Tineretul din ziua de azi

Școala românească e ruptă de elevii ei. Cum ar trebui să arate schimbarea, ca tinerii să învețe de plăcere

Computer Hope Guy
Foto: George Călin/Inquam.

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

În general, discuțiile despre starea învățământului românesc oscilează între nivelul slab al programei școlare și indolența elevilor: tinerii din ziua de azi nu mai învață. De ani de zile, persistă lamentările că tinerii nu mai citesc, lucru pus fie pe seama utilizării în exces a tehnologiei, fie pe programa școlară mult prea prăfuită pentru generațiile de astăzi sau pe nivelul de pregătire slab al profesorilor. Sigur ați auzit măcar o dată cum „nu se mai învață ca pe vremea noastră la școală”, de vină fiind, în funcție de interlocutor, ori elevii, ori profesorii.

E o realitate îngrijorătoare, care ne afectează însă pe toți. Nu doar pe tineri, ci și pe cei mai în vârstă, care-i acuză disprețuitor pe ceilalți de această carență. Realitatea rece e că peste 11 milioane de români nu au citit o carte în ultimele 12 luni, conform Institutului Național de Statistică.

În tot acest tăvălug de comentarii care se bat de obicei la extreme, într-o luptă dusă de obicei între generații, ignorăm o părere extrem de importantă: aceea a tinerilor. Copii, adolescenți, studenți – ei sunt cei care se află în mijlocul problemei. Ei ar trebui să ne spună cum stă treaba, în primul rând. Ce își doresc tinerii din ziua de azi de la școală?

Povestea că tineretul din ziua de astăzi e leneș și nu mai învață ar trebui virată spre o explicație de tip cauză-efect. Și mai ales examinată prin câteva întrebări mai subtile: a scăzut, cu adevărat, calitatea elevilor sau este o problemă mult mai profundă la mijloc? Mai poate sistemul educațional de astăzi să susțină noile generații de elevi?

Am stat de vorbă în primul rând cu tinerii elevi, dar și cu profesori și psihologi, pentru a căuta câteva răspunsuri la aceste probleme.

  1.  Elevii își doresc să citească mai multe texte noi, adaptate realității în care trăiesc. Asta nu înseamnă că din manuale ar trebui eliminați clasicii. Însă, copiii de azi își doresc să simtă cât de cât o conexiune cu textul pe care îl citesc.
  2. Copiii tind să abandoneze cursurile în clasele de început de cicluri de școlaritate: clasa pregătitoare și clasa a V-a. Aceste clase reprezintă momentele în care elevul trebuie să se adapteze unei noi programe, de o nouă dificultate. Tot mai puțini o fac, pentru că școala nu se adaptează nevoilor lor.

  3. „Am avut o profesoară de română în clasa a IX-a care mi-a plăcut foarte mult – ne recomanda și texte suplimentare pe lângă cele de la clasă. Așa am descoperit și alți autori, pe lângă cei obligatorii. Tot dânsa ne-a învățat să citim un text, nu ne-a pus niciodată să învățăm pe de rost un comentariu. Însă, anul următor a plecat, iar noul profesor a avut un stil foarte diferit de a preda. Ora a devenit foarte mecanică, scriam după dictare”, povestește Mihai, care termină anul acesta liceul.
  4. Cu toate că în unele școli elevii primesc teste care să determine ce profil este mai potrivit pentru ei, mulți părinți ignoră rezultatele și îi îndeamnă pe copii să aleagă un profil real, chiar dacă respectivul elev nu are înclinații spre aceste materii.

  5. În lipsa unor consilieri școlari sau a unor părinți foarte implicați și receptivi în viețile lor, refugiul multor elevi este internetul. De acolo află ce cred ei că li s-ar potrivi drept carieră în viață, nu de la profesori sau consilieri școlari. Cei mai mulți își doresc o pregătire cât mai practică, pentru că asta consideră că îi ajută în carieră.

Ce vor azi elevii de la școală?

