Școala românească e ruptă de elevii ei. Cum ar trebui să arate schimbarea, ca tinerii să învețe de plăcere

Ce vor azi elevii de la școală?

Discuția despre textele și lecțiile vechi, rupte de realitate, prezente în manualele școlare, a fost mereu un punct sensibil.

„Ora de limba română mi se pare constructivă. Îmi place cum profesoara reușește să ne capteze atenția printr-o discuție liberă despre cartea studiată. Cărțile nu ne-au fost propuse, ci ne-au fost mai mult date ca o problemă la matematică de rezolvat, iar acest lucru nu m-a încântat. Îmi place să citesc, dar doar atunci când mi se acordă timpul necesar pentru a putea înțelege cartea și personajele, nu să ni se spună să citim un roman de 700 de pagini în 4 zile. Acest aspect îmi scade interesul”, mai spune Diana, eleva de-a X-a.

Faptul că elevii își doresc să citească mai multe texte noi, adaptate realității în care trăiesc, nu înseamnă că din manuale ar trebui eliminați clasicii. Însă, copiii de azi își doresc să simtă cât de cât o conexiune cu textul pe care îl citesc.

„Generațiile s-au schimbat, în măsura în care răspund mai greu la stimulii non-vizuali, răspund mai greu cerințelor care vizează lectura mai consistentă. Aș spune că elevii își doresc ca profesorii să fie empatici, să se joace mai mult, să ceară puțin, să lucreze mai mult la ore și să dea puțin spre deloc teme”, explică pentru Panorama Cristian Ciocaniu, profesor de limba și literatura română la Liceul Miguel de Cervantes din București.

Materiile nu mai pot fi predate ca acum 20-30 de ani sau mai mult, dacă vrei ca elevii de azi să fie atenți și implicați la clasă. E nevoie ca metodele să fie mai dinamice, mai interactive, mai stimulative, așa cum sunt și activitățile pe care copiii și tinerii generațiilor actuale iubesc să le facă în timpul liber.

Doar că acest lucru nu e atât de simplu de făcut, pe cât e de zis: în 50 de minute, este foarte greu să acoperi o programă stufoasă și foarte puțin pe placul elevilor, să transformi ora într-un prilej de discuții libere cu inserții interactive și să și ajungi să cunoști nevoile fiecărui elev, într-o clasă de 25-30 de copii. Mai ales când, deseori, un obstacol este chiar lipsa de pregătire tehnică a cadrelor didactice.

În ciocnirea cu școala, elevii abandonează

Problema abandonului școlar este o realitate tot mai prezentă în România, arată raportul privind starea învățământului românesc preuniversitar. Copiii tind să abandoneze cursurile în clasele de început de cicluri de școlaritate: clasa pregătitoare și clasa a V-a. Aceste clase reprezintă momentele în care elevul trebuie să se adapteze unei noi programe, de o nouă dificultate.

Conform raportului, principala cauză a abandonului școlar în aceste două clase e reprezentată de dificultățile de adaptare cu care se confruntă elevii, la tranziția de la un nivel de învățământ la altul, iar stilurile de predare diferite și solicitările mai complexe în plan curricular îi pun într-o dificultate foarte mare pe elevi.

Ce se întâmplă totuși în aceste două puncte majore de inflexiune din viața școlară? Este această adaptare atât de grea, încât să îl determine pe un copil să nu mai vină la școală?

Nu e de mirare, deci, că rata de absolvire a învățământului gimnazial a scăzut în 2023 (76,4%), față de 2022 (82,4%), pe când la liceu, în anul școlar 2021/2022, rata de absolvire a învățământului liceal (cu și fără examen de bacalaureat) a înregistrat o scădere față de anul școlar anterior, ajungând la valoarea de 70,2%.

În ambele cazuri, fetele sunt cele care au rată de promovare mult mai mare față de băieți, cu o diferență de aproximativ 10 procente (52,5% pentru fete, respectiv de 38,2% pentru băieți).

