă în România acest grant nu a fost niciodată consumat pe deplin, mai explică reprezentanta Europuls, pentru că a fost păstrat în minister, nefiind oferit și organizațiilor partenere.


Material susținut printr-un grant acordat de Uniunea Europeană. Articolul este complet independent editorial, nicio instituție UE nu susține și nu a intervenit în vreun fel asupra informațiilor sau opiniilor pe care le-am prezentat.

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Dana Mischie

Și-a început drumul în presă în facultate, scriind recenzii de filme și cărți pentru un blog cultural. Apoi, la master, s-a angajat la ziarul Adevărul, unde a fost pe rând redactor, reporter și apoi editor. Aici, a realizat interviuri, analize și reportaje despre personalități culturale, fenomene sociale, subiecte medicale și despre digitalizare.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
7 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    7
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x