„Mi-ar plăcea ca liceul și școala în general să se axeze mai mult pe partea de livrare a informației. Mulți profesori turuie lecțiile în loc să le predea elevilor, iar asta ne face pe noi să nu înțelegem nimic și să uităm repede informația. Mi-aș dori ca la liceu să învățăm cum este viața, de fapt”, spune Diana, 17 ani, elevă în clasa a X-a, într-o clasă cu profil intensiv de matematică-informatică.

Discuția despre textele și lecțiile vechi, rupte de realitate, prezente în manualele școlare, a fost mereu un punct sensibil.

„De multe ori, mi se pare că trăim în două lumi diferite. Simt că la școală trebuie să vorbesc și să gândesc într-un alt fel decât o fac cu prietenii, cu familia. Citim și învățăm foarte multe texte vechi, nu zic că nu sunt importante, dar mi-ar plăcea să citim texte mai moderne, mai interesante pentru ce trăim acum”, e de părere Mihai, elev în clasa a XII-a, la profilul uman.

„Ora de limba română mi se pare constructivă. Îmi place cum profesoara reușește să ne capteze atenția printr-o discuție liberă despre cartea studiată. Cărțile nu ne-au fost propuse, ci ne-au fost mai mult date ca o problemă la matematică de rezolvat, iar acest lucru nu m-a încântat. Îmi place să citesc, dar doar atunci când mi se acordă timpul necesar pentru a putea înțelege cartea și personajele, nu să ni se spună să citim un roman de 700 de pagini în 4 zile. Acest aspect îmi scade interesul”, mai spune Diana, eleva de-a X-a.

Faptul că elevii își doresc să citească mai multe texte noi, adaptate realității în care trăiesc, nu înseamnă că din manuale ar trebui eliminați clasicii. Însă, copiii de azi își doresc să simtă cât de cât o conexiune cu textul pe care îl citesc.

„Generațiile s-au schimbat, în măsura în care răspund mai greu la stimulii non-vizuali, răspund mai greu cerințelor care vizează lectura mai consistentă. Aș spune că elevii își doresc ca profesorii să fie empatici, să se joace mai mult, să ceară puțin, să lucreze mai mult la ore și să dea puțin spre deloc teme”, explică pentru Panorama Cristian Ciocaniu, profesor de limba și literatura română la Liceul Miguel de Cervantes din București.

Materiile nu mai pot fi predate ca acum 20-30 de ani sau mai mult, dacă vrei ca elevii de azi să fie atenți și implicați la clasă. E nevoie ca metodele să fie mai dinamice, mai interactive, mai stimulative, așa cum sunt și activitățile pe care copiii și tinerii generațiilor actuale iubesc să le facă în timpul liber.

Doar că acest lucru nu e atât de simplu de făcut, pe cât e de zis: în 50 de minute, este foarte greu să acoperi o programă stufoasă și foarte puțin pe placul elevilor, să transformi ora într-un prilej de discuții libere cu inserții interactive și să și ajungi să cunoști nevoile fiecărui elev, într-o clasă de 25-30 de copii. Mai ales când, deseori, un obstacol este chiar lipsa de pregătire tehnică a cadrelor didactice.

În ciocnirea cu școala, elevii abandonează

Problema abandonului școlar este o realitate tot mai prezentă în România, arată raportul privind starea învățământului românesc preuniversitar. Copiii tind să abandoneze cursurile în clasele de început de cicluri de școlaritate: clasa pregătitoare și clasa a V-a. Aceste clase reprezintă momentele în care elevul trebuie să se adapteze unei noi programe, de o nouă dificultate.

Conform raportului, principala cauză a abandonului școlar în aceste două clase e reprezentată de dificultățile de adaptare cu care se confruntă elevii, la tranziția de la un nivel de învățământ la altul, iar stilurile de predare diferite și solicitările mai complexe în plan curricular îi pun într-o dificultate foarte mare pe elevi.

Ce se întâmplă totuși în aceste două puncte majore de inflexiune din viața școlară? Este această adaptare atât de grea, încât să îl determine pe un copil să nu mai vină la școală?