Într-un final, toate aceste procente, dar și eficiența sistemului de învățământ se reflectă în integrarea acestor absolvenți pe piața muncii. Absolvirea nivelurilor superioare de învățământ crește șansele de a avea o ocupație, însă doar 17,1% din populație absolvise o formă de învățământ superior în 2023.

Având acest tablou al statisticilor în minte, te poți întreba dacă rata de abandon școlar ar putea să scadă considerabil, cu o programă care să permită integrarea mai ușoară a elevilor în învățământul liceal. Am avea o rată mai mare de absolvire a învățământului superior, dacă programa liceală l-ar încuraja pe elev să descopere care este drumul cel mai potrivit pentru el, conform abilităților acestuia?

Școala vieții vs viața școlii

Există un singur studiu care analizează conținutul manualelor de limba română, care datează însă din 2014. Realizat de profesorii de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din București, el explorează personajele care îi inspiră pe copii. 

În capitolul „Ce vrei să fii când vei fi mare? Lider sau femeie de serviciu?”, vedem că ocupațiile personajelor masculine sunt de conducere și sunt diverse, pe când ocupațiile personajelor feminine sunt cele în care femeile nu își pot exprima autoritatea.

Ilustrațiile, de asemenea, sunt preponderent masculine – meserii precum arheolog sau laborant sunt ilustrate cu bărbați. Abia într-o ultimă pagină de manual, vedem reprezentată o femeie, având ocupația de femeie de serviciu.

Chiar dacă acest studiu datează de acum 10 ani, el este grăitor și acum. E un exemplu pentru cât de vechi și neadaptate realității în care elevul trăiește sunt manualele.

„Ora de limba română este destul de plictisitoare, dar nu neapărat din cauza profesorului, cât a materiei, deoarece discuțiile se învârt în jurul unei structuri pentru Bac. ⁠Consider că majoritatea materiilor sunt importante pentru cultura noastră generală, dar nu la acest nivel destul de mare, cu așa multe informații. Personal, aș fi preferat să studiem texte mai moderne, deoarece există această discrepanță dintre perioade și de multe ori nu înțelegem în totalitate operele din structura școlară”, crede Alexia, elevă în clasa a X-a.

Alteori, ca mai mereu în școală, profesorul e cheia, el face diferența când ai o programă învechită, ruptă de realitate. 

Faptul că elevii își doresc o programă mai apropiată de viețile lor și profesori care să le predea pe înțelesul lor nu înseamnă că tinerii au deveni leneși sau că nivelul lor a scăzut. Înseamnă, pur și simplu, că a sosit momentul unei reforme care trebuie să pună în prim plan nu doar adaptarea școlii la elev, ci și adaptarea elevului la viața de adult, după terminarea liceului.

Ce vrei de la viață, ca elev: uman sau real?

Este o întrebare pe care mulți părinți și copii și-o pun, într-unul din cele mai importante momente de răscruce din școală: începerea clasei a VIII-a. Însă, din cauza lipsei unei consilieri susținute din partea unui profesionist, nici elevii, nici părinții nu au, de multe ori, un răspuns în concordanță cu realitatea. Acest lucru se întâmplă și din cauza faptului că școala este deconectată de ceea ce se întâmplă pe piața muncii și nu le poate oferi acestora ghidajul de care au nevoie.

„Copiii elevi ajung la real fără să aibă abilități matematice spre fizică, chimie, informatică și ajungem în situația în care poate chiar jumătate din elevii care ajung la real nu sunt pentru real. Cum ne dăm seama de asta? Ne dăm seama că începem clasele cu 28 de elevi, iar în a XII-a, în urma transferurilor, ajungem la uman cu 38 și la real ajungem cu 17, 18, 20 elevi. (…) Acest aspect indică faptul că elevii își aleg nepotrivit specializarea”, explică Diana Ioaneș, consilier școlar la Colegiul Național George Coșbuc într-un interviu acordat în cadrul emisiunii Info EDU, de la TVR+. 

Cu toate că în unele școli elevii primesc teste care să determine ce profil este mai potrivit pentru ei, mulți părinți ignoră rezultatele și îi îndeamnă pe copii să aleagă un profil real, chiar dacă respectivul elev nu are înclinații spre aceste materii.

