Firul informației se îngroașă dacă ceri și referințe. Șupeală recomandă să lași rușinea deoparte și să contactezi oameni care au plecat din compania pe care o vizezi, dar și angajați actuali.
„Angajații s-ar putea să nu fie dispuși să-ți dea informații, dacă treaba merge prost. Dar și ăsta e un semn”, punctează consultantul în marketing și management.
Foarte important este să cauți oameni care au lucrat recent în companie, pentru că lucrurile se pot schimba de la un an la altul. Coroborează ce ai adunat cu informațiile de pe platformele de evaluare a joburilor, precum undelucrăm.ro și Glassdoor sau formuri precum Reddit.
„Poți merge mai departe, să vezi cine e leadership-ul. În general, din experiența mea, conducătorii de organizații toxice sunt foarte discreți, aproape anonimi. Sau apar doar în ipostaze foarte oficiale, la inaugurări precum o nouă fabrică. Acolo vorbesc în limbaj corporate, care nu spune nimic. Oamenii care sunt oameni îi vezi, pentru că au și o componentă mai umană: merg la evenimente caritabile, aleargă la tot felul de curse, se implică prin companie, iau și alte roluri simple din organizație. Unii fac asta pentru PR, alții în mod onest”, explică Șupeală.
Chiar dacă totul se rezumă la PR atunci când liderul se expune, el își asumă riscuri mai mari legate de reputația sa, astfel încât, ca angajat, ai un fel de backup indirect. Conform consultantului în management, liderul va evita să-și trateze rău angajații, având în vedere că orice acțiune negativă i-ar putea afecta imaginea.
GenZ ridică capul, dar uneori prea mult
În general, dacă nu te informezi cu privire la potențialul angajator, riști să ajungi într-un loc din care îți va fi foarte greu să pleci, pentru că „te vei simți singur și va fi extrem de greu să aduni oameni în jurul tău”, spune Șupeală.
E greu și pentru că se mai lucrează remote sau hibrid, așa că nu te mai conectezi la fel cu colegii. Dar e cu atât mai dificil cu cât venim dintr-un lung șir de generații în care atitudinea predominantă a fost „Pleacă capul, să nu fii tu mai cu moț”.
„Vin din familiile în care se spune că nu ai de ce să deschizi gura, care au trăit în cultura asta a supunerii, a șefului care este puternic, iar tu ești un grăunte de praf și el te poate spulbera oricând”, completează Șupeală.
Pe de altă parte, Gen Z începe să schimbe paradigma. Deși se spune adesea că sunt dificili, cei din această generație ridică, de fapt, capul. De exemplu, mulți se așteaptă să primească o promovare într-un an, în timp ce Generația Y se așteaptă la una după trei-patru ani.
Andreea, care este și ea GenZ, chiar dacă pe axa temporală e mai aproape de mileniali, spune că observă ușor diferența între generații printre angajații de la compania la care lucrează.