„Copilul trebuie obișnuit treptat cu o programă școlară. De aceea, se începe cu bastonașe, cu culori, cu numere, ca să existe o acomodare cognitivă. Însă, așa cum este construită programa școlară acum, puntea dintre învățământul primar și cel gimnazial reprezintă o schimbare mult prea bruscă pentru elev. Acesta face cunoștință brusc cu un stil total diferit de a învăța, care îl poate copleși, îl poate speria. Iar atunci, creierul lui, asemenea unui sistem de autoapărare, spune stop, pentru că nu are instrumentele necesare pentru a procesa această schimbare”, explică pentru Panorama Ștefan Moise, psiholog.

Nu e de mirare, deci, că rata de absolvire a învățământului gimnazial a scăzut în 2023 (76,4%), față de 2022 (82,4%), pe când la liceu, în anul școlar 2021/2022, rata de absolvire a învățământului liceal (cu și fără examen de bacalaureat) a înregistrat o scădere față de anul școlar anterior, ajungând la valoarea de 70,2%.

Sursa: Raport privind starea învățământului preuniversitar din România 2022 – 2023, Ministerul Educației.

În ambele cazuri, fetele sunt cele care au rată de promovare mult mai mare față de băieți, cu o diferență de aproximativ 10 procente (52,5% pentru fete, respectiv de 38,2% pentru băieți).

Într-un final, toate aceste procente, dar și eficiența sistemului de învățământ se reflectă în integrarea acestor absolvenți pe piața muncii. Absolvirea nivelurilor superioare de învățământ crește șansele de a avea o ocupație, însă doar 17,1% din populație absolvise o formă de învățământ superior în 2023.

Având acest tablou al statisticilor în minte, te poți întreba dacă rata de abandon școlar ar putea să scadă considerabil, cu o programă care să permită integrarea mai ușoară a elevilor în învățământul liceal. Am avea o rată mai mare de absolvire a învățământului superior, dacă programa liceală l-ar încuraja pe elev să descopere care este drumul cel mai potrivit pentru el, conform abilităților acestuia?

Școala vieții vs viața școlii

Există un singur studiu care analizează conținutul manualelor de limba română, care datează însă din 2014. Realizat de profesorii de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din București, el explorează personajele care îi inspiră pe copii. 

În capitolul „Ce vrei să fii când vei fi mare? Lider sau femeie de serviciu?, vedem că ocupațiile personajelor masculine sunt de conducere și sunt diverse, pe când ocupațiile personajelor feminine sunt cele în care femeile nu își pot exprima autoritatea.

Ilustrațiile, de asemenea, sunt preponderent masculine – meserii precum arheolog sau laborant sunt ilustrate cu bărbați. Abia într-o ultimă pagină de manual, vedem reprezentată o femeie, având ocupația de femeie de serviciu.

Chiar dacă acest studiu datează de acum 10 ani, el este grăitor și acum. E un exemplu pentru cât de vechi și neadaptate realității în care elevul trăiește sunt manualele.

„Ora de limba română este destul de plictisitoare, dar nu neapărat din cauza profesorului, cât a materiei, deoarece discuțiile se învârt în jurul unei structuri pentru Bac. ⁠Consider că majoritatea materiilor sunt importante pentru cultura noastră generală, dar nu la acest nivel destul de mare, cu așa multe informații. Personal, aș fi preferat să studiem texte mai moderne, deoarece există această discrepanță dintre perioade și de multe ori nu înțelegem în totalitate operele din structura școlară”, crede Alexia, elevă în clasa a X-a.

Alteori, ca mai mereu în școală, profesorul e cheia, el face diferența când ai o programă învechită, ruptă de realitate. 