E o realitate de care se lovesc mulți elevi mai ales acasă, în propriile familii. 

„Lucrez cu mulți adolescenți și îmi spun frecvent acest lucru – familia îi presează să se pregătească pentru facultăți sigure, chit că ei ar vrea, poate, să facă ceva mai creativ”, completează și psihologul Ștefan Moise.

Te ajută școala să îți dai seama ce vrei să faci în viață?

Lipsa de coordonare dintre realitățile vieții elevilor și programele și metodele de predare ale profesorilor dă naștere la și mai mult haos în școala românească, care îl dublează pe cel provocat de intervențiile structurale ale diverșilor miniștri ai Educației. Efectul este că, dacă ajung să termine totuși școala, cei mai mulți elevi români nu sunt bine pregătiți pentru ce îi așteaptă apoi.

O arată și Raportul asupra inflației pe primul trimestru din 2024, publicat de Banca Națională a României:

„Încetinirea creșterii economice a început să aibă treptat ecou și pe piața muncii, aceasta fiind însă caracterizată de un grad de inerție destul de ridicat, la care contribuie inclusiv probleme structurale precum rată redusă de participare, deficitul de personal calificat sau sistemul educațional ineficient, a cărui adaptare la cerințele pieței lasă de dorit”.

Ce rol mai are școala în a-l ajuta pe elev să aleagă un drum în viață, adaptat abilităților individuale? Și mai ales, are sistemul educațional din România pârghiile necesare să o facă?

„Este normal ca un elev să caute în școală, în profesor, un ghid. Prin intermediul școlii, un elev ar trebui să își descopere plusurile, să își dea seama ce i-ar plăcea să facă și încotro să se îndrepte mai departe. Însă, când o clasă are și 30 de elevi, este foarte greu pentru un dascăl să apuce să îl cunoască pe fiecare în parte și să îl ajute pe acel elev să se descopere”, crede psihologul Ștefan Moise.

În clasa a X-a, Diana vede școala ca pe un loc unde vii să înveți informații care să te ajute în viață și să îți formeze o anumită cultură. 

„Dar nu cred că ea este cea care ne ajută să ne dăm seama ce vrem să facem. Ea ne ajută doar să creștem și să ne pregătim pentru acea carieră. Consider că pasiunile se descoperă prin practică, comunicare și experimentarea a cât mai multor activități, nu prin teorie”, spune eleva.

Ministerul Educației declara în 2022 că, până în 2027, România va avea 10.000 de consilieri școlari în școlile din țară. În prezent, numărul acestora depășește puțin 3.000, ceea ce înseamnă că un singur consilier trebuie să asigure consiliere școlară pentru nu mai puțin de 2.400 de elevi. 

În ciuda preconcepțiilor că tinerii nu ascultă, unii au nevoie măcar să audă un specialist ghidându-i.

„Mi-ar plăcea să discutăm la liceu despre ce ne dorim să facem mai departe. Eu vorbesc cu părinții acasă despre asta, dar mi-aș dori să vorbesc și cu cineva care mi-ar putea da niște sfaturi practice sau care poate ar ști cum să mă îndrume, ca să îmi dau seama la ce sunt bună”, spune Antonia, elevă în clasa a XI-a.

În lipsa unor consilieri școlari sau a unor părinți foarte implicați și receptivi în viețile lor, refugiul multora este internetul.

Și datele arată că elevii vor mai multe fapte și mai puține vorbe la școală. Adică, lucruri practice, nu teorie, pentru că asta consideră ei că îi va ajuta să reușească în cariera pe care o vor urma, după școală. 41,84% dintre elevi consideră că o bună pregătire practică este esențială în reușita lor, arată studiul privind opțiunile școlare și profesionale ale elevilor din clasele a VIII-a, realizat de Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională.

Elevii își doresc un alt context de a învăța, își doresc să fie încurajați și susținuți să participe activ la viața școlară, să-și exprime ideile și opiniile. Însă, cu actualele metode și abordări folosite de școlile din România, toate aceste lucruri devin din ce în ce mai greu de realizat.