„Am avut o profesoară de română în clasa a IX-a care mi-a plăcut foarte mult – ne recomanda și texte suplimentare pe lângă cele de la clasă. Așa am descoperit și alți autori, pe lângă cei obligatorii. Tot dânsa ne-a învățat să citim un text, nu ne-a pus niciodată să învățăm pe de rost un comentariu. Însă, anul următor a plecat, iar noul profesor a avut un stil foarte diferit de a preda. Pot să spun că mi-a scăzut puțin interesul pentru că ora a devenit foarte mecanică, scriam după dictare”, povestește Mihai, care termină anul acesta liceul.

Faptul că elevii își doresc o programă mai apropiată de viețile lor și profesori care să le predea pe înțelesul lor nu înseamnă că tinerii au deveni leneși sau că nivelul lor a scăzut. Înseamnă, pur și simplu, că a sosit momentul unei reforme care trebuie să pună în prim plan nu doar adaptarea școlii la elev, ci și adaptarea elevului la viața de adult, după terminarea liceului.

Ce vrei de la viață, ca elev: uman sau real?

Este o întrebare pe care mulți părinți și copii și-o pun, într-unul din cele mai importante momente de răscruce din școală: începerea clasei a VIII-a. Însă, din cauza lipsei unei consilieri susținute din partea unui profesionist, nici elevii, nici părinții nu au, de multe ori, un răspuns în concordanță cu realitatea. Acest lucru se întâmplă și din cauza faptului că școala este deconectată de ceea ce se întâmplă pe piața muncii și nu le poate oferi acestora ghidajul de care au nevoie.

„Copiii elevi ajung la real fără să aibă abilități matematice spre fizică, chimie, informatică și ajungem în situația în care poate chiar jumătate din elevii care ajung la real nu sunt pentru real. Cum ne dăm seama de asta? Ne dăm seama că începem clasele cu 28 de elevi, iar în a XII-a, în urma transferurilor, ajungem la uman cu 38 și la real ajungem cu 17, 18, 20 elevi. (…) Acest aspect indică faptul că elevii își aleg nepotrivit specializarea”, explică Diana Ioaneș, consilier școlar la Colegiul Național George Coșbuc într-un interviu acordat în cadrul emisiunii Info EDU, de la TVR+

Cu toate că în unele școli elevii primesc teste care să determine ce profil este mai potrivit pentru ei, mulți părinți ignoră rezultatele și îi îndeamnă pe copii să aleagă un profil real, chiar dacă respectivul elev nu are înclinații spre aceste materii.

„Eu am ales profilul uman, pentru că nu sunt bun la matematică și nu cred că aș putea face față acestei materii la Bac. Însă, mereu mi-am pus probleme în ceea ce privește viitorul meu, pentru că pare că dacă ești absolventul unui profil uman, nu prea ai ce să faci mai departe în viață. M-am lovit de treaba asta și în familie, multe rude mi-au spus că ar fi fost mai bine să pot să dau la Politehnică sau la ASE, că aș avea un viitor asigurat acolo. Încă mai există preconcepția asta”, povestește Mihai, elevul de a XII-a, pentru Panorama.

E o realitate de care se lovesc mulți elevi mai ales acasă, în propriile familii. 

„Lucrez cu mulți adolescenți și îmi spun frecvent acest lucru – familia îi presează să se pregătească pentru facultăți sigure, chit că ei ar vrea, poate, să facă ceva mai creativ”, completează și psihologul Ștefan Moise.

Te ajută școala să îți dai seama ce vrei să faci în viață?

Lipsa de coordonare dintre realitățile vieții elevilor și programele și metodele de predare ale profesorilor dă naștere la și mai mult haos în școala românească, care îl dublează pe cel provocat de intervențiile structurale ale diverșilor miniștri ai Educației. Efectul este că, dacă ajung să termine totuși școala, cei mai mulți elevi români nu sunt bine pregătiți pentru ce îi așteaptă apoi.

O arată și Raportul asupra inflației pe primul trimestru din 2024, publicat de Banca Națională a României:

„Încetinirea creșterii economice a început să aibă treptat ecou și pe piața muncii, aceasta fiind însă caracterizată de un grad de inerție destul de ridicat, la care contribuie inclusiv probleme structurale precum rată redusă de participare, deficitul de personal calificat sau sistemul educațional ineficient, a cărui adaptare la cerințele pieței lasă de dorit”.

Ce rol mai are școala în a-l ajuta pe elev să aleagă un drum în viață, adaptat abilităților individuale? Și mai ales, are sistemul educațional din România pârghiile necesare să o facă?

„Este normal ca un elev să caute în școală, în profesor, un ghid. Prin intermediul școlii, un elev ar trebui să își descopere plusurile, să își dea seama ce i-ar plăcea să facă și încotro să se îndrepte mai departe. Însă, când o clasă are și 30 de elevi, este foarte greu pentru un dascăl să apuce să îl cunoască pe fiecare în parte și să îl ajute pe acel elev să se descopere”, crede psihologul Ștefan Moise.

În clasa a X-a, Diana vede școala ca pe un loc unde vii să înveți informații care să te ajute în viață și să îți formeze o anumită cultură. 

Dar nu cred că ea este cea care ne ajută să ne dăm seama ce vrem să facem. Ea ne ajută doar să creștem și să ne pregătim pentru acea carieră. Consider că pasiunile se descoperă prin practică, comunicare și experimentarea a cât mai multor activități, nu prin teorie”, spune eleva.

Ministerul Educației declara în 2022 că, până în 2027, România va avea 10.000 de consilieri școlari în școlile din țară. În prezent, numărul acestora depășește puțin 3.000, ceea ce înseamnă că un singur consilier trebuie să asigure consiliere școlară pentru nu mai puțin de 2.400 de elevi. 

În ciuda preconcepțiilor că tinerii nu ascultă, unii au nevoie măcar să audă un specialist ghidându-i.

„Mi-ar plăcea să discutăm la liceu despre ce ne dorim să facem mai departe. Eu vorbesc cu părinții acasă despre asta, dar mi-aș dori să vorbesc și cu cineva care mi-ar putea da niște sfaturi practice sau care poate ar ști cum să mă îndrume, ca să îmi dau seama la ce sunt bună”, spune Antonia, elevă în clasa a XI-a.

În lipsa unor consilieri școlari sau a unor părinți foarte implicați și receptivi în viețile lor, refugiul multora este internetul.

„Pe mine mă ajută să înțeleg ce se întâmplă în lume, dar și ce se întâmplă cu mine, în primul rând internetul. Pentru că internetul este cel mai conectat lucru pe care îl am la îndemână în momentul de față. Pot să văd clipuri care îmi explică un fenomen, pot să caut o informație, pot să citesc chestii mișto. Eu mi-am dat seama că vreau să dau la Filosofie datorită Youtube-ului. E cumva tristă chestia asta, pentru că de 12 ani vin într-un loc, îmi petrec foarte multe ore aici, dar mă simt mai mult captiv decât înțeles”, spune Mihai cum a ajuns agregarea resurselor de pe internet să-i țină loc de consiliere școlară.

Și datele arată că elevii vor mai multe fapte și mai puține vorbe la școală. Adică, lucruri practice, nu teorie, pentru că asta consideră ei că îi va ajuta să reușească în cariera pe care o vor urma, după școală. 41,84% dintre elevi consideră că o bună pregătire practică este esențială în reușita lor, arată studiul privind opțiunile școlare și profesionale ale elevilor din clasele a VIII-a, realizat de Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională.

Elevii își doresc un alt context de a învăța, își doresc să fie încurajați și susținuți să participe activ la viața școlară, să-și exprime ideile și opiniile. Însă, cu actualele metode și abordări folosite de școlile din România, toate aceste lucruri devin din ce în ce mai greu de realizat.

Articol editat de Andrei Luca Popescu


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Liliana Niculescu

Publicitar din 2014, cu opriri prin paginile online și offline ale publicațiilor Metropotam, Republica, Glamour, Scena9, Hyperliteratura. Pasionată de filme, încearcă să țină pasul cu cinematografia pe Instagramul @ziunfilm.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
10 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    3